2rac-169/15 — Înlăturarea impedimentelor în posedarea şi folosirea bunului imobil

Prima instanță: Judecătoria mun. Chişinău Rîșcani Dosarul nr. 2rac-169/15 Judecător: Gh. Bîrnaz Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău Judecători: N. Budăi, N. Cernat, I. Muruianu ÎNCHEIERE 17 iunie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele ședinței, judecătorul Iulia Sîrcu Judecători Iurie Bejenaru, Ion Druţă examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de către Societatea pe Acțiuni „Vatra&Co”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe Acţiuni „Vatra&Co” împotriva Societăţii pe Acţiuni „Termocom” în procedura de faliment, intervenient accesoriu Întreprinderea Municipală de Gestiune a Fondului Locativ nr. 18, privind înlăturarea impedimentelor în posedarea şi folosirea bunului imobil aflat pe adresa mun.

Chişinău, str. Andrei Doga 35, cât şi obligarea de a-şi evacua utilajul tehnic (elevatorul) instalat în bunul imobil, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 05 februarie 2015, prin care s-a respins, din lipsă de temei, apelul declarat de către Societatea pe Acţiuni „Vatra&Co”, şi s-a menţinut hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 10 iulie 2014, prin care acţiunea a fost respinsă ca nefondată, c o n s t a t ă : La 27 noiembrie 2012, Societatea pe Acțiuni „Vatra&Co” s-a adresat cu cerere de chemare în instanţa de judecată împotriva Societăţii pe Acțiuni „Termocom” în procedura de faliment, intervenient accesoriu Întreprinderea Municipală de Gestiune a Fondului Locativ nr. 18 (IMGFL nr. 18), privind înlăturarea impedimentelor în posedarea şi folosirea bunului imobil aflat pe adresa mun.

Chişinău, str. Andrei Doga 35, cât şi obligarea de a-şi evacua utilajul tehnic (elevatorul) instalat în bunul imobil. În motivarea acţiunii a indicat că, la 05.08.1999, în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 1-5428 din 25.07.1995 şi a Actului de transmitere-primire nr. 57 din 02.04.1996, „Vatra&Co” SA a procurat bunul imobil, încăperea ne locativă cu nr. cadastral 0100423.128.01.051, din mun. Chişinău, sectorul Rîşcani, str. Andrei Doga 35, amplasată în demisolul blocului de locuit.

A menționat că, în perioada anilor 2005-2010 „Vatra&Co” SA a efectuat reparația capitală a încăperilor magazinului şi a continuat să activeze în baza autorizației deținute, care activează şi la momentul actual, iar în vara anului 2011, reprezentanții SA „Termocom” s-au adresat către administrația „Vatra&Co” SA cu solicitarea de a le permite să instaleze în una din camerele încăperii ce aparține cu drept de proprietate „Vatra&Co” SA, utilajul tehnic (elevator) care este necesar pentru a asigura prestarea serviciilor de furnizare a energiei termice.

Susține că, în momentul adresării, reprezentanții SA „Termocom”, au menționat că își asumă în întregime costurile de instalare şi montare a utilajului (elevatorului) respectiv, iar în urma instalării acestui utilaj nu vor avea de suferit, şi magazinul își va continua activitatea în regim normal, însă contrar acestui fapt, odată cu începerea sezonului de încălzire, SA „Termocom” a început livrarea energiei termice, utilizând în acest scop utilajul tehnic (elevatorul) instalat în încăperea „Vatra&Co” SA. Afirmă că, urmare a livrării energiei termice utilajul tehnic (elevatorul) se încălzește foarte mult, iar temperatura în încăpere crește foarte mult, camera în care este amplasat utilajul tehnic (elevatorul) este folosită de către „Vatra&Co” SA în calitate de depozit alimentar, iar din cauza temperaturii înalte care se înregistrează, utilizarea încăperii conform destinației şi activitatea de fapt a magazinului este imposibilă.

Susține că, în vederea soluționării problemei create pe cale amiabilă, administrația „Vatra&Co” SA la 04.10.2012 s-a adresat cu o cerere către SA „Termocom” prin care a informat despre problemele cu care se confruntă în urma instalării utilajului tehnic (elevatorului) în încăperea dată solicitând-i pârâtului mutarea utilajului dat cu evacuarea acestuia din încăpere.

Relevă că, în urma examinării cererii, la 05.11.2012 SA „Termocom” a expediat răspunsul nr. 79/6521, prin care a indicat că, în baza prevederilor pct. 41 al Hotărârii Guvernului nr. 434 din 09.04.1998, proprietarul bunului imobil ar avea obligația de a suporta toate cheltuielile legate de mutarea instalațiilor termice, adică să execute lucrările de mutare a utilajului tehnic (elevatorului) în o altă încăpere, însă pentru aceasta fiind necesar ca „ Vatra&Co” SA să asigure respectarea cerințelor tehnice pentru mutarea utilajului şi să execute toate lucrările de montare cu depunerea documentației de executare. Invocă că, în acest fel, la moment „Vatra&Co” SA s-a pomenit a fi în situația în care acceptând solicitările reprezentanților SA „Termocom”, permițând-le să instaleze utilajul tehnic (elevatorul), în cazul în care nu poate folosi încăperea conform destinației, ar avea obligația de a suporta toate cheltuielile legate de evacuarea utilajului dat.

Explică că, urmărind acțiunile reclamantului, se stabilește că acestea sânt guvernate de buna-credință sau, la rugămintea pârâtului de a permite instalarea utilajului tehnic (elevatorului) în încăperea reclamantului pentru a asigura livrarea energiei termice, ultimul a permis instalarea utilajului cu condiția ca instalarea acestuia să nu aducă tulburări reclamantului la posedarea şi folosirea încăperii ne locative, însă după instalare, încăperea a devenit nefuncțională, iar reclamantul nu a mai putut să o utilizeze conform destinației.

Consideră că, invocarea de către SA „Termocom” a prevederilor pct. 41 a Hotărârii de Guvern nr. 434 din 09.04.1998, este neîntemeiată, ori în cazul speței în cauză se atentează asupra dreptului de proprietate privată a persoanei, prin crearea impedimentelor în folosința unei încăperi ce aparține cu titlu de proprietate privată reclamantului, iar proprietatea privată a persoanei este protejată atât prin tratatele internaționale pe care Republica Moldova le-a ratificat, cât şi de legislația internă a statului. Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun. Chişinău din 10 iulie 2014, acţiunea a fost respinsă ca nefondată. Prin decizia Curţii de Apel Chișinău din 05 februarie 2015, s-a respins, din lipsă de temei, apelul declarat de către SA „Vatra&Co” şi s-a menţinut hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 10 iulie 2014. Nefiind de acord cu decizia menționată, la 16 aprilie 2015, Societatea pe Acțiuni „Vatra&Co” prin intermediul avocatului Dmitric Anatolie (mandat nr. 0446324) a declarat recurs, solicitând casarea deciziei Curţii de Apel Chișinău din 05 februarie 2015 și a hotărârii Judecătoriei Rîșcani mun. Chişinău din 10 iulie 2014, emiterea unei noi hotărâri potrivit căreia să fie admisă cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe Acțiuni „Vatra&Co”. În motivarea recursului, cu reiterarea motivelor de fapt și de drept invocate pe parcursul examinări cauzei în instanțele inferioare, recurenta a indicat că instanța de apel nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanțele care au importantă pentru soluționarea pricinii, și nu a aplicat legea care urma a fi aplicată.

Conform art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Avînd în vedere că copia deciziei integrale a instanţei de apel a fost expediată în adresa părţilor la 16.02.2015 (f.d. 133), cît şi faptul că la materialele cauzei nu sunt careva probe privind recepționarea acesteia, recursul se consideră declarat în termen. La 12 mai 2015, SA „CET-2” (succesor în drepturi şi obligaţii al SA „Termocom” în procedura falimentului) a prezentat referinţă pe marginea recursului declarat, solicitînd respingerea acestuia. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie a RM consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Societatea pe Acțiuni „Vatra&Co” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurenta nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea actelor judecătoreşti contestate, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel sau instanţa de fond, respectiv nu constituie temei de casare a actelor judecătoreşti recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Completul ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

În astfel de circumstanţe, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Societatea pe Acțiuni „Vatra&Co” ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul declarat de Societatea pe Acțiuni „Vatra&Co” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iurie Bejenaru Ion Druţă