2ra-1303/15 — Repararea prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor de judecată prin tragere ilegală la răspundere penală şi condamnare ilegală

prima instanţă: I. Rusu dosarul nr. 2ra-1303/15 instanţa de apel: T. Duca, E. Grumeza, S. Procopciuc DECIZIE 19 iunie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Svetlana Filincova Sveatoslav Moldovan Nadejda Toma Ala Cobăneanu examinând recursurile declarate de Igor Postovan şi Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Igor Postovan împotriva Ministerului Justiției al RM cu privire la repararea prejudiciului moral împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 25 noiembrie 2014 prin care a fost admis apelul declarat de Igor Postovan, casată integral hotărârea Judecătoriei Drochia din 16 iunie 2014 şi pronunţată o hotărâre nouă prin care a fost admisă parţial acţiunea lui Igor Postovan, încasat de la Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova în beneficiul lui Igor Postovan prejudiciu moral în mărime de 3000 lei constată: La 10 iunie 2013, Igor Postovan a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei al RM cu privire la repararea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii a invocat că la 19 martie 2007, la Comisariatul de Poliţie raional Edineţ a parvenit o cerere din partea lui Mihail Cerimpei, prin care a solicitat atragerea lui la răspundere penală pentru delapidare. Cererea a fost înregistrată în Registrul de evidenţă a sesizărilor cu privire la infracţiuni sub nr. 197. Afirmă că la 29 martie 2007, de către procurorul în procuratura raionului Edineţ Vitalie Gordilă a fost emisă ordonanţa de pornire a urmăririi penale şi s-a dispus începerea urmăririi penale privind comiterea pe cazul dat a infracţiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) Cod penal. Menţionează că la 13 aprilie 2007, a fost emisă ordonanţa de recunoaştere în calitate de bănuit, prin care a fost recunoscut în calitate de bănuit pe dosarul penal nr. 2007148041. La 13 aprilie 2007 faţă de dânsul a fost aplicată măsura preventivă obligaţia de a nu părăsi localitatea.

Indică că la 22 august 2007, de către procurorul în procuratura raionului Edineţ 1 Corneliu Gheras, a fost emisă ordonanţa prin care s-a dispus scoaterea lui de sub urmărirea penală. La 25 martie 2008, de către procurorul în procuratura r-lui Edineţ Corneliu Gheras, a fost emisă ordonanţa privind pornirea urmăririi penale şi s-a dispus începerea urmăririi penale pe cauza penală nr. 2007148035, privind comiterea pe cazul dat a infracţiunii prevăzute de art. 352 alin. (2) lit. b) Cod penal. Susţine că la 25 martie 2008, dosarele penale în cauză au fost conexate în procedură unică şi atribuit dosarului nr. 2007148041. În aceeași zi a fost emisă ordonanţa de încetare a urmăririi penale în parte, fiind dispusă încetarea urmăririi penale în privinţa lui, în baza art. 187 alin. (2) Cod penal.

La 10 octombrie 2008, de către procurorul în procuratura raionului Edineţ Corneliu Gheras, a fost emisă ordonanţa de încetare a urmăririi penale şi s-a dispus încetarea urmăririi penale pe cazul dat, în baza art. 352 alin. (2) lit. b) Cod penal, cu scoaterea lui de sub urmărire penală, revocarea măsurii preventive şi pornirea procedurii administrative faţă de dânsul în baza art. 174 CCA. Menţionează că ulterior, fiind anulată ordonanţa dată şi reluată urmărirea penală, la 17 iulie 2009, de către procurorul în procuratura mun. Bălţi a fost emisă ordonanţa de punere sub în învinuire, prin care a fost învinuit de comiterea infracţiunii prevăzute de art. 352 alin. (1) Cod penal.

Indică că prin sentinţa judecătoriei Edineţ din 18 martie 2010 a fost încetat procesul în legătură cu expirarea termenului de prescripţie, iar prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 09 iunie 2010 a fost casată sentinţa primei instanţe, pronunţată o nouă hotărâre, prin care dânsul a fost achitat pe motivul că lipsesc elementele constitutive ale infracţiunii imputate. Menţionează că conform art. 3 alin. (1) lit. (a) al Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti este reparabil prejudiciul material şi moral cauzat persoanei fizice sau juridice în urma aplicării ilegal a măsurilor preventive sub formă de declaraţie de a nu părăsi localitatea sau tragerii ilegale la răspundere penală.

Afirmă că a fost bănuit şi învinuit de comiterea unor infracţiuni (art. 352 alin. (2), 352 alin. (l) şi 187 alin. (2) Cod penal) pedeapsa maximă pentru care este prevăzută 6 ani de închisoare, urmărirea penală pe ambele cauze penale a fost începută în lipsa oricărui fapt al infracţiunii şi necătând la faptul că ulterior procuratura or. Edineţ a încetat dosarul penal, urmărirea penală a fost reluată şi procuratura mun. Bălţi l-a pus sub învinuire urmărind scopul de a satisface nefondat acţiunea civilă şi a-l condamna de comiterea unei infracţiuni pe care nu a comis-o. Susţine că rezonanţa pe care a avut-o în societate informaţia despre învinuirea sa a fost la nivelul Republicii Moldova, deoarece la moment activa în calitate de Ofiţer de urmărire penală a SUP CPR Drochia şi despre acest caz au fost înştiinţate toate subdiviziune MAI a RM.

Mai indică că în urma percheziţiilor iniţiate la domiciliu şi serviciu, investigaţiile la locul de serviciu şi domiciliul părinţilor şi rudelor apropiate, a fost discreditat în faţa colegilor de serviciu şi cetăţenilor simpli, motiv pentru care, în urma relaţiilor tensionate cu colegii şi administraţia, a fost nevoit, în vara anului 2008 2 să se concedieze din serviciu. Cauza penală a durat din martie anului 2007 şi s-a finisat în mod definitiv cu hotărâre judecătorească de achitare la 09 iunie 2010, deci peste trei ani de zile, iar în perioada dată, dreptul constituţional la libera circulaţie a fost restrâns prin obligaţia de a nu părăsi localitatea. Solicită repararea de către Ministerul Justiţiei a prejudiciul moral în mărime de 300000 lei pentru atragere ilegală la răspundere penală şi pentru aplicarea măsurii preventive sub formă de declaraţie scrisă de a nu părăsi localitatea.

Prin încheierea Judecătoriei Drochia din 17 iunie 2013 a fost strămutată pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Igor Postovan împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, spre judecare la Judecătoria Buiucani, mun. Chişinău. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 29 noiembrie 2013 a fost considerat ca depus în termen recursul formulat de Igor Postovan împotriva încheierii Judecătoriei Drochia din 17 iunie 2013, admis recursul declarat de Igor Postovan, casată integral încheierea judecătoriei Drochia, din 17 iunie 2013, cu restituirea pricinii spre examinare în instanţa de fond, în acelaşi complet de judecată, la stadiul de primire a cererii de chemare în judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Drochia din 16 iunie 2014 a fost respinsă acţiunea, ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 25 noiembrie 2014 a fost admis apelul declarat de Igor Postovan, casată integral hotărârea primei instanţe şi pronunţată o hotărâre nouă prin care a fost admisă parţial acţiunea lui Igor Postovan, încasat de la Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova în beneficiul lui Igor Postovan prejudiciul moral în mărime de 3000 lei. La 25 martie 2015, Ministerul Justiţiei al RM a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea cererii de recurs, casarea deciziei recurate, menţinerea hotărârii primei instanţe sau modificarea deciziei contestate în sensul diminuării sumei acordate cu titlu de prejudiciu moral, corespunzător sumelor acordate în cauze similare de către Curtea Europeană şi instanţa judecătorească naţională, precum şi în corespundere cu realitatea economică a ţării.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată, considerând-o neîntemeiată. Consideră că instanţa de apel la primirea soluţiei judecătoreşti a apreciat arbitrar probele la dosar şi nu a luat în considerare faptul că acţiunea civilă intentată de către intimatul Igor Postovan a fost depusă peste termenul stabilit de legislator. Or, în astfel de circumstanţe instanţa de judecată urma să respingă acţiunea civilă ca tardivă. Indică că potrivit art. 5 alin. (l) din Legea nr. 1545, cauzele cu privire la repararea prejudiciului material şi moral se examinează în conformitate cu normele de procedură civilă în vigoare, iar conform alin. (2) cererea de chemare în judecată privind repararea prejudiciului se depune în termen de 3 ani de la data apariţiei dreptului la repararea prejudiciului.

3 Conform normei art. 272 alin. (l) Cod civil, termenul de prescripţie extinctivă începe să curgă de la data naşterii dreptului la acţiune. Consideră că cererea de chemare în judecată urma a fi depusă în termenul de 3 ani calculat de la 09 iunie 2010, iar termenul limită fiind până la 09 iunie 2013. Menționează că potrivit art. 116 CPC, persoanele care din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanţă. La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Drept urmare, remarcă că intimatul, odată cu depunerea cererii de chemare în judecată, nu a solicitat şi repunerea acţiunii civile în termenul de prescripţie, cu confirmarea prin careva probe justificative imposibilitatea depunerii acţiunii în termen.

Afirmă că instanţa de apel neîntemeiat şi eronat a dispus încasarea din contul Ministerului Justiţiei în beneficiul lui Igor Postovan a sumei prejudiciului moral, în condiţiile în care acţiunile iniţiate în temeiul Legii nr. 1545 sunt adresate împotriva statului şi nu împotriva Ministerului Justiţiei. Menţionează că potrivit art. 5 alin. (l) din Legea nr. 1545, organul care reprezintă statul în instanţa de judecată pe această categorie de cauze este Ministerul Justiţiei, iar potrivit art. 13 alin. (l) din Legea menţionată, repararea prejudiciului [...] se efectuează din contul bugetului de stat. Prin urmare, pe această categorie de litigii răspunde patrimonial eventual statul, dar nu poate fi obligat nemijlocit Ministerul Justiţiei ca persoană juridică să achite suma prejudiciului în cauză.

Consideră că acordarea sumei de 3000 lei este excesivă în raport cu criteriile stabilite la caz şi principiul general al echităţii. Remarcă că pe parcursul desfăşurării urmăriri penale de către organul de urmărire penală nici nu a fost înaintat demers privind suspendarea raporturilor de serviciu a lui Igor Postovan, nu au fost aplicate în privinţa acestuia careva măsuri preventive de libertate, a fost cercetat în libertate, nefiindu-i îngrădit dreptul legal de a se deplasa şi de a munci în calitate de ofiţer de urmărire penală a SUP CPR Drochia. Cât priveşte obligaţia de nepărăsire a localităţii, aplicarea acestei măsuri procesuale este legală şi necesară într-o societate democratică, iar acest scop este proporţional anumitor restricţii care pot avea loc în cadrul desfăşurării lor.

La 30 martie 2015, Igor Postovan a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea deciziei contestate şi pronunţarea unei noi hotărâri prin care să fie admisă cererea de chemare în judecată formulată de Igor Postovan către Ministerul Justiţiei RM cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată, considerând-o ilegală şi neîntemeiată.

Invocă art. 1 al Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, care stipulează cazurile, modul şi condiţiile de răspundere patrimonială 4 a statului pentru prejudiciul cauzat prin acţiunile ilicite comise în procesele penale şi administrative de organele de urmărire penală, de procuratură şi de instanţele judecătoreşti se reglementează de acest act normativ. Conform art. 3 alin. (1) lit. (a) din Legea nominalizată, este reparabil prejudiciul material şi moral cauzat persoanei fizice sau juridice în urma aplicării ilegale a măsurilor preventive sub formă de declaraţie de a nu părăsi localitatea sau ţara şi tragerii ilegale la răspundere penală.

Consideră că instanţa a încasat de la Ministerul Justiţiei al RM prejudiciu moral în mărime de 3000 lei, care nu este rezonabil şi echitabil în comparaţie cu suferinţele psihice care le-a suportat pe parcursul urmăririi penale şi dezbaterilor judiciare, deoarece a fost ilegal lipsit de drepturile şi libertăţile garantate de Constituţia RM, lipsit de posibilitatea liberei circulaţii, inclusiv peste hotarele ţării, să ducă copii la odihnă, a fost ilegal pedepsit de două ori pentru una şi aceeaşi faptă. Susţine că instanţa de apel nu a luat în consideraţie nici faptul că timp de peste trei ani, a fost nevoit, să participe la acţiuni de urmărire penală şi şedinţe de judecata, să se deplaseze de nenumărate ori la Procuratura Edineţ, Procuratura Bălţi, Judecătoria Edineţ, Curtea de Apel Bălţi, suportând cheltuieli de transport şi avocat.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa părţilor, la 25 ianuarie 2015 (f. d. 119), fiind recepţionată de către Ministerul Justiţiei al RM la 26 ianuarie 2015, fapt confirmat prin avizul de recepţie (f. d. 120), iar de Igor Postovan la 03 februarie 2015, ce se confirmă prin avizul de recepţie (f. d. 121). Astfel, se constată că recurenţii Ministerul Justiţiei al RM şi Igor Postovan s-au conformat prevederilor legale şi au declarat recursul la 25 martie 2015, respectiv la 30 martie 2015 în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursurile declarate de către Igor Postovan şi Ministerul Justiţiei al RM din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, pronunţând o nouă hotărâre.

Din materialele dosarului rezultă că la 17 martie 2007, Mihail Cerimpei a depus plângere la Comisariatul de Poliţie Edineţ prin care a solicitat atragerea la răspundere penală a lui Igor Postovan (f. d. 4). Tot, 17 martie 2007, procurorul procuraturii r-lui Edineţ a emis ordonanţa de pornire a urmării penale în baza indicilor infracţiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. b), e) şi lit. f) Cod penal (f. d. 5). Prin ordonanţa de recunoaştere în calitate de bănuit din 13 aprilie 2007, Igor Postovan a fost recunoscut în calitate de bănuit pe art. 187 alin. (2) lit. b), e) şi lit. f) 5 Cod penal (f. d. 9), iar la 17 aprilie 2007 în privinţa ultimului a fost aplicată măsura preventivă şi anume obligaţia de a nu părăsi localitatea (f. d. 10). Prin ordonanţa din 25 martie 2008 în privinţa lui Marin Bînzaru şi Igor Postovan a fost pornită urmărirea penală în baza indicilor infracţiunii prevăzute de art. 352 alin. (2) lit. b) Cod penal (f. d. 6) şi tot în aceeaşi zi ambele cauze penale pornite în privinţa lui Igor Postovan au fost conexate într-o procedură unică, cu atribuirea numărului 2007148041 (f. d. 12). Materialul probator atestă şi faptul că prin altă ordonanţă emisă de procurorul procuraturii Edineţ la 25 martie 2008 a fost încetată urmărirea penală în privinţa lui Igor Postovan,

pornită în baza art. 187 alin. (2) lit. e) şi lit. f) Cod penal (f. d. 7). Tot materialul probator atestă că la 10 octombrie 2008 a fost emisă ordonanţa de încetare a urmării penale potrivit căreia urmărirea penală în privinţa lui Marin Bînzaru şi Igor Postovan, pornită în baza art. 352 alin. (2) lit. b) şi 351 alin. (1) Cod penal, a fost încetată cu scoaterea ultimilor de sub urmărire penală (f. d. 8), care, ulterior a fost anulată şi reluată urmărirea penală. La 17 iulie 2009 procurorul procuraturii mun.

Bălţi a emis ordonanţa de punere sub învinuire a lui Igor Postovan, înaintându-i învinuirea în săvârșirea infracţiunii prevăzute de art. 352 alin. (1) Cod penal (f. d. 13). Prin sentinţa Judecătoriei Edineţ din 18 martie 2010, procesul penal pornit în privinţa lui Marian Bîrnaz şi Igor Postovan în baza art. 352 alin. (1) Cod penal a fost încetat pe motivul expirării termenului prescripţiei tragerii la răspundere penală (f. d. 19 – 21). Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 09 iunie 2010, Igor Postovan a fost achitat pe art. 352 alin. (1) Cod penal pe motivul lipsei în acţiunile lui a elementelor constitutive ale infracţiunii imputate (f. d. 14 – 18). Reieşind din cele expuse, se constată temeinicia motivelor ce îi acordă lui Igor Postovan posibilitatea de a-şi valorifica dreptul său la acţiune în temeiul prevăzut de art. art. 3, 6, 11 al Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti nr. 1545 din 25 februarie 1998 şi de art. art. 1422 alin. (1) şi (3), 1423 alin. (1) şi (2) Cod civil.

Fiind investită cu judecarea apelului declarat de către Igor Postovan, instanţa de apel a ajuns la concluzia temeiniciei acestuia şi, casând hotărârea primei instanţe, prin care acţiunea lui Igor Postovan cu privire la încasarea prejudiciului moral a fost respinsă ca neîntemeiată, a pronunţat o nouă hotărâre, prin care a admis parţial acţiunea, a încasat din contul Ministerului Justiţiei al RM în beneficiul lui Igor Postovan suma de 3000 lei cu titlu de prejudiciul moral cauzat prin acţiunile ilicite ale organului de urmărire penală ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti. Conform art. 11 al Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998, mărimea compensaţiei pentru repararea prejudiciului moral se stabileşte de instanţa de judecată în modul prevăzut de prezenta lege.

Mărimea concretă a compensaţiei se determină luându-se în considerare: gravitatea infracţiunii de a cărei săvârşire a fost învinuită persoana 6 respectivă; caracterul şi gravitatea încălcărilor procesuale comise la urmărirea penală şi la examinarea cauzei penale în instanţa de judecată; rezonanţa pe care a avut-o în societate informaţia despre învinuirea persoanei; durata urmăririi penale, precum şi durata examinării cauzei penale în instanţa de judecată; natura dreptului personal lezat şi locul lui în sistemul de valori al persoanei; suferinţele fizice, caracterul şi gradul suferinţelor psihice; măsura în care compensaţia bănească poate atenua suferinţele fizice şi psihice cauzate; durata aflării nelegitime a persoanei în detenţie.

Cu referire la prevederile enunţate, instanţa de recurs relevă că instanţa de apel, cu aplicarea corectă a legii materiale care guvernează raportul juridic litigios, creând condiţii obiective participanţilor la proces, just a ajuns la concluzia că în beneficiul lui Igor Postovan urmează a fi încasat prejudiciu moral ca urmare a acţiunilor ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti. În acelaşi timp, instanţa de recurs constată că suma de 3000 lei acordată lui Igor Postovan cu titlu de prejudiciu moral, nu este echitabilă suferinţelor psihice pe care le-a suportat.

Astfel, având în susţinere, prevederile art. 11 al Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, instanța de recurs statuând în echitate, printr-o apreciere complexă a materialului probator şi evaluare adecvată a daunelor morale compensatoare, având în vedere, în principal, criteriile referitoare la consecinţele suferite pe plan psihic, gravitatea şi caracterul acestora, sentimentul de afectare a personalităţii sale morale şi altele, constată cu certitudine că lui Igor Postovan i-au fost cauzate suferinţe psihice în timpul aflării lui sub urmărirea penală cu statut de bănuit, învinuit și inculpat pe o perioadă de mai bine de 3 ani, aplicarea în privinţa lui a măsurii preventive în formă de obligaţie de a nu părăsi localitatea, precum şi statutul social al ultimului, care la momentul pornirii dosarului penal şi derulării anchetei activa în calitate de ofiţer de urmărire penală.

Ca urmare, în funcţie de cele constatate, instanţa de recurs conchide că suma de 10000 lei, în cazul de față, poate fi considerată drept o compensaţie echitabilă suficientă pentru sentimentele de angoasă şi frustrare aduse lui Igor Postovan în circumstanţele descrise mai sus care ar corespunde caracterului şi gravităţii suferinţelor psihice suportate de el. În condiţiile expuse mai sus este cert că suma de 300000 lei solicitată de Igor Postovan cu titlu de prejudiciu moral, este exagerată și neîntemeiată. Pentru cele ce preced, se reţine ca nefondată şi critica recurentului Ministerul Justiţiei al RM cu privire la aplicarea eronată de către instanţa de apel a normelor de drept material ce ţin de încasarea prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţei de judecată.

La fel se constată a fi lipsit de temei şi argumentul recurentului Ministerul Justiţiei al RM că acţiunea este depusă de Igor Postovan cu omiterea termenului de prescripţie. Conform art. 6 alin. (1) lit. a) din Legea privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998, 7 dreptul la repararea prejudiciului, în mărimea şi modul stabilit de prezenta lege, apare în cazul devenirii definitive şi irevocabile a sentinţei de achitare.

Având în susţinere prevederile normei menţionate, la caz se constată că decizia Curţii de Apel Bălţi din 09 iunie 2010, prin care Igor Postovan a fost achitat pe art. 352 alin. (1) Cod penal pe motivul lipsei în acţiunile lui a elementelor constitutive ale infracţiunii imputate, a devenit definitivă şi irevocabilă la data de 08 iulie 2010, prin neatacare, având în vedere, exigenţele art. 422 CPC, care prevăd că termenul de recurs este de 30 de zile de la data pronunţării deciziei. Or, actele de dispoziţie judecătoreşti devin irevocabile prin neatacare la data expirării termenului de atac.

Astfel, prin prisma prevederilor art. 5 alin. (2) din Legea privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti care stipulează că cererea de chemare în judecată privind repararea prejudiciului se depune în termen de 3 ani de la data apariţiei dreptului la repararea prejudiciului, la caz se constată că acţiunea depusă de Igor Postovan în instanţa de judecată la 10 iunie 2013 este în termen. În acelaşi timp, instanţa de recurs reţine ca întemeiată critica recurentului Ministerul Justiţiei al RM cu privire la faptul că instanţa de apel incorect a încasat prejudiciul moral în beneficiul lui Igor Postovan din contul Ministerului Justiţiei al RM, suma prejudiciului moral urmând a fi încasată în beneficiul lui Igor Postovan din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiţiei al RM.

Faţă de cele ce preced şi având în vedere că circumstanţele pricinii au fost constatate de către instanţa de apel pe deplin, verificarea suplimentară a cărorva dovezi nefiind necesară, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursurile declarate de către Ministerul Justiţiei al RM şi Igor Postovan, de a casa decizia instanţei de apel şi hotărâre primei instanţe şi de a emite o nouă hotărâre prin care a admite parţial acţiunea şi a încasa din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Justiţiei al RM, în beneficiul lui Igor Postovan suma de 10000 lei cu titlu de prejudiciu moral, în rest de a respinge acţiunea.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. e), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide: Se admit recursurile declarate de către Igor Postovan şi Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova. Se casează integral decizia Curţii de Apel Bălţi din 25 noiembrie 2014 şi hotărârea Judecătoriei Drochia din 16 iunie 2014 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Igor Postovan împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală şi se emite o nouă hotărâre prin care: 8 Se admite parţial acţiunea lui Igor Postovan împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală.

Se încasează din contul bugetului de stat, prin intermediul Ministerului Justiției al Republicii Moldova, în beneficiul lui Igor Postovan cu titlu de prejudiciu moral suma de 10000 (zece mii) lei. În rest acțiunea lui Igor Postovan se respinge. Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Svetlana Filincova Sveatoslav Moldovan Nadejda Toma Ala Cobăneanu 9