2ra-1481/15 — Înlăturarea obstacolelor în folosirea terenului

prima instanţă: V. Lazari dosarul nr. 2ra-1481/15 instanţa de apel: I. Cimpoi, N. Craiu, N. Cernat ÎNCHEIERE 24 iunie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Mihai Gavriliţa în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Nadejdei Ursu, reprezentată de avocatul Mihail Grigoraş împotriva lui Mihail Gavriliţa cu privire la înlăturarea obstacolelor în folosirea terenului împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 22 ianuarie 2015 prin care a fost respins apelul declarat de către Mihail Gavriliţa şi menţinută hotărârea Judecătoriei Străşeni din 23 iulie 2014, prin care acţiunea a fost admisă constată: La 15 iulie 2013, Nadejda Ursu, reprezentată de avocatul Mihail Grigoraş a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Mihail Gavriliţa cu privire la înlăturarea obstacolelor în folosirea terenului.

În motivarea acţiunii a invocat că la 06 septembrie 2012, dânsa a încheiat cu Ursu Maria un contract de vânzare-cumpărare a lotului de teren cu o suprafaţă de 0,7547 ha, în baza căruia a fost eliberat titlu cu nr. 8042109033. Susţine că nu poate să gestioneze terenul din considerentul că pârâtul Mihail Gavriliţa l-a ocupat şi îl foloseşte, încălcându-i dreptul de proprietate. Invocă prevederile art. 46 din Constituţia RM, care stipulează că dreptul la proprietate privată, precum creanţele asupra statului sunt garantate. Menţionează că conform prevederilor art. 316 Cod civil, proprietatea este în condiţiile legii, inviolabilă. Dreptul de proprietate este garantat. Nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afară numai pentru cauză de utilitate publică pentru o dreaptă şi prealabilă despăgubire, exproprierea se efectuează în condiţiile legii.

Face referire reclamanta şi la prevederile art. 320 Cod civil, care indică că dreptul de proprietate asupra unui bun nou, realizat de persoană pentru sine se dobândește de către aceasta dacă legea sau contractul nu prevede altfel. Dreptul de proprietate se poate dobândi, în condiţiile legii, prin ocupaţiune, act juridic, 1 succesiune, accesiune, uzucapiune, precum şi prin hotărâre judecătorească atunci când aceasta este translativă de proprietate. Îşi întemeiază pretenţiile în baza dispoziţiilor art. 6, 7, 22, 28, 56, 60, 85, 94, 118, 166, 167, 238-242 CPC, art. 316, 320 Cod civil, art. 9, 46 Constituţia RM. Solicită admiterea acţiunii, evacuarea lui Mihail Gavriliţa de pe terenul de pământ (0,7547 ha) amplasat pe teritoriul sat.

Vorniceni. Nadejda Ursu, reprezentată de avocatul Mihail Grigoraş prin cererea de majorare a cuantumului acţiunii a solicitat încasarea de la Mihail Gavriliţa în folosul ei a cheltuielilor de judecată în sumă de 2500 lei, precum şi taxa de stat în sumă de 75 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Străşeni din 23 iulie 2014 a fost admisă acţiunea, obligat Mihail Gavriliţa să nu creeze Nadejdei Ursu obstacole în folosirea terenului cu destinaţie agricolă, cu suprafaţa de 0,7547 ha, cu nr. cadastral 8042109.033, situat în extravilanul sat. Vorniceni, r-nul Străşeni, ce aparţine Nadejdei Ursu cu drept de proprietate, încasat de la Mihail Gavriliţa în beneficiul Nadejdei Ursu cheltuielile de judecată sumă de 2600 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 22 ianuarie 2015 a fost respins apelul declarat de către Mihail Gavriliţa şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 08 aprilie 2015, Mihai Gavriliţa a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei recurate şi a hotărârii primei instanţe, cu trimiterea pricinii spre rejudecare în prima instanţă în alt complet de judecată. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată, considerând-o ilegală şi neîntemeiată. Afirmă că Adeverinţa eliberate de Primăria sat. Vorniceni r-nul Străşeni cofirmă că viţa-de-vie a fost plantată pe terenul în litigiu de către CAPC „Vorniceni Agrovin” în anii 2004-2005.

Mai indică că CAPC „Vorniceni Agrovin” se află în proces de insolvabilitate din anul 2010 şi toate plantaţiile, inclusiv şi cele sădite pe terenul ce aparţin intimatei Nadejda Ursu constituie masa debitoare a întreprinderii. Relatează că în anul 2012, dânsul a încheiat cu CAPC „Vorniceni Agrovin” în proces de insolvabilitate un contract de subarendă pe o suprafaţă de 82,54 ha în care este inclusă şi suprafaţa în litigiu. Relevă că având calitatea de subarendaş s-a obligat să prelucrez aceste terenuri să achit impozitele, precum şi plata de arendă a cetașilor. Consideră că instanţele ierarhic inferioare prin actele de dispoziţie judecătoreşti emise, încalcă flagrant atât dreptul lui prevăzut în contract, cât şi dreptul creditorilor care urmează să-şi satisfacă creanţele din contul acestor plantaţii.

Mai indică şi faptul că roadă anului 2013 a fost culeasă la fel de către intimata Nadejda Ursu, care a scris şi o recipisă la 25 septembrie 2013, prin care s-a obligat să restituie cheltuielile de prelucrare a plantaţiei până la pronunţarea unei hotărâri a Judecătoriei Străşeni pe marginea acestui litigiu. 2 Afirmă că aceste cheltuieli aşa si nu au fost recuperate, administratorul procesului de insolvabilitate, în repetate rânduri, a notificat-o cu privire la existenţa procesului de insolvabilitate şi că este obligată să restituie contravaloarea plantaţiei pentru a o putea prelucra de sine stătător. Indică că atât în prima instanţă, cât şi în instanţa de apel a anunţat şi a solicitat atragerea în proces a CAPC „Vorniceni Agrovin” în proces de insolvabilitate, deoarece întreprinderea este proprietarul plantaţiei.

La 09 iunie 2015, Nadejda Ursu a depus referinţă la cererea de recurs, solicitând ca recursul să fie considerat inadmisibil. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele dosarului rezultă că copia decizie recurate a fost expediată în adresa părţilor la 30 ianuarie 2015, fapt confirmat prin scrisoare de însoţire (f. d. 69), fiind recepţionată de recurent la 15 februarie 2015, fapt confirmat prin avizul de recepţie (f. d. 71). Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 08 aprilie 2015, în termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Mihai Gavriliţa nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

3 În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Mihai Gavriliţa, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Mihai Gavriliţa ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Mihai Gavriliţa se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî 4