2ra-1453/15 — Repararea prejudiciului material și moral

Dosarul nr. 2ra-1453/15 prima instanţă - N.Simciuc instanţa de apel – M.Guzun, A. Nogai, N.Craiu, ÎNCHEIERE 17 iunie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecători Maria Ghervas Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de către recurentul Plugaru Victor, avocatul acestuia Lozovscaia Tatiana şi Compania Internaţională de Asigurări „Asito” societate pe acţiuni în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Grosu Mihail împotriva lui Plugaru Victor, societatea cu răspundere limitată „Melidato Grup” şi Compania Internaţională de Asigurări „Asito” societate pe acţiuni cu privire la încasarea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 februarie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către Plugaru Victor şi Compania Internaţională de Asigurări „Asito” societate pe acţiuni, admis apelul declarat de Grosu Mihail şi casată parţial hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 18 iulie 2014, c o n s t a t ă ; La 06 decembrie 2013, Grosu Mihail s-a adresat în instanţa de judecată cu cerere de chemare în judecată împotriva lui Plugaru Victor, societatea cu răspundere limitată „Melitado Grup” şi Compania Internaţională de Asigurări „Asito” societate pe acţiuni în care a solicitat încasarea solidară a prejudiciului material cauzat prin infracţiune în mărime de 11611 lei, încasarea prejudiciului moral cauzat prin infracţiune din contul lui Plugaru Victor şi a societăţii cu răspundere limitată „Melidato Grup” a cîte 200 000 lei de la fiecare şi cheltuieli de asistenţă juridică în mărime de 3500 lei.

În motivarea pretenţiilor formulate a menţionat că, la 08 noiembrie 2012 Plugaru Victor angajat în calitate de şofer la societatea cu răspundere limitată „Melitado Grup” şi aflându-se la volanul camionului de marca SCANIA B6X2, cu numărul de înmatriculare KBB 769, ce aparţine societăţii cu răspundere limitată „Melitado Grup”, neasigurând securitatea circulaţiei rutiere l-a tamponat pe Grosu Serghei, care este tatăl lui Grosu Mihail, iar în rezultatul accidentului rutier lui Grosu Serghei i-au fost cauzate vătămări corporale grave. La aceeaşi dată fiind spitalizat Grosu Serghei pînă la 07 decembrie 2012 s-a aflat în secţia de reanimare, 1 însă din cauza leziunilor grave, ultimul a decedat. Indică că prin ordonanţa Procuraturii Buiucani, mun.

Chişinău din 11 decembrie 2012, Grosu Mihail a fost recunoscut succesor al lui Grosu Serghei. Prin sentinţa Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 01 august 2013 Plugaru Victor a fost recunoscut vinovat de comiterea infracţiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod Penal al Republicii Moldova. Acţiunea civilă înaintată în procesul penal a fost admisă în principiu cu posibilitatea de a fi examinată în procedură generală în cadrul unui proces civil. Consideră Grosu Mihail că la momentul comiterii accidentului rutier, Plugaru Victor îşi exercita obligaţiunile de serviciu în calitate de şofer al societăţii cu răspundere limitată „Melitado Grup”, iar potrivit prevederilor art. 1410 Cod Civil, vinovatul este obligat să recupereze paguba cauzată.

În perioada spitalizării tatălui său a suportat cheltuieli pentru acordarea asistenţei medicale în sumă totală de 4982,71 lei, pentru serviciile funerare a suportat cheltuieli în mărime de 26 611 lei, confirmate prin acte şi bonuri de plată. A mai indicat că, în cadrul urmăririi penale Plugaru Victor i-a achitat suma de 15000 lei, astfel restanţa la prejudiciul material constituie suma de 11 611 lei. Afirmă că prejudiciul moral este unul dovedit prin faptul că din vina şoferului societăţii cu răspundere limitată „Melitado Grup”, Plgaru Victor a rămas fără unicul părinte, ultimul şi-a petrecut ultimele zile în suferinţe fizice şi psihice, din ce cauză consideră că este rezonabilă compensarea unei despăgubire morale în mărime de 200000 lei.

Prin hotărârea judecătoriei Judecătoria Buiucani mun. Chişinău, acţiunea înaintată de Grosu Mihail s-a admis parţial. S-a încasat din contul Companiei Internaţionale de Asigurări „Asito” societate pe acţiuni în beneficiul lui Grosu Mihail cheltuielile serviciilor funerare în sumă de 1530 lei şi cheltuielile de tratament în sumă de 4982,71 lei, în total 6512 (şase mii cinci sute doisprezece) lei 71 bani. S-a încasat din contul lui Plugaru Victor în beneficiul lui Grosu Mihail cheltuielile legate de serviciile rituale şi bisericeşti în sumă de 5099 lei, cheltuielile de asistenţă juridică suportate în sumă de 3500 lei şi prejudiciul moral cauzat în mărime de 5000 lei, în total 13599 (treisprezece mii cinci sute nouăzeci şi nouă) lei.

În rest pretenţiile au fost respinse. S-a încasat din contul Companiei Internaţionale de Asigurări „Asito” societate pe acţiuni în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 270 lei. S-a încasat din contul lui Plugaru Victor în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 358 lei. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanțe, Plugaru Victor şi Compania Internaţională de Asigurări „Asito” societate pe acţiuni au declarat cerere de apel împotriva hotărîrii Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 18 iulie 2014. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 17 februarie 2015, s-a respins apelul declarat de Plugaru Victor şi Compania Internaţională de Asigurări „Asito” societate pe acţiuni. S-a admis parţial apelul declarat de Grosu Mihail.

S-a casat hotărîrea judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 18 iulie 2014 în partea încasării prejudiciului moral şi s-a emis o nouă hotărîre prin care s-a încasat din contul lui Plugaru Victor în beneficiul lui Grosu Mihail prejudiciu moral în mărime de 2 50 000 lei. În rest hotăîrea judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 18 iulie s-a menţinut fără modificări. S-a încasat din contul lui Plugaru Victor în beneficiul lui Grosu Mihail suma de 4000 lei, cu titlu de cheltuieli de asistenţă juridică. La 21 aprilie 2015, Plugaru Victor, avocatul acestuia Lozovscaia Tatiana au declarat recurs împotriva hotărîrilor judecătoreşti, cerînd casarea acestora şi emiterea unei decizii de admitere integrală a pretenţiilor înaintate.

În motivarea recursului s-a reiterat că, nu sunt de acord cu soluţia instanţelor ierarhic inferioare şi le consideră posibile de casare. Instanţele investite cu judecarea fondului incorect au dispus încasarea prejudiciului, deoarece această obligaţiune îi revine anume societăţii cu răspundere limitată „Melitado Grup” şi nicidecum lui Plugaru Victor. La 19 mai 2015, Compania Internaţională de Asigurări „Asito” societate pe acţiuni a declarat recurs împotriva hotărîrilor judecătoreşti, cerînd casarea acestora şi emiterea unei noi decizii de respingere a acţiunii. În motivarea pretenţiilor formulate s-a invocat că deciziile emise de către instanţele ierarhic inferioare au fost pronunţate cu aplicarea eronată a normelor de drept material, circumstanţele importante pentru soluţionarea justă a pricinii nu au fost constatate şi elucidate pe deplin, iar concluziile instanţelor expuse în decizie sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii.

Mai indică că decizia instanţei de apel este contradictorie deoarece nu sunt probe nici de fapt şi nici de drept pe care instanţa îşi întemeiază concluziile. Prin urmare, recurentul şi-a întemeiat pretenţiile invocate în recurs prin prisma prevederilor art. 432, alin. (2), lit. a) şi b) Cod de Procedură Civilă, care statuează expres că se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată. Prin referinţa depusă la 03 iunie 2015 Grosu Mihail a pledat pentru inadmisibilitatea recursurilor. În conformitate cu art. 439 alin. (2) şi (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Potrivit scrisorii Curţii de Apel Chişinău (f.d.155), decizia motivată a fost expediată în adresa participanţilor la proces la 16 martie 2015, însă nu există dovada legală de recepţionare, motiv pentru care instanţa de recurs consideră că recurenţii s-au conformat prevederilor legale şi recursurile declarate la 21 aprilie 2015 şi respectiv 19 mai 2015 sunt depuse în termen, potrivit prevederilor art.434 Cod de Procedură Civilă.

Examinând temeiurile recursurilor, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că sunt 3 inadmisibile din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de Procedură Civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de Procedură Civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului. Tot odată, Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) Codul de procedură civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Argumentele invocate de către recurenţi poartă un caracter declarativ, se combat cu probele administrate şi nu au suport legal. 4 Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material, procedural şi apreciind corect probele administrate a emis o hotărîre legală, iar argumentele invocate de Plugaru Victor, avocatul acestuia Lozovscaia Tatiana şi Compania Internaţională de Asigurări „Asito” societate pe acţiuni în cererele de recurs poartă caracter declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursurile declarate ca fiind inadmisibile.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 Cod de Procedură Civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursurile declarate de către Plugaru Victor, avocatul acestuia Lozovscaia Tatiana şi Compania Internaţională de Asigurări „Asito” societate pe acţiuni se consideră inadmisibile. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecători Maria Ghervas Dumitru Mardari 5