2ra-580/15 — Repararea prejudiciului material şi prejudiciului moral

prima instanţă: C. Vîrlan dosarul nr. 2ra-580/15 instanţa de apel: N. Vascan, E. Clim, I. Cotruţă DECIZIE 24 iunie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Ion Druţă Liliana Catan Ala Cobăneanu examinând recursurile declarate de către Ion Roşca şi Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 22 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Ion Roşca împotriva Întreprinderii Municipale de Gestionare a Fondului Locativ nr. 22 cu privire la repararea prejudiciului material şi a prejudiciului moral împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 29 octombrie 2014, prin care a fost scutit apelantul Ion Roşca de la plata taxei de stat pentru depunerea cererii de apel, admis apelul declarat de Ion Roşca, casată hotărârea Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 12 aprilie 2014 şi emisă o nouă hotărâre prin care a fost admisă parţial cererea de chemare în judecată constată: La 03 februarie 2012, Ion Roşca a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎMGFL nr. 22 cu privire la repararea prejudiciului material şi prejudiciului moral. În motivarea acţiunii a indicat că locuieşte în blocul de locui nr. 108 din str. Ismail, ap. 99, mun. Chişinău, blocul dat aflându-se în gestiunea întreprinderii Municipale de Gestionare a Fondului de Locuinţe nr. 22. La 26 octombrie 2011 din vina ÎMGFL nr. 22 s-a produs scurgerea de pe acoperişul blocului de locuit, ca consecinţă fiind inundat apartamentul în care locuieşte.

Invocă că la 27 octombrie 2011, comisia formată din angajaţii ÎMGFL nr. 22, şi anume inginerul şef al ÎMGFL nr. 22 N. Cupcinenco, inginer specialist N. Slusari şi alţii, a constatat şi confirmat inundaţia apartamentului său, fiind întocmit actul nr. 475 din 27 octombrie 2011. 1 Menţionează că în apartament abia se finisase lucrările de reparaţie capitală care pentru el au fost destul de dificile şi costisitoare, deoarece este invalid de gradul II şi pensionar. Careva propuneri din partea ÎMGFL nr. 22 de a repara benevol prejudiciul cauzat nu au parvenit. Susţine că la adresarea lui cu privire la repararea prejudiciului cauzat, Direcţia generală locativ-comunală şi amenajare i-a răspuns prin scrisoarea nr. 2655/11 din 10 noiembrie 2011 că ÎMGFL nr. 22 îi poate acorda ajutor pentru efectuarea lucrărilor de reparaţie a apartamentului, însă prejudiciul material poate fi constatat de către un specialist licenţiat în domeniu.

Ca urmare, s-a adresat Centrului de Expertize Independente „CEXIN”, care la 14 noiembrie 2011 a întocmit raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 705 din conţinutul căruia rezultă că din vina ÎMGFL nr. 22 în urma inundaţiei i s-a cauzat un prejudiciu în mărime de 127191,75 lei. Consideră că ÎMGFL nr. 22 poartă deplină răspundere pentru prejudiciul cauzat pe care urmează să-l compenseze integral, în acest sens făcând referire la prevederile art. 8 alin. (2) lit. f), 1398 Cod civil. Menţionează că legătura de cauzalitate între faptă şi prejudiciu se confirmă prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 705 din 14 noiembrie 2011, iar vinovăţia recurentului se exprimă prin culpă. Solicită încasarea din contul ÎMGFL nr. 22 suma daunei cauzate în mărime de 127191,75 lei şi 50000 lei daună morală, cât şi toate cheltuielile de judecată suportate.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 12 aprilie 2014 acţiunea a fost respinsă integral ca nefondată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 octombrie 2014 a fost admis apelul declarat de către Ion Roşca, casată hotărârea primei instanţe şi emisă o hotărâre nouă prin care a fost admisă parţial cererea de chemare în judecată a lui Ion Roşca, încasat de la Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 22 în beneficiul lui Ion Roşca prejudiciul material în mărime de 127191,75 lei şi cheltuieli legate de plata taxei de stat în mărime de 3815,75 lei, respinsă pretenţia cu privire la repararea prejudiciului moral în mărime de 50000 lei.

La 19 ianuarie 2015, ÎMGFL nr. 22 a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel din 29 octombrie 2014, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 29 octombrie 2014 cu trimiterea cauzei la rejudecare în instanţa de apel, precum şi eşalonarea achitării taxei de stat până la 01 februarie 2015. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanţei de apel, menţionând că după producerea inundaţiei, s-a constatat că în apartamentul nr. 99 din str. Ismail, 108, mun. Chişinău, au fost efectuate lucrări de replanificare a pereţilor, cât şi s-a depistat intervenţia arbitrară în sistemul de încălzire, sub formă de schimbare a locului caloriferului şi instalarea pardoselilor cu încălzire în bucătărie şi baie.

Deşi s-a stabilit că inundaţia s-a produs de la robinetul responsabil de scurgerea apei din sistem, intervenţia în reţelele inginereşti de încălzire, este imposibilă, în cazul în care sistemul este plin cu apă. 2 Astfel, consideră că după 09 septembrie 2011, când a avut loc spălarea pneumo-hidraulice a sistemului de încălzire, s-a produs o intervenţie ilegală la robinetul, din cauza cărui la 26 octombrie 2011 a avut loc inundaţia.

Lucrătorii ÎMGF nr. 22 au scos volantul de la robinet, aceasta constituind o acţiune de protecţie pe care o îndeplinesc la toate robinetele în toate casele, deoarece locatarii au acces la subsoluri şi etaje tehnice, care nu poate fi îngrădit în mod legal de ÎMGFL nr. 22. Afirmă că în cererea de chemare în judecată, Ion Roşca a indicat că la momentul inundaţiei abia au fost finisate lucrările de reparaţie capitală, iar în şedinţa de judecată în instanţa de fond, dânsul a declarat deja că nu cunoaşte când s-au efectuat lucrările de reparaţie capitală, deoarece în apartament locuieşte fiul său Eugen Roşca, cu familia care au şi efectuat lucrări de replanificare a apartamentului şi a sistemului de încălzire.

Mai mult, deşi intervenţiile în reţelele inginereşti a sistemului de încălzire, în perioada de încălzire este posibilă doar cu acordul SA „Termocom” în prezenţa ÎMGFL nr. 22, Ion Roşca nu a prezentat instanţei probe, care ar dovedi existenţa acordurilor necesare.

Consideră că prin registrul de evidenţă a cererilor, prezentat în şedinţa primei instanţe, ÎMGFL nr. 22 a combătut declaraţiile posesorilor apartamentului în litigiu Eugen Roşca şi Victoria Roşca că replanificarea reţelelor inginereşti a sistemului de încălzire în apartament a fost efectuat în decembrie 2009 - ianuarie 2010. Susţine că instanţa de apel neîntemeiat în motivarea soluţiei sale a constatat că prima instanţă incorect a aplicat prevederile art. 1398 alin. (4) Codul din al RM civil, corect fiind aplicarea prevederilor art. 1410 din Codul civil al RM, cauzarea daunei de un izvor de pericol sporit, deoarece Ion Roşca în cererea de chemare în judecată a invocat prevederile art. 1398 alin. (l) Cod civil, susținând că ÎMGFL nr. 22 este vinovată de producerea scurgerii.

Menţionează că în instanţa de fond, reclamantul nu şi-a modificat temeiul acţiunii în condiţiile art. 60 Cod de procedură civilă al RM, iar aplicarea în speţa dată a prevederilor art. 1410 din Codul civil al RM intimatul le-a invocat în cererea de apel. Consideră că potrivit prevederilor art. 372 alin. (3) Cod de procedură civilă al RM potrivit căruia în apel nu se poate schimba calitatea procedurală a părţilor, temeiul sau obiectul acţiunii şi nici nu pot fi înaintate noi pretenţii. Menţionează că Ion Roşca în cererea de apel a invocat un nou temei al acţiunii, care nu a servit obiect al cercetării judecătoreşti, iar instanţa de apel a admis această modificare şi la aceleaşi circumstanţe de fapt, a aplicat o nouă normă de drept, contrar prevederilor legale şi cu încălcarea dreptului la un proces echitabil.

Indică că art. 1410 alin. (3) Cod civil care prevede că posesorul izvorului de pericol sporit nu răspunde pentru prejudiciul cauzat dacă demonstrează că izvorul de pericol sporit a ieşit din posesiunea lui ca urmare a acţiunilor ilicite ale unor terţi. În acest caz, răspunderea revine persoanei care a dobândit în mod ilicit izvorul de pericol sporit. În măsura în care posesorul izvorului de pericol sporit este vinovat de faptul că izvorul a ieşit din posesiunea lui, el va răspunde pentru prejudiciu în mod solidar cu persoana care l-a dobândit în posesiune în mod ilicit. 3 Susţine că instanţa de apel la fel a stabilit că robinetul a fost defectat de un terţ, după spălarea hidropneumatică a sistemului de încălzire, în mod ilicit.

Potrivit normei enunţate, răspunderea la fel nu se antrenează. Totodată, menţionează că ținând cont de faptul, că Eugen Roşca, a dobândit în mod ilicit posesiunea asupra etajului tehnic, prin plasarea unor lucruri personale şi deţinerea de chei, în raport cu norma enunţată, răspunderea se poartă în mod solidar. Consideră că instanţa de apel în mod eronat a aplicat prevederile art. 1410 alin. (l) şi (2) din Codul civil al RM la raportul juridic litigios şi circumstanţele stabilite cu certitudine, deoarece robinetul poate fi controlat pe deplin de activitatea omului. Controlul asupra robinetului s-a efectuat prin spălarea hidropneumatică a sistemului de încălzire, iar împiedicarea intervenţiei la el s-a efectuat prin scoaterea volantului.

Consideră că în cadrul examinării cauzei a fost demonstrat că temei al inundaţiei a servit nu presiunea apei, care nu poate fi controlată, dar defecţiunea unui robinet, care a fost verificat, însă a cedat din cauza intervenţiei ilicite la el a altui terţ, intervenţie care poate fi depistată, doar la presiunea apei. Face referire recurentul şi la prevederile art. 309 Cod civil care stipulează că în cazul în care nu a fost lipsit de bun, dar este tulburat în orice alt mod în exercitarea posesiunii, posesorul de bună-credinţă poate cere, ca un proprietar, încetarea tulburării, precum şi despăgubiri pentru prejudicierea posesiunii. Pot fi cerute despăgubiri şi în cazul în care nu se cere încetarea tulburării sau încetarea este imposibilă.

Consideră că în cazul protecţiei dreptului de proprietate în condiţiile unei posesiuni legale, titularul dreptului de proprietate, trebuie să dovedească şi dreptul asupra bunului, în schimb în cazul apărării posesiunii nu v-a fi necesară dovada. Prin urmare, Ion Roşca, care este proprietar al apartamentului, însă nu este posesor al acestuia, este lipsit de dreptul de a solicita încasarea pagubei, dacă nu dovedeşte că este proprietar al bunurilor deteriorate. Consideră că este inadmisibil faptul, de a încasa în beneficiul lui Ion Roşca a unui prejudiciu, care conform materialelor dosarului i-a fost cauzat lui Eugen Roşca şi familiei sale, posesori de bună-credinţă, care au explicat, că anume ei au efectuat reconstrucţia şi au suportat cheltuieli, drept dovadă, explicaţiile acestora în instanţa de fond.

Menţionează că decizia instanţei de apel este una neîntemeiată. Mai mult decât atât, instanţa de apel şi-a motivat poziţia pe o circumstanţă, care a fost declarată de martori, precum că intervenţia a avut loc în decembrie 2009 - ianuarie 2010. Această circumstanţă lipseşte în cererea de chemare în judecată şi în declaraţiile intimatului Ion Roşca. Această circumstanţă, este lipsită de suport probatoriu, cât şi combătută prin alte probe pertinente şi concludente din dosar. La 12 ianuarie 2015 Ion Roşca a depus cerere de recurs împotriva deciziei instanţei de apel din 29 octombrie 2014, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei în partea prin care s-a respins încasarea prejudiciului moral în mărime de 50000 lei.

În motivarea cererii de recurs a invocat că prin inundarea apartamentului său cu apă fierbinte i-a fost provocată o daună morală pe care o estimează în mărime de 50000 lei. 4 Susţine că în urma inundării a fost nevoit să locuiască două luni la rudele sale, suferind multe incomodități, având suferinţe morale referitor la faptul că a fost lipsit de posibilitatea de a trăi decent un timp îndelungat, totodată fiind afectat de faptul că în apartament din cauza ÎMGFL nr. 22 s-au produs deteriorări enorme. Mai menţionează că a avut sentimente de neajutorare în faţa atitudinii ireproşabile a intimatei/recurentei faţă de obligaţiunile sale, care a fost determinat incorect de către Judecătoria Rîşcani, mun.

Chişinău. Consideră că Curtea de Apel Chişinău, nu a trat corect legea, conform art. 1422 – 1423 ale Codului civil care trebuiau aplicate, or, conform art. 432 alin. (2) lit. c) CPC este temei de casaţie. Prin referinţa depusă la 27 februarie 2015, Ion Roşca a solicitat respingerea recursului ca fiind neîntemeiat. Prin referinţa depusă la 09 aprilie 2015, ÎMGFL nr. 22 a solicitat respingerea recursului ca fiind neîntemeiat. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Deşi din materialele cauzei rezultă că copia deciziei instanţei de apel din 29 octombrie 2014 a fost expediată în adresa recurenţilor la 13 noiembrie 2014 (f. d. 150), la materialele pricinii lipsesc probe care ar confirma recepţionarea acestei de către părţi.

Prin urmare, se consideră că recurenta ÎMGFL nr. 22 şi Ion Roşca s-au conformat prevederilor legale şi a declarat recursul, la 19 ianuarie 2015 şi respectiv la 12 ianuarie 2015, în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie conchide că recursurile depuse de Ion Roşca şi ÎMGFL nr. 22 urmează a fi admise din alte motive decât cele invocate, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe cu pronunţarea unei noi hotărâri din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, pronunţând o nouă hotărâre.

După cum rezultă din materialele pricinii, fiind investită cu judecarea prezentei cereri de chemare în judecată, care are ca obiect încasarea din contul ÎMGFL nr. 22 în beneficiul lui Ion Roşca prejudiciul material în mărime de 127191, 75 lei şi a prejudiciului moral în sumă de 50000 lei cât şi încasarea tuturor cheltuielilor de judecată, prima instanţă a constatat netemeinicia acţiunii, respingând-o integral Fiind investită cu judecarea apelului declarat de Ion Roşca, instanţa de apel a ajuns la concluzia temeiniciei apelului, şi admiţându-l, a casat hotărârea primei instanţe, pronunţând o nouă hotărâre cu privire la admiterea parţială a cererii. Potrivit art. 1389 alin. (1) Cod civil, cel care acţionează faţă de altul în mod ilicit, cu vinovăţie este obligat să repare prejudiciul patrimonial, iar în cazurile prevăzute de lege, şi prejudiciul moral cauzat prin acţiune sau omisiune.

Cu referire la norma enunţată, important este de reţinut că temeiul răspunderii delictuale este componenţa delictului civil, care constituie o totalitate 5 de elemente esenţiale formulate de legiuitor ca necesare şi suficiente pentru angajarea răspunderii delictuale. Componenţa delictului civil include următoarele elemente: prejudiciul, fapta ilicită, raportul cauzal dintre faptă şi prejudiciu şi vinovăţia. Acestea sunt condiţiile generale necesare pentru antrenarea răspunderii delictuale, iar lipsa unei condiţii, potrivit regulii generale, exclude răspunderea delictuală. Totodată, pentru antrenarea răspunderii delictuale este necesar ca între fapta ilicită şi prejudiciu să existe un raport cauzal.

Raportul cauzal este şi condiţia în funcţie de care se determină mărimea despăgubirii şi se repară numai prejudiciul care este consecinţa directă a faptei ilicite. Raportând la caz prevederile enunţate în coroborare cu relatările constatate în speţă, instanţa de recurs reţine drept temeinică concluzia instanţei de apel cu privire la faptul că vinovăţia ÎMGFL nr. 22 în inundarea apartamentului nr. 99 din str. Ismail 108, mun. Chişinău, proprietate personală a lui Ion Roşca, a fost demonstrată cu certitudine în cadrul examinării pricinii. În susţinerea acestei opinii instanţa de recurs va reţine că potrivit actului nr. 475 din 27 octombrie 2011 privind constatarea şi confirmarea inundaţiei, întocmit de către o comisie formată din patru ingineri ai ÎMGFL nr. 22, apartamentul nr. 99 din str. Ismail, 108, mun.

Chişinău, în care locuieşte Ion Roşca, la 26 octombrie 2011 a fost inundat de la etajul tehnic, cauza inundării fiind deteriorarea unui robinet la etajul tehnic, la momentul conectării blocului la sistemul centralizat de încălzire (f. d. 32). La acest segment se va reţine şi procesul–verbal de efectuare a spălării pneumă–hidraulice a sistemului de alimentare cu căldură din 09 septembrie 2011, semnat de reprezentantul ÎMGFL nr. 22 – N. Cupcinenco, reprezentantul SA „Termocom” – V. Alexandrov şi locatarii din ap. 4 şi 23, prin care se confirmă că la această dată a avut loc spălarea hidro – pneumatică şi proba la presiune la rece a instalaţiei de încălzire din blocul locativ nr. 108 din str. Ismail, ap. 99, mun.

Chişinău, cu menţiunea că sistemul de alimentare cu căldură a rezistat la proba de spălare pneumo – hidraulică şi că sistemul s-a lăsat plin cu apă (f. d. 60). Instanţa de recurs menţionează ca lipsită de suport afirmaţia recurentului ÎMGFL nr. 22 precum că deteriorarea robinetului la etajul tehnic a avut loc ca urmare a efectuării reparaţiei capitale în ap. 99 din str. Ismail, 108 mun. Chişinău cu instalarea unui sistem clandestin pentru încălzirea pardoselilor în bucătărie şi în grupul sanitar în perioada în care s-a produs inundarea apartamentului menţionat. Or, la materialele pricinii lipsesc probe pertinente care ar indica la legătura cauzală între deteriorarea robinetului la etajul tehnic şi instalarea sistemului de încălzire a pardoselilor apartamentului 99 din str. Ismail, 108 mun.

Chişinău, prin urmare aceste invocări poartă un caracter pur declarativ. Mai mult că în cadrul examinării cauzei în fond a fost demonstrat cu certitudine că replanificarea reţelelor inginereşti ale sistemului de încălzire a locatarilor apartamentului nr. 99 din str. Ismail 108, mun.

Chişinău a avut loc în luna decembrie a anului 2009, pe când inundaţia s-a produs la 26 octombrie 2011. La fel, ÎMGFL nr. 22 nu a prezentat probe veridice, admisibile şi pertinente ce ar confirma cu certitudine faptul că proprietarul apartamentului Ion Roşca, a intervenit la robinetul de la etajul tehnic, ce a dus la producerea inundaţiei, mai cu seamă că anume ÎMGFL nr. 22 trebuie să întreprindă măsurile necesare pentru a 6 îngrădi accesul persoanelor neautorizate la etajul tehnic unde sunt amplasate reţelele inginereşti, deoarece atât robinetul în cauză cât şi încăperea în care era instalat acesta se aflau în gestiunea ÎMGFL nr. 22. De altfel, însuşi recurentul ÎMGFL nr. 22 menţionează în cererea de recurs că după efectuarea spălării pneumo-hidraulică a sistemului de încălzire din 09 septembrie 2011 de către ÎMGFL nr.22, acesta a fost lăsat plin cu apă, iar ca acţiune de protecţie, volantul de la robinetul aflat în încăperea tehnică a fost scos.

În acest sens se va reţine că ÎMGFL nr. 22 este obligată să îndeplinească toate acţiunile tehnice, legale şi obligatorii în vederea pregătirii blocului pentru încălzire în sezonul rece al anului, în acelaşi timp fiind obligată să asigure şi integritatea reţelelor inginereşti de la etajul tehnic, atribuţii ce direct rezultă din Regulamentul Direcţiei generale locativ–comunale şi amenajare al Primăriei municipiului Chişinău. Nici critica invocată de recurentul ÎMFFL nr. 22 că Ion Roşca nu este îndreptăţit la recuperarea prejudiciului cauzat în urma inundaţiei apartamentului, dat fiind faptul că dânsul nu locuieşte în apartament, acesta fiind în folosinţa feciorului Eugen Roşca cu familia sa nu poate fi reţinută ca întemeiată.

Or, pornind de la dispoziţiile art. 315 alin. (1) Cod civil al RM care prevăd că proprietarul are drept de posesiune, de folosinţă şi de dispoziţie asupra bunului, Ion Roşca care deţine dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu, este în drept de a solicita despăgubiri pentru prejudiciul cauzat proprietăţii sale. Mai cu seamă, la acest capitol, se va menţiona că susţinerile ÎMFFL nr. 22 că Ion Roşca nu locuieşte în apartamentul 99 din str. Ismail 108, mun. Chişinău sunt declarative, nefiind prezentate probe pertinente şi admisibile în acest sens. Distinct de cele menţionate mai sus, instanţa de recurs conchide că anume ÎMGFL nr. 22 se constată a fi vinovată de inundarea apartamentului nr. 99 din str. Ismail 108, mun.

Chişinău, fapt ce dictează admiterea acţiunii cu privire la încasarea prejudiciului material. Conform art. 14 alin. (1) şi (2) Cod civil, persoana lezata într-un drept al ei poate cere repararea integrală a prejudiciului cauzat astfel. Se consideră prejudiciu cheltuielile pe care persoana lezata într-un drept al ei le-a suportat sau urmează sa le suporte la restabilirea dreptului încălcat, pierderea sau deteriorarea bunurilor sale (prejudiciu efectiv). Raportând prevederile normei enunţate la caz şi având în coroborare raportul de constatare tehnico – științifică nr. 705 din 14 noiembrie 2011, întocmit de către expertul specialist al Centrului de Expertize Independente „Cexin” (f. d. 7 – 18), prin care a fost constata că mărimea prejudiciului material cauzat proprietarului apartamentului 99 din str. Ismail 108, mun.

Chişinău Ion Roşca în rezultatul inundării acestuia constituie suma de 127191, 75 lei, instanţa de recurs relevă că instanţa de apel corect a ajuns la concluzia temeiniciei pretenţiei cu privire la repararea prejudiciului material şi încasarea din contul ÎMGFL nr. 22 în beneficiul lui Ion Roşca costul lucrărilor de reparaţie a apartamentul în mărime de127191,75 lei În acelaşi timp, instanţa de recurs constată că deşi instanţa de apel a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond, normele de drept material, la adoptarea soluţiei cu privire la încasarea prejudiciului material, au fost aplicate eronat. 7 Astfel, se va reţine că instanţa de apel incorect a făcut referire la caz la prevederile art. 1410 Cod civil care reglementează răspunderea pentru prejudiciul cauzat de un izvor de pericol sporit.

Asta deoarece robinetul instalat la etajul tehnic al blocului locativ, ce a provocat inundarea apartamentului aflat în proprietatea lui Ion Roşca, nu poate fi raportat la un izvor de pericol sporit, la caz fiind evidentă scurgerea ca urmare a deteriorării robinetului din încăperea (etajul tehnic), ce se afla în gestiunea ÎMGFL nr. 22. Distinct de cele menţionate, este cert că în speţă au relevanţă prevederile art.1398 alin. (1) Cod civil care indică că cel care acţionează faţă de altul în mod ilicit, cu vinovăţie este obligat să repare prejudiciul patrimonial, iar în cazurile prevăzute de lege, şi prejudiciul moral cauzat prin acţiune sau omisiune, cât şi prevederile art. 1413 Cod civil care reglementează răspunderea în cazul căderii sau scurgerii din construcţie şi care stipulează că în cazul dacă prejudiciul s-a produs prin faptul că din construcţie a căzut ori a curs ceva, răspunde persoana care are construcţia în posesiune.

Această regulă nu se aplică în cazul în care prejudiciul s-a produs prin forţă majoră ori din vina celui prejudiciat. În speţă, nu au fost prezentate probe veridice ce ar demonstrat că scurgerea din încăperea tehnică a blocului locativ a avut loc prin forţă majoră ori din vina celui prejudiciat.

Pe cale e consecinţă, instanţa de recurs va remarca că aplicarea normei materiale relevante la caz, nu constituie o modificare a cerinţelor, în sensul invocat de către recurentul ÎMGFL nr. 22. Referitor la solicitarea lui Ion Roşca cu privire la încasarea prejudiciului moral, instanţa de recurs va reţine că deşi instanţa de apel corect a făcut referire la prevederile art. 1422 alin. (1) Cod civil, care stipulează că în cazul în care persoanei i s-a cauzat un prejudiciu moral (suferinţe psihice sau fizice) prin fapte ce atentează la drepturile ei personale nepatrimoniale, precum şi în alte cazuri prevăzute de legislaţie, instanţa de judecată are dreptul să oblige persoana responsabilă la reparaţia prejudiciului prin echivalent bănesc, neîntemeiat a menţionat că Ion Roşca nu a prezentat probe ce ar confirma cu certitudine suferinţele psihice sau fizice suportate în rezultatul inundării produse.

Or, din sensul dispoziţiei art. 1422 alin. (1) Cod civil, rezultă cert că prejudiciul moral se compensează numai în cazul cauzării acestuia prin fapte ce atentează şi lezează drepturile personale nepatrimoniale, adică prejudiciul este moral numai ca urmare a încălcării unor valori de aceeaşi natură. La caz, lui Ion Roşca i-a fost lezat un drept patrimonial, iar compensarea prejudiciului moral cauzat prin lezarea drepturilor patrimoniale se admite numai în cazurile prevăzute expres de lege, fapt ce respinge cerinţa lui Ion Roşca cu privire la repararea prejudiciului moral este una neîntemeiată care nu poate fi admisă.

Faţă de cele ce preced şi având în vedere că instanţa de apel a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele pricinii, însă eronat a aplicat normele de drept material, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursurile declarate, din alte motive decât cele invocate de recurenţi, de a casa decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe şi a emite o hotărâre nouă de admitere parţială a acţiunii. 8 În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b), art. 445 alin. (3) CPC Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide: Se admit recursurile declarate de către Ion Roşca şi Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 22. Se casează integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 octombrie 2014 şi hotărârea Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 12 aprilie 2014 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Ion Roşca împotriva Întreprinderii Municipale de Gestionare a Fondului Locativ nr. 22 cu privire la repararea prejudiciului material şi a prejudiciului moral şi se emite o hotărâre nouă prin care: Se admite parţial acţiunea înaintată de Ion Roşca împotriva Întreprinderii Municipale de Gestionare a Fondului Locativ nr. 22 cu privire la repararea prejudiciului material şi moral. Se încasează din contul Întreprinderii Municipale de Gestionare a Fondului Locativ nr. 22 în beneficiul lui Ion Roşca prejudiciul material în mărime de 127191 (una sută douăzeci şi şapte mii una sută nouăzeci şi unu),75 lei. Se încasează din contul Întreprinderii Municipale de Gestionare a Fondului Locativ nr. 22 în beneficiul lui Ion Roşca cheltuielile legate de plata taxei de stat în mărime de 3815(trei mii opt sute cincisprezece),75 lei.

Se respinge cerinţa lui Ion Roşca împotriva Întreprinderii Municipale de Gestionare a Fondului Locativ nr. 22 cu privire la repararea prejudiciului moral ca neîntemeiată. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Ion Druţă Liliana Catan Ala Cobăneanu 9