2ra-1438/15 — Obligarea prestarea serviciilor, repararea prejudiciului moral

prima instanţă: L. Vasilevici dosarul nr. 2ra-1438/15 instanţa de apel: M. Ciugureanu, B. Bîrca, E. Clim ÎNCHEIERE 17 iunie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Veaceslav Burdilă, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Veaceslav Burdilă împotriva Societăţii pe Acţiuni „Orange Moldova” cu privire la protecţia drepturilor consumatorilor, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 18 februarie 2015 prin care a fost respins apelul declarat de Veaceslav Burdilă şi menţinută hotărârea Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 01 august 2014, prin care a fost respinsă acţiunea, constată: La 13 martie 2013, Veaceslav Burdilă a depus cerere de chemare în judecată împotriva SA „Orange Moldova” cu privire la protecţia drepturilor consumatorilor. În motivarea acţiunii a invocat că dânsul a încheiat cu ÎM „Orange Moldova” SA contractul de prestare servicii publice de comunicaţii electronice mobile celulare nr. DW14727436 din 02 ianuarie 2013, al cărui obiect este numărul Orange 68604721 SIM 1210039822082, abonamentul pentru acesta - Orange Delfin de 50 lei/lunar şi echipamentul terminal - un telefon de marca Nokia C2-05, nr. de serie 353696053813059, în valoare de 999 lei, achitând în acest sens un avans de 399 lei.

Susţine că în total, la momentul încheierii contractului, a achitat 449 lei. Consemnează că acest contract a fost încheiat prin intermediul distribuitorului Orange - SRL „Pro – Tomval” la punctul de vânzare PROTM 17, situat în centrul comercial şi agrement Sun City din mun. Chişinău, str. A. Puşkin, 32. Menţionează că la momentul semnării contractului, ÎM „Orange Moldova” SA nu i-a invocat nici un fel de pretenţii, însă, până în prezent, pârâtul refuză activarea serviciilor conform contractului, invocând o oarecare datorie care ar exista din anul 2000, în sumă de 234,72 lei. Acest fapt se confirmă prin scrisoarea 1 ÎM „Orange Moldova” SA din 13 februarie 2013, ca răspuns la reclamaţia adresată pârâtului la 16 ianuarie 2013 cu nr. de intrare 0312. Menţionează că în lunile următoare, ÎM „Orange Moldova” SA a refuzat să recepţioneze plăţile conform contractului.

De asemenea, plăţile nu puteau fi efectuate nici prin intermediul terminalelor de plată, or numărul de telefon procurat nu este activat. Consideră că prin acţiunile sale ÎM „Orange Moldova” SA încalcă grav prevederile art. 21 alin. (1) din Legea privind protecţia consumatorilor, care indică că prestatorul este obligat să asigure prestarea serviciului în termenele şi condiţiile stabilite în reglementările specifice în domeniu sau stipulate în contractul de prestare a serviciului. Urmare a reclamaţiei adresate, în răspunsul din 13 februarie 2013, ÎM „Orange Moldova” SA a invocat faptul că potrivit pct. 2.3.11 din Regulamentul privind prestări servicii de telefonie mobilă celulară GSM, dacă abonatul are datorii neachitate faţă de Operator şi intenţionează să se aboneze la un nou număr de telefon, conectarea nu va fi posibilă până când abonatul nu va achita datoriile.

Îşi întemeiază pretenţiile în baza dispoziţiilor Legii privind protecţia consumatorilor, Regulamentului ANRCETI Nr. 16 din 24 mai 2001 privind prestări servicii de telefonie mobilă celulară GSM. Solicită admiterea acţiunii, obligarea ÎM „Orange Moldova” SA să activeze serviciile conform contractului de prestare servicii publice de comunicaţii electronice mobile celulare nr. DW14727436 din 02 ianuarie 2013 pentru numărul Orange 68604721 SIM 1210039822082 şi echipamentul terminal - telefonul de marca Nokia C2-05, nr. de serie 353696053813059, încasarea din contul ÎM „Orange Moldova” SA unei penalităţi pentru încălcarea termenului de prestare a serviciului public de comunicaţii electronice mobile celulare, repararea prejudiciului moral în sumă de 5000 lei.

La 27 mai 2014, Veaceslav Burdilă, reprezentat de avocatul Vadim Moţarschi a depus cerere de majorare a cuantumului penalităţilor, prin care a solicitat majorarea cuantumului penalităţilor pentru încălcarea termenului de prestare a serviciului public de comunicaţii electronice mobile celulare, care pentru perioada de 02 ianuarie 2013 – 27 mai 2014 constituie suma de 22899 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 01 august 2014 a fost respinsă acţiunea. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 18 februarie 2015 a fost respins apelul declarat de Veaceslav Burdilă şi menţinută hotărârea primei instanţe.

La 17 aprilie 2015, Veaceslav Burdilă a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanţe şi a deciziei instanţei de apel, cu emiterea unei noi hotărâri prin care să fie obligată ÎM „Orange Moldova” SA să activeze serviciile conform contractului de prestare servicii publice de comunicaţii electronice mobile celulare nr. DW14727436 din 02 ianuarie 2013 pentru numărul Orange 68604721 SIM 1210039822082 şi echipamentul terminal - telefonul de marca Nokia C2-05, nr. de serie 353696053813059, precum şi încasarea penalităţii pentru încălcarea termenului de prestare a serviciului public de comunicaţii electronice mobile celulare pentru perioada 02 ianuarie 2013-27 mai 2014. 2 În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată, considerând-o ilegală şi neîntemeiată.

Consideră că instanţele nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată şi anume, art.9 alin. (l) din Codul civil, art.20, art. 21 alin. (1). art. 32 alin. (2) din Legea privind protecţia consumatorilor, pct. 2.3 şi pct. 3.2.10 din Condiţiile generale de prestare a serviciilor de telefonie mobilă Orange Moldova. Susţine recurentul că până în prezent este în imposibilitate de a beneficia de serviciile de telefonie mobilă contractate şi achitate. Invocă prevederile art. 32 alin. (2) din Legea privind protecţia consumatorilor, în cazul încălcării termenelor stabilite, conform art. 21, de începere şi finalizare a prestării serviciului (executării lucrării) sau termenelor noi fixate de consumator, prestatorul (executantul) achită consumatorului pentru fiecare zi (oră, dacă termenul a fost stabilit în ore) depăşită o penalitate în mărime de 10% din preţul serviciului (lucrării).

Afirmă că în condiţiile în care nu au existat impedimente de ordin tehnic în reţeaua Orange, intimata urma să activeze serviciile de telefonie mobilă în ziua semnării contractului şi anume la 02 ianuarie 2013. Menţionează că perioada pentru care recurentul solicită încasarea din contul ÎM „Orange Moldova” SA penalităţii pentru încălcarea termenului de prestare a serviciului public de comunicaţii electronice mobile celulare conform contractului nr. DW14727436, este 02 ianuarie 2013 - 27 mai 2014 (27 mai 2014 fiind ziua ultimei cereri de concretizare a pretenţiilor). Astfel, suma penalităţii calculate este de 22899 lei. Face referire recurentul şi la conţinutul art. 20 din Legea privind protecţia consumatorilor, care stipulează că consumatorul este în drept să pretindă inclusiv repararea prejudiciului moral cauzat de serviciile necorespunzătoare.

Consideră că i-a fost cauzat prejudiciu moral în sumă de 5000 lei. La 15 iunie 2015, ÎM „Orange Moldova” SA a depus referinţă la cererea de recurs, prin care a solicitat ca recursul declarat să fie considerat inadmisibil sau respingerea recursului cu menţinerea hotărârii primei instanţe şi a deciziei instanţei de apel. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. La caz, se constată că Veaceslav Burdilă s-a conformat prevederilor legale, recursul declarat la 17 aprilie 2015 împotriva deciziei instanţei de apel din 18 februarie 2015 fiind în termenul legal. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în 3 măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Veaceslav Burdilă, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie relevă că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Veaceslav Burdilă, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Veaceslav Burdilă ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Veaceslav Burdilă se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî 4