2ra-1042/15 — Repararea prejudiciului moral rezultat al încălcării dreptului la executare în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești

prima instanţă – A. Negru dosarul nr. 2ra-1042/15 instanţa de apel – M. Ciugureanu, B. Bîrca, E. Clim DECIZIE 17 iunie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Druţă, Dumitru Mardari, Maria Ghervas, Galina Stratulat examinând recursurile declarate de către Cotovici Grigore şi Ministerul Justiţiei, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Cotovici Grigore împotriva Ministerului Justiţiei cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești, repararea prejudiciului material și moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 28 ianuarie 2015, prin care au fost respinse apelurile declarate de către Cotovici Grigore şi Ministerul Justiţiei şi menţinută hotărârea Judecătoriei Buiucani municipiul Chişinău din 01 septembrie 2014 c o n s t a t ă La 04 iunie 2014 Cotovici Grigore a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei, intervenienţi Ministerul Finanţelor, Consiliul mun.

Chişinău, executorul judecătoresc Igor Doroftei cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești, repararea prejudiciului material și moral. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, este veteran de război şi a participat la luptele pentru apărarea independenţei şi integrităţii teritoriale a Republicii Moldova, activînd în cadrul OAI din anul 1992 şi pînă în prezent. Exercitîndu-şi drepturile garantate prin art. 35 a Legii cu privire la poliţie în redacţia iniţială, s-a adresat cu acţiune în instanţa de judecată împotriva Consiliului mun. Chişinău de asigurare a lui şi membrilor familiei sale cu spaţiu locativ conform normelor legislaţiei în vigoare, care a fost admisă prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 14 decembrie 2005 (menţinută prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 05 aprilie 2006 şi decizia Curţii Supreme de Justiţie din 27 septembrie 2006). După ce hotărîrea judecătorească a intrat în vigoare, reclamantul s-a adresat executorului judecătoresc Igor Doroftei cu o cerere de executare a acesteia. Prin încheierea nr. 5-305/06 din 12 iunie 2006, a fost primit spre executare documentul executoriu şi intentată procedura de executare. Reclamantul susţine că nu a fost posibilă executarea hotărîrii judecătoreşti, pe motiv de lipsă a spaţiului locativ liber în mun. Chişinău, conform răspunsurilor parvenite din partea autorităţii publice locale, care a şi fost investită la executarea hotărîrii date.

La cererea lui Cotovici Grigore din 17 februarie 2009, executorul judecătoresc, în vederea executării documentului executoriu, prin încheierea din 23 septembrie 2009 a aplicat sechestru pe un apartament cu 3 odăi din str. L. Deleanu 9/2 mun. Chişinău, care se afla la balanţa Primăriei mun. Chişinău. Însă, prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 10 iunie 2009, încheierea executorului judecătoresc din 23 septembrie 2009 a fost anulată. Ulterior, la 29 aprilie 2010 şi 08 aprilie 2011 debitorii – Primăria şi Consiliul mun. Chişinău au fost somaţi repetat despre necesitatea executării hotărîrii irevocabile şi executorie, care însă prin răspunsurile din 13 mai 2010 şi 19 aprilie 2011 iarăşi au indicat că nu dispun de spaţiu locativ liber.

Din nou la cererea creditorului din 24 octombrie 2011, a fost aplicat sechestru pe ap. 32 din str. Corolenco 5 mun. Chişinău prin încheierea executorului judecătoresc din 04 noiembrie 2011, însă aceasta din urmă, ca rezultat al contestării, a fost casată prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 31 mai 2012. Deci, reclamantul a întreprins toate măsurile posibile în vederea executării hotărîrii de asigurare a lui şi membrilor familiei cu spaţiu locativ, care însă au rămas fără vreun rezultat.

La 01 decembrie 2012 s-a adresat Curţii Europene pentru Drepturile Omului cu cerere, invocînd încălcarea art. 6 § 1 şi art. 1 Protocolul 1 al Convenţiei ca rezultat al neexecutării unei hotărîri judecătoreşti irevocabile, însă prin scrisoarea din 28 februarie 2013 a fost informat că la 01 iulie 2011 în Republica Moldova a intrat în vigoare Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011, în temeiul căreia şi î-şi poate realiza dreptul încălcat, iar cu titlu de consecinţă, cererea lui Cotovici Grigore a fost declarată inadmisibilă, considerînd că este necesar ca reclamantul să facă uz de noul remediu intern. În vederea conformării indicaţiilor sus menţionate, reclamantul s-a adresat la Judecătoria Buiucani mun.

Chişinău cu o acţiune împotriva Ministerului Justiţiei privind repararea prejudiciului moral cauzat prin prisma Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 20 februarie 2013 (menţinută prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 25 aprilie 2013 şi încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 11 septembrie 2013), a fost admisă parţial acţiunea, constatată încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti şi dispusă încasarea din bugetul de stat a prejudiciului moral de 20000 lei, în rest acţiunea a fost respinsă. Or, susţine că nici emiterea hotărîrii date nu a ordonat comportamentul debitorului şi nu a executat în vreun mod hotărîrea judecătorească din 14 decembrie 2005. Conform practicii judiciare a CEDO, hotărîrea judecătorească nu se finalizează cu pronunţarea acesteia, ci cu executarea ei.

Art. 6 § 1 din Convenţie asigură oricărei persoane dreptul de a înainta orice pretenţie cu privire la drepturile şi obligaţiile sale cu caracter civil în faţa unei instanţe judecătoreşti sau tribunal, în acest fel el cuprinde „dreptul la o instanţă”, din care dreptul de acces, adică dreptul de a institui proceduri în faţa instanţelor judecătoreşti în litigii civile, constituie un aspect. Totuşi, acest drept ar fi iluzoriu dacă sistemul de drept al unui stat contractant ar permite ca o hotărîre judecătorească irevocabilă şi obligatorie să rămînă neexecutată în detrimentul unei părţi. Ar fi de neconceput ca art. 6 § 1 din Convenţie să descrie în detaliu garanţiile procedurale oferite părţilor aflate în litigiu, proceduri care sunt echitabile, publice şi prompte – fără a proteja executarea hotărîrilor judecătoreşti.

A interpreta art. 6 ca referindu-se în exclusivitate la accesul la o instanţă şi îndeplinirea procedurilor, ar putea duce la situaţii incompatibile cu principiul preeminenţei dreptului, pe care statele contractante şi-au asumat angajamentul să-l respecte atunci cînd au ratificat Convenţia. Executarea unei hotărîri pronunţate de orice instanţă trebuie, prin urmare, privită ca o parte integrantă a procesului în sensul art. 6 § 1 din Convenţie. O autoritate de stat nu poate invoca lipsa fondurilor şi a spaţiului locativ alternativ ori altfel de motive ca scuză pentru neexecutarea unei hotărîri judecătoreşti. Fireşte o întîrziere în executarea unei hotărîri ar putea fi justificată de circumstanţe speciale, însă nu să prejudicieze esenţa dreptului protejat conform art. 6 § 1 din Convenţie.

Datorită eventualei neexecutări a hotărîrii judecătoreşti în favoarea sa, reclamantul nu poate beneficia şi de bunurile sale, iar în consecinţă îi este încălcat şi dreptul lui la protecţia proprietăţii garantat de art. 1 Protocolul 1 din Convenţie. Astfel, hotărîrea din 14 decembrie 2015 devenind una irevocabilă şi executorie, reclamantul nu a putut obţine executarea acesteia, prin ce a constituit o încălcare a dreptului la respectarea bunurilor sale. Pe marginea încălcării drepturilor garantate prin art. 6 § 1 şi art. 1 Protocolul 1 din Convenţie, Curtea Europeană s-a expus pe mai multe cauze, care sunt obligatorii şi pentru statul contractant – Republica Moldova, în special avînd în vedere că î-l vizează.

Din cauza că nu a fost asigurat pînă la moment cu spaţiu locativ, reclamantul este nevoit de a închiria o locuinţă împreună cu familia sa, pentru care achită lunar 2000 lei. Cere reclamantul constatarea încălcării drepturilor subiective ale lui garantate de art. 6, 13 şi art. 1 Protocolul Adiţional 1 al Convenţiei cauzată prin neexecutarea în termen rezonabil a hotărîrii emise de Judecătoria Centru mun. Chişinău din 14 decembrie 2005; încasarea din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiţiei în beneficiul lui Cotovici Grigore a prejudiciului moral de 100000 lei pentru neexecutarea hotărîrii judecătoreşti şi a prejudiciului material de 20000 lei pentru chiria apartamentului în perioada 05 septembrie 2013 – 05 iulie 2014, reieşind din plata lunară de 2000 lei, precum şi 1000 lei pentru impozitul pe imobil, reieşind din suma lunară de 100 lei; încasarea cheltuielilor de judecată.

Ulterior, prin cererea din 23 iulie 2014, Cotovici Grigore a concretizat cerinţa că prejudiciul moral la care pretinde derivă doar din neexecutarea hotărîrii Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 14 decembrie 2005 şi pentru perioada începînd cu 04 decembrie 2012 şi pînă la 04 iunie 2014. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 01 septembrie 2014, a fost admisă parţial acţiunea, a fost constatată încălcarea drepturilor subiective ale lui Cotovici Grigore garantate de art. 6 CEDO şi art. 1 Protocolul Adiţional 1 al Convenţiei cauzată prin neexecutarea în termen rezonabil a hotărîrii emise de Judecătoria Centru mun.

Chişinău din 14 decembrie 2005 în pricina civilă nr. 2-2071/05 în perioada 20 februarie 2013 – 04 iunie 2014; a fost dispusă încasarea din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiţiei în beneficiul lui Cotovici Grigore a sumei de 3000 lei cu titlu de prejudiciu moral, precum şi 20000 lei prejudiciu material cauzat prin neexecutarea în termen rezonabil a hotărîrii Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 14 decembrie 2005, în rest acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 28 ianuarie 2015, au fost respinse apelurile declarate de către Cotovici Grigore şi Ministerul Justiţiei şi menţinută hotărârea Judecătoriei Buiucani municipiul Chişinău din 01 septembrie 2014. La 03 martie 2015 Cotovici Grigore a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 28 ianuarie 2015, prin care a cerut admiterea recursului, casarea hotărîrilor judecătoreşti în partea în care au fost respinse cerinţele acestuia, cu emiterea unei noi hotărîri de admitere integrală a acţiunii.

În motivarea recursului a indicat că, instanţele la adoptarea hotărîrilor eronat au apreciat valoarea prejudiciului moral, în cazul în care acesta pe parcursul unei perioade îndelungate de timp a avut de suportat o stare de stres, frustrare psihică, cauzîndu-i suferinţe morale enorme, iar conform recomandărilor pe plan naţional, mărimea prejudiciului moral acordat urmează a fi proporţională cu sumele acordate de Curtea Europeană în cazuri similare. Susţine că prejudiciul moral suportat de acesta este unul mult mai mare, decît i-a fost acordat de instanţele inferioare, or suma de 3000 lei nu este una echitabilă cu suferinţele psihice suportate de recurent pentru perioada neexecutării hotărîrii din 14 decembrie 2005 şi nici nu se află în coraport cu sumele acordate de CEDO pe cazuri similare.

În materia executării obligaţiilor cu privire la drepturile sociale inerente persoanei pentru un trai decent, inclusiv de acordare de spaţiu locativ, aprecierea prejudiciului moral urmează a fi supus unui standard mai ridicat. La fel, în raport cu acest criteriu, urmează a fi apreciat şi comportamentul părţilor şi anume dacă debitorul este o autoritate de stat sau un terţ privat, precum şi adoptarea de către debitor a măsurilor de executare sau împiedicarea executării hotărîrii judecătoreşti. Eronat instanţele au respins şi pretenţiile în parte ce ţin de prejudiciul material, în cazul în care acesta a administrat suficiente probe ce ar confirma suportarea de către acesta a unor astfel de cheltuieli.

La 06 aprilie 2015 Ministerul Justiţiei a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 28 ianuarie 2015 şi emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii. În motivarea recursului a indicat că, instanţa a dat o apreciere eronată probelor din dosar, în cazul în care a dispus încasarea prejudiciului material (pentru chirie) din bugetul de stat, dar nu a supus examinării capătului dat de cerere în coroborare cu jurisprudenţa CEDO, care expres indică că prejudiciul material pretins nu poate fi compensat în circumstanţele în care hotărîrea judecătorească neexecutată nu stipulează titlul de proprietate, ci doar chirie.

Or, Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011 nu prevede încasarea unor astfel de cheltuieli pentru plata chiriei cu titlu de prejudiciu material, ci cu astfel de cerere persoana se poate adresa într-o procedură separată. La fel a indicat că, prin hotărîrea din 14 decembrie 2005 de acordare a spaţiului locativ, nu a fost specificat dreptul de proprietate asupra apartamentului, ci doar atributul de folosinţă şi posesie, iar intervalul de acţiune a acestui drept este direct proporţional cu durata de activitate în cadrul MAI sau a subdiviziunilor acestuia. Ba mai mult, conform scrisorii ÎS „Cadastru” din 25 august 2014, Cotovici Grigore deţine cu drept de proprietate apartamentul nr. 227 din str. Independenţei 14/1 mun.

Chişinău, or în cazul dat nu poate fi vorba de cauzarea lui a cărorva prejudicii materiale. Menţionează că nici contractul de locaţiune a ap. 250 A din str. Independenţei 14/1 mun. Chişinău încheiat la 05 septembrie 2013 nu poate fi admis ca probă, în situaţia în care un astfel de imobil nu este înregistrat în Registrul bunurilor imobile. Şi capătul de cerere cu privire la repararea prejudiciului moral este unul neîntemeiat, în situaţia în care intimatul a beneficiat în aceleaşi condiţii prin hotărîrea irevocabilă a Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 20 februarie 2013 de un prejudiciu moral de 20000 lei. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Instanţa de recurs constată că, deşi prin scrisoarea de însoţire de la f.d. 231 rezultă că decizia instanţei de apel a fost redactată şi expediată pentru cunoştinţă, la materialele cauzei lipseşte dovada că decizia motivată a fost recepţionată de Ministerul Justiţiei. În circumstanţele date, instanţa de recurs consideră că recurentul Ministerul Justiţiei s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 06 aprilie 2015, în termen. Cotovici Grigore, la rîndul său, s-a conformat normelor procedurale legale şi a declarat în termen recursul împotriva deciziei instanţei de apel din 28 ianuarie 2015, la 03 martie 2015. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces.

Studiind materialele dosarului în raport cu temeiurile recursurilor, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a respinge recursurile şi a menţine hotărîrile judecătorești din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs.

La caz este constatat că Cotovici Grigore, făcând uz de noul remediu intern în temeiul Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011, prin acţiunea formulată solicită încasarea din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiției al Republicii Moldova în beneficiul său a prejudiciului material în mărime de 21000 lei, prejudiciului moral în sumă de 100000 lei cauzat prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti și încasarea cheltuielilor de judecată.

Fiind investită cu examinarea pricinii în cauză, prima instanță a ajuns la concluzia temeiniciei parțiale a cerințelor lui Cotovici Grigore, reţinînd că au fost întreprinse diverse măsuri în vederea asigurării executării hotărîrii judecătoreşti din 14 decembrie 2005, care însă nu s-au soldat cu vreun rezultat, din care cauză a şi apreciat ca fiind o neexecutare continuă a hotărîrii de asigurare cu spaţiu locativ pentru perioada solicitată (20 februarie 2013 – 04 iunie 2014) şi constituie o încălcare a dreptului reclamantului la executarea acesteia în termen rezonabil. Judecînd apelul declarat de către Cotovici Grigore şi Ministerul Justiției, instanța de apel, verificând legalitatea hotărârii primei instanţe, a constatat temeinicia acesteia.

Or, instanţa de recurs constată legalitatea hotărîrilor pronunţate din următoarele considerente. Din materialele dosarului rezultă cu certitudine că prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 14 decembrie 2005, menţinută prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 05 aprilie 2006 şi decizia Curţii Supreme de Justiţie din 27 septembrie 2006, Consiliul mun. Chişinău a fost obligat de a-l asigura pe Cotovici Grigore şi membrii familiei lui cu spaţiu locativ conform normelor legislaţiei în vigoare.

Prin încheierea executorului judecătoresc Igor Doroftei nr. 5-305/06 din 12 iunie 2006, a fost primit spre executare documentul executoriu şi intentată procedura de executare a hotărîrii judecătoreşti din 14 decembrie 2005. După întreprinderea mai multor acţiuni ce ţin de executarea hotărîrii judecătoreşti din 14 decembrie 2005, care însă nu s-au soldat cu vreun rezultat, Cotovici Grigore s-a adresat cu acţiune în instanţa de judecată împotriva Ministerului Justiţiei privind repararea prejudiciului moral cauzat prin prisma Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 20 februarie 2013, menţinută prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 25 aprilie 2013 şi încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 11 septembrie 2013, a fost admisă parţial acţiunea lui Cotovici Grigore, constatată încălcarea dreptului lui la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti şi dispusă încasarea din bugetul de stat a prejudiciului moral de 20000 lei, în rest acţiunea reclamantului a fost respinsă. Or, nici după emiterea hotărîrii în cauză nu a fost ordonat comportamentul debitorului privind executarea hotărîrii judecătoreşti din 14 decembrie 2005, pe motiv de lipsă a spaţiului locativ liber în mun. Chişinău, precum şi a mijloacelor financiare necesare pentru construcţia spaţiului locativ în vederea executării tuturor hotărîrilor instanţelor de judecată privind asigurarea cu spaţiu locativ a creditorilor urmăritori.

Conform art. 14 alin. (1) şi (2) Cod civil, persoana lezata într-un drept al ei poate cere repararea integrală a prejudiciului cauzat astfel. În conformitate cu art. 2 alin.(1) din Legea privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti nr.87 din 21 aprilie 2011, orice persoană fizică sau juridică ce consideră că i-a fost încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti poate adresa în instanţă de judecată o cerere de chemare în judecată privind constatarea unei astfel de încălcări şi repararea prejudiciului cauzat prin această încălcare, în condiţiile stabilite de prezenta lege şi de legislaţia procesuală civilă.

Repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti se face doar în măsura în care încălcarea a avut loc din cauze ce nu pot fi imputate exclusiv persoanei care a depus cererea de reparare a prejudiciului. Respectiv, în sensul dispoziţiilor citate este de înţeles că orice persoană poate pretinde la repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, dacă se constată o atare încălcare.

Conform art. 4 alin. (2) şi (3) a aceleiaşi Legi, instanţa de judecată care examinează în fond cauza, organul de urmărire penală, autoritatea implicată în proces sau, după caz, executorul judecătoresc ori autoritatea responsabilă de executarea hotărîrii judecătoreşti prezintă Ministerului Finanţelor al RM un raport motivat privind modul de respectare a termenului rezonabil şi, după caz, dosarul sau o copie de pe dosar.

Raportul privind modul de respectare a termenului rezonabil se prezintă în scris şi va conţine: numele şi prenumele judecătorului, ale reprezentantului autorităţii implicate în proces, ale executorului judecătoresc sau ale reprezentantului autorităţii responsabile de executarea hotărîrii judecătoreşti; date despre acţiunile procesuale întreprinse, termenele de realizare şi motivarea acestora; date despre acţiunile procesuale întreprinse în vederea accelerării procedurii de judecare, după caz; alte date relevante privind respectarea termenului rezonabil. Iar, în conformitate cu art. 70 alin. (1) Codul de executare, documentul executoriu va fi executat în termenul indicat în el sau, în cazul în care nu este indicat, într-un termen rezonabil.

Criteriile de determinare a termenului rezonabil sînt: complexitatea procedurii de executare, comportamentul participanţilor la procedura de executare, interesul creditorului şi conduita executorului judecătoresc. La caz, prezintă relevanță acţiunile întreprinse de executorul judecătoresc, Igor Doroftei, pe marginea procedurii executorii nr. 5-305/06 din 12 iunie 2006, intentate întru executarea hotărîrii Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 14 decembrie 2005 cu privire la obligarea Consiliului mun.

Chişinău de a-l asigura pe Grigore Cotovici şi membrii familiei lui cu spaţiu locativ conform normelor legislaţiei în vigoare şi anume: acordarea termenelor pentru executare benevolă a hotărîrii judecătoreşti, aplicarea măsurilor de asigurare, inclusiv sub formă de sechestru, asupra unor apartamente libere ce se aflau în gestiunea debitorului etc. (f.d.31, 32, 40, 44), însă toate demersurile ulterioare din partea executorului judecătoresc au rămas nesoluţionate de către debitor, invocîndu-se lipsa de spaţiu locativ liber în municipiul Chişinău, reducerea substanţială a imobilelor cu destinaţie locativă aflate în proprietatea municipală, precum şi lipsa mijloacelor financiare necesare pentru construcţia unor astfel de spaţii (f.d.43).

Prin urmare, instanțele ierarhic inferioare corect au stabilit că lui Cotovici Grigore i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, prin depăşirea termenului rezonabil de executare a hotărârii Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 14 decembrie 2005 şi, prin urmare, a avut loc o violare a articolului 6 al Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale. Or, conform art.2 alin.(1) şi (6) din Legea RM nr.87 din 21 aprilie 2011, orice persoană fizică sau juridică ce consideră că i-a fost încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti poate adresa în instanţă de judecată o cerere de chemare în judecată privind constatarea unei astfel de încălcări şi repararea prejudiciului cauzat prin această încălcare, în condiţiile stabilite de prezenta lege şi de legislaţia procesuală civilă.

Mărimea reparaţiei prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti se stabileşte de instanţa de judecată în fiecare caz în parte, în funcţie de circumstanţele cauzei în cadrul căreia a fost comisă încălcarea, precum şi de pretenţiile invocate de reclamant, de complexitatea cauzei, de comportamentul reclamantului, de conduita organului de urmărire penală, a instanţei de judecată şi a autorităţilor relevante, de durata încălcării şi de importanţa procesului pentru reclamant.

Cu referire la prevederile enunţate şi reieşind din specificul acţiunii, instanţa de recurs constată că instanţele cu aplicarea corectă a legii materiale care guvernează raportul juridic litigios, creând condiţii obiective participanţilor la proces, justificat au ajuns la concluzia temeiniciei parţiale a cerințelor lui Cotovici Grigore cu privire la repararea prejudiciului moral şi corect au determinat mărimea acestuia de 3000 lei, care este una proporţională cu sumele acordate de Curtea Europeană pe cazuri similare, avînd în vedere că pretenţiile reclamantului pe marginea acestui capăt de cerere derivă din neexecutarea hotărîrii judecătoreşti doar pentru perioada solicitată de 04 decembrie 2012 - 04 iunie 2014 (f.d.

66-67). Or, în cazul dat, instanţele au pronunţat hotărîrile judecătoreşti reieşind din limitele pretenţiilor înaintate de reclamant (art. 240 al. (3) CPC). Instanţa de recurs mai reţine că, unul din criteriile orientative generale de apreciere a prejudiciului moral este şi criteriul echităţii, care exprimă că indemnizaţia trebuie să prezinte o justă şi integrală despăgubire. În temeiul Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, acest criteriu se traduce prin necesitatea ca partea vătămată să primească o satisfacţie echitabilă pentru prejudiciul moral suferit. Cuantumul despăgubirilor trebuie astfel stabilit, încît acesta să aibă efect compensatoriu şi nu trebuie să constituie nici sume excesive pentru autorii daunelor şi nici venituri nejustificative pentru victimele daunelor.

Ca urmare a celor relatate şi avînd în vedere principiile compensării echitabile şi rezonabile a prejudiciului moral, suferinţele morale cauzate, starea de stres şi frustrare cauzate lui Cotovici Grigore, instanţa de recurs apreciază că în cauză nu sunt motive, la solicitarea recurentului Ministerul Justiţiei, de a respinge capătul de cerere de reparare a prejudiciului moral, precum şi de a majora cuantumul acestuia, la solicitarea recurentului Cotovici Grigore, sumă care, în opinia instanţei, poate fi considerată ca o compensare ce ar aduce satisfacţie echitabilă persoanei vătămate, la caz recurentului – intimat Cotovici Grigore. Mai mult ca atît, Cotovici Grigore anterior, prin hotărîrea irevocabilă a Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 20 februarie 2013, a fost despăgubit pentru prejudiciul moral cauzat pentru neexecutarea aceleiaşi hotărîri a Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 14 decembrie 2005 (însă pentru o altă perioadă solicitată de acesta), fiind încasat în beneficiul lui suma de 20000 lei (f.d. 98-100). Totodată, Colegiul consideră că instanțele inferioare justificat au reținut şi necesitatea admiterii în parte a cerințelor reclamantului cu privire la repararea prejudiciului material cauzat ca rezultat al neexecutării hotărîrii judecătorești, constituit din cheltuielile suportate pentru închirierea apartamentului. La acest capitol este de menționat că, conform contractul de locațiune din 05 septembrie 2013, încheiat cu Malcoci Gheorghe, reclamantul Cotovici Grigore a închiriat ap. 250A din str. Independenţei 14/1 mun.

Chişinău pentru o perioadă de 1 an, la o plată lunară de 2000 lei (17-18). Prin prezenta acţiune, reclamantul pretinde la restituirea plăţii chiriei imobilului pentru lunile 05 septembrie 2013 – 05 iulie 2014, or cerinţa în cauză cade sub incidenţa Legii nr.87 din 21 aprilie 2011, din care considerente rezultă legalitatea capătului de cerere cu privire la repararea prejudiciului material. Nu pot fi admise argumentele recurentului - Ministerul Justiţiei, precum că Grigore Cotovici nu poate pretinde la repararea prejudiciului, din cauza că este asigurat cu spaţiu locativ, fiind proprietarul ap. 227 din str. Independenţei 14/1 mun. Chişinău. În acest sens, instanţa de recurs reţine că Grigore Cotovici în cadrul şedinţelor de judecată nu a negat existenţa în proprietatea sa a unui astfel de apartament, însă din cauza numărului mare de membri a familiei sale (4 la număr), a fost nevoit de a închiria apartamentul lui Malcoci Grigore.

Lipsa înregistrării ap. 250A din str. Independenţei 14/1 mun. Chişinău în Registrul bunurilor imobile, nu-l lipseşte pe Cotovici Grigore de a pretinde la plata chiriei acestuia. Ba mai mult, Ministerul Justiţiei nu a contestat în instanţa de judecată valabilitatea contractului de locaţiune din 05 septembrie 2013. Din contra, părţile contractante la încheierea acestuia au respectat normele legale în vigoare şi l-au înregistrat la organul fiscal din sector (f.d.18). Colegiul mai relevă că, Grigore Cotovici anterior nu a pretins la încasarea cheltuielilor suportate pentru închirierea apartamentului ca rezultat al neexecutării hotărîrii judecătorești.

Sunt însă irelevante argumentele recurentului Cotovici Grigore vis-a-vis de încasarea sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli pentru achitarea impozitului pe venit aferent operaţiunilor de predare în posesie şi folosinţă a proprietăţii imobiliare, or chitanţele de plată prezentate ca probe în acest sens au fost eliberate pe numele lui Malcoci Gheorghe şi nu pe numele recurentului, din care cauză ultimul nu poate pretinde la acestea (f.d.19-23). Faţă de cele ce preced, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie conchide de a respinge recursurile declarate de Cotovici Grigore şi Ministerul Justiţiei, şi a menţine hotărîrile judecătorești. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide : Se resping recursurile declarate de către Cotovici Grigore şi Ministerul Justiţiei.

Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 28 ianuarie 2015 şi hotărârea Judecătoriei Buiucani municipiul Chişinău din 01 septembrie 2014, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Cotovici Grigore împotriva Ministerului Justiţiei cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești, repararea prejudiciului material și moral. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Druţă Dumitru Mardari Maria Ghervas Galina Stratulat