2rac-199/15 — Încasarea datoriei la contractele de asigurare

Nr. AT 0022878 din 25.12.2012, valabil de la 26.12.2012 până la 25.12.2013, pentru autocamionul de model Mercedes 1846LSA, cu număr de înmatriculare TR AK 688.

Nr. AT 0022877 din 25.12.2012, valabil de la 26.12.2012 până la 25.12.2013, pentru remorca de model Bone.

Nr. AT 0022876 din 25.12.2012, valabil de la 03.01.2013 până la 02.01.2014, pentru autocamionul de model Mercedes 1846LSA, cu număr de înmatriculare TR AK 686.

Nr. AT 0022875 din 25.12.2012, valabil de la 03.01.2013 până la 02.01.2014, pentru remorca de model Krone SDP27, cu număr de înmatriculare TR 052 RA. 1

Nr. AT 0022874 din 25.12.2012, valabil de la 11.01.2013 până la 10.01.2014, pentru autocamionul de model Mercedes 1846LSA, cu număr de înmatriculare TR AK 689.

Nr. AT 0022873 din 25.12.2012, valabil de la 11.01.2013 până la 10.01.2014, pentru remorca de model Krone SDP27, cu număr de înmatriculare TR 049 RA.

Nr. AT 0022872 din 25.12.2012, valabil de la 26.12.2012 până la 25.12.2013, pentru remorca de model Kroenewegen RO14, cu număr de înmatriculare TR 063 RA.

Nr. AT 0022871 din 25.12.2012, valabil de la 26.12.2012 până la 25.12.2013, pentru remorca de model Fruehaue, cu număr de înmatriculare TR 062 RA.

Nr. AT 0022870 din 25.12.2012, valabil de la 26.12.2012 până la 25.12.2013, pentru remorca de model Koegei SN24, cu număr de înmatriculare TR AB 011.

Nr. AT 0022869 din 25.12.2012, valabil de la 26.12.2012 până la 25.12.2013, pentru autocamionul de model Mercedes 1841LS cu număr de înmatriculare TR AK 932.

Nr. AT 0022868 din 25.12.2012, valabil de la 26.12.2012 până la 25.12.2013. pentru autocamionul de model MAN, cu număr de înmatriculare TR AL 166.

Nr. AT 0022867 din 25.12.2012, valabil de la 26.12.2012 până la 25.12.2013, pentru autocamionul de model Mercedes 1841LS, cu număr de înmatriculare TR AK 935.

Nr. AT 0022879 din 17.01.2013, valabil de la 01.02.2013 până la 31.01.2014, pentru autocamionul de model Mercedes 1843, cu număr de înmatriculare TR AI 560.

Nr. AT 0022880 din 17.01.2013, valabil de la 01.02.2013 până la 31.01.2014, pentru autocamionul de model Mercedes 1843, cu număr de înmatriculare TR AI 548.

Nr. AT 0022881 din 17.01.2013, valabil de la 01.02.2013 până la 31.01.2014, pentru remorca de model BFTPS, cu număr de înmatriculare TR AA 713. Totodată, mai menţionează reclamantul că între SC „Moldcargo” SA şi SC „Birlic-95” SRL au fost încheiate contracte privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule (asigurare obligatorie de răspundere civilă auto externă „CARTE VERDE”) şi anume: 1. Seria BA Nr.00224426 din 06.12.2012, valabil de la 01.02.2013 până la 31.01.2014, pentru autocamionul de model Mercedes 1843, cu număr de înmatriculare TR AI 560. 2. Seria BA Nr.00085256 din 06.12.2012, valabil de la 22.02.2013 până la 21.02.2014, pentru remorca de model Vanhool, cu număr de înmatriculare TR AA 687. 3. Seria BA Nr.00085255 din 06.12.2012, valabil de la 22.02.2013 până la 21.02.2014, pentru autocamionul de model Mercedes 1843, cu număr de înmatriculare TR AI 548. 2 4. Seria BA Nr.00085254 din 06.12.2012, valabil de la 16.01.2013 până la 15.01.2014, pentru remorca de model Schmitz, cu număr de înmatriculare TR AA 965. 5. Seria BA Nr.00085253 din 06.12.2012, valabil de la 16.01.2013 până la 15.01.2014, pentru autocamionul de model Mercedes 1844LS, cu număr de înmatriculare TRAK 620. 6. Seria BA Nr.00085252 din 06.12.2012, valabil de la 01.02.2013 până la 31.01.2014, pentru remorca de model BFTPS, cu număr de înmatriculare TR AA 713. 7. Seria BA Nr.00222957 din 03.12.2012, valabil de la 11.01.2013 până la 10.01.2014, pentru remorca de model Krone, cu număr de înmatriculare TR 049 RA. 8. Seria BA Nr.00222959 din 03.12.2012, valabil de la 12.01.2013 până la 11.01.2014, pentru remorca de model Krone SDP27, cu număr de înmatriculare TR 052 RA. 9. Seria BA Nr.00222960 din 03.12.2012, valabil de la 12.01.2013 până la 11.01.2014, pentru autocamionul de model Mercedes 1846, cu număr de înmatriculare TR AK 689. 10. Seria BA Nr.00222961 din 03.12.2012, valabil de la 26.12.2012 până la 25.12.2013, pentru remorca de model Krone SDP27, cu număr de înmatriculare TR 051 RA. 11. Seria BA Nr.00222962 din 03.12.2012, valabil de la 26.12.2012 până la 25.12.2013, pentru autocamionul de model Mercedes SDP24, cu număr de înmatriculare TR AK 688. 12. Seria BA Nr.00222963 din 03.12.2012, valabil de la 11.01.2013 până la 10.01.2014, pentru autocamionul de model Mercedes 1846LSA, cu număr de înmatriculare TR AK 686. Precizează reclamantul că reieşind din actul de verificare între SC „Moldcargo” SA şi SC „Birlic-95” SRL, pârâtul are o datorie în mărime de 82 689 lei. Întru soluţionarea cazului pe cale amiabila, la 16.05.2013 reclamantul a expediat în adresa pârâtului reclamaţia nr. 1179, cu privire la restituirea benevolă a datoriei, la care însă, nu a primit nici un răspuns. Cere SC „Moldcargo” SA, încasarea de la SC „Birlic-95” SRL a datoriei în mărime de 82 689 lei şi compensarea cheltuielilor de judecată. În drept cererea este întemeiată pe prevederile art.512-514, 572, 602, 643, 1301, 1322 Cod civil, art.7 din Legea cu privire la asigurări nr.407 din 21.12.2006, art.8 alin.(4), art.9 alin.(5) din Legea cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule nr.414 din 22.12.2006, art.94, 166-173 Cod de procedură civilă. Prin hotărârea Judecătoriei Taraclia din 07 iulie 2014, acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Cahul din 18 decembrie 2014, a fost respins apelul declarat de SC „Moldcargo” SA şi menţinută hotărîrea primei instanţe. La data de 14 aprilie 2015, SC „Moldcargo” SA a depus recurs împotriva deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, solicitînd casarea integrală a 3 deciziei Curţii de Apel Cahul din 18 decembrie 2014 şi hotărîrii Judecătoriei Taraclia din 07 iulie 2014, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care acţiunea înaintată de SC „Moldcargo” SA să fie admisă. Conform art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Examinînd înscrisurile anexate la dosar, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reţine că decizia instanţei de apel a fost pronunţată la 18 decembrie 2014 şi comunicată SC „Moldcargo” SA la 13 februarie 2015. SC „Moldcargo” SA a depus cerere de recurs la 14 aprilie 2015 şi respectiv, recursul se consideră depus în termen. În conformitate cu art.439 alin.(2) Cod de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. La 12 mai 2015, Curtea Supremă de Justiţie a expediat către SC „Birlic-95” SRL copia recursului declarat de SC „Moldcargo” SA, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei. La 29 mai 2015, avocatul N. Leşan, în interesele intimatului SC „Birlic-95” SRL, a depus referinţă la recursul declarat de SC „Moldcargo” SA, solicitînd respingerea acestuia ca inadmisibil. În conformitate cu art.439 alin.(3) Cod de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2). Audiind raportul verbal al judecătorului raportor şi verificând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) Cod de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului. Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; 4 c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale. Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Astfel, analizând argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acesta nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, atît instanţa de apel, cît şi prima instanţă aplicînd corect normele de drept material şi procedural. Colegiul consideră că argumentele invocate în cererea de recurs sunt irelevante şi declarative, motiv pentru care acestea nu pot fi reţinute de către instanţa de recurs întru admiterea cererii şi casarea deciziei instanţei de apel. În conformitate cu prevederile art.433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin.(1) Cod de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului. Completul judiciar precizează că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) şi (3) Cod de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor. Mai mult, Colegiul învederează că dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica vreun temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) Cod de procedură civilă, face ca acesta să fie respins de către instanţa de recurs din considerentul că motivele indicate în dezacord nu se încadrează în prevederile normei precitate şi nu constituie temei de casare a deciziei, recursul exercitat avînd caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt. În context, completul învederează, prin prisma jurisprudenţei CEDO, că „...art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995). 5 Totodată, instanţa de recurs precizează că potrivit articolului 13 din Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale recursul trebuie să fie unul „efectiv”, atît în practică, cît şi în drept, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, precum şi să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcel contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror, atît instanţa de apel, cît şi prima instanţă s-au pronunţat în mod corespunzător. Un asemenea recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime” conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII). Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură şi aplicarea corectă a legii materiale, iar în esenţa lor argumentele recursului care sînt similare argumentelor invocate în instanţa de apel, au fost verificate minuţios la judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de societatea comercială „Moldcargo” societate pe acţiuni, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de societatea comercială „Moldcargo” societate pe acţiuni, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Tatiana Vieru Judecătorul Judecătorii Oleg Sternioală Petru Moraru 6