2ra-1430/15 — Încasarea datoriei, dobinzii de intorziere, declararea nulității contractului

Dosarul nr.2ra-1430/15 Instanţa de fond: Judecătoria sec. Centru mun. Chișinău – L. Andriaș Instanţa de apel: CA Chișinău – D. Manole, Iu. Cotruță, E. Fistican ÎNCHEIERE 17 iunie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie În componenţă: Preşedintele completului judecător, Svetlana Filincova, Judecătorii Dumitru Mardari, Maria Ghervas, soluționînd chestiunea referitoare la admisibilitatea recursului declarat de către Vasile Lupoi în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Vasile Lupoi împotriva lui Vitali Luchinschi, Alexandr Luchinschi, Irina Luchinscaia privind încasarea datoriei, dobînzii de întîrziere, declararea nulității contractului de vînzare-cumpărare nr.1119 din 23 februarie 2012, acțiunea reconvențională a lui Vitali Luchinschi împotriva lui Vasile Lupoi privind declararea nulității recipisei din 17 martie 2009, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 17 februarie 2015, prin care s- a respins cererea de apel înaintată de către Vasile Lupoi și s-a menținut fără modificări hotărîrea judecătoriei Centru mun.

Chișinău din 10 iulie 2013, prin care cererea de chemare în judecată a fost respinsă, iar acțiunea reconvențională admisă, CONSTATĂ: La 27 iunie 2012 Vasile Lupoi s-a adresat în instanța de judecată cu cerere împotriva lui Vitali Luchinschi, Alexandr Luchinschi, Irina Luchinscaia privind încasarea împrumutului în sumă de 6000 dolari SUA, dobînzii de întîrziere în mărime de 3169,72 dolari SUA, declararea nulității contractului de vînzare- cumpărare nr.1119 din 23 februarie 2012 a apartamentului nr. 2, situat în mun. Chișinău, str. Grenoble 63/7, încheiat între Vitali Luchinschi și Alexandr Luchinschi. În motivarea acțiunii reclamantul a invocat că la 17 martie 2009 a acordat lui Vitali Luchinschi un împrumut în sumă de 6000 dolari SUA cu termen de scadență 31 martie 2009, fiind întocmită o recipisă.

La data scadenței Vitali Luchinschi nu și- a onorat obligațiunea de a restitui împrumutul, iar de la soluționarea amiabilă a litigiului se eschivează. Reaua-credință a debitorului de a restitui creanța o constituie și faptul că la 23 februarie 2012 a încheiat cu fratele său Alexandr Luchinschi contractul de vînzare-cumpărare nr.1119, prin care a vîndut apartamentul nr.2, situat în mun. Chișinău, str. Grenoble 163/7. Vasile Lupoi consideră că contractul respectiv poartă un caracter fictiv, cu scop de a împiedica restituirea datoriei, motiv pentru care a solicitat instanței de judecată 1 încasarea de la Vitali Luchinschi a datoriei în sumă de 6000 dolari SUA, dobînzii de întîrziere în sumă de 3169,72 dolari SUA, declararea nulității contractului de vînzare-cumpărare nr.1119 din 23 februarie 2012 a apartamentului nr. 2, situat în mun.

Chișinău, str. Grenoble 63/7, încheiat între Vitali Luchinschi și Alexandr Luchinschi. La 22 noiembrie 2012 Vitali Luchinschi a înaintat împotriva lui Vasile Lupoi acțiune reconvențională privind declararea nulității recipisei din 17 martie 2009. În motivarea acțiunii reconvenționale reclamantul a indicat că soția acestuia Anastasia Luchinscaia activa în calitate de vînzător la magazinul SA ”UNIC”, fiind subalternul lui Vasile Lupoi. În urma unei verificări s-au stabilit neajunsuri în sumă de 6000 dolari SUA, iar Vasile Lupoi prin intimidări și amenințări a impus-o pe Anatasia Luchinscaia să le achite. Urmare a stresului și tentativei de sinucidere Anastasia Luchinscaia a fost internată în spitalul de psihiatrie.

Fiindcă la momentul incidentului soția acestuia se afla internată în spital și nu dispunea de suma respectivă, Vitali Luchinschi la 17 martie 2009 a eliberat recipisa, prin care chipurile a împrumutat de la Vasile Lupoi suma de 6000 dolari SUA cu termen de scadență de două săptămîni, adică pînă la 31 martie 2009. În opinia reclamantului recipisa din 17 martie 2009 a fost scrisă sub amenințări și intimidări, iar suma de bani de fapt nici nu i-a fost transmisă ca împrumut. Astfel Vitali Luchinschi a solicitat declararea nulității recipisei din 17 martie 2009. Prin hotărîrea judecătoriei Centru mun. Chișinău din 10 iulie 2013 cererea de chemare în judecată a lui Vasile Lupoi a fost respinsă, iar acțiunea reconvențională a lui Vitali Luchinschi a fost admisă.

S-a constatat nulitatea absolută a recipisei din 17 martie 2009. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 22 ianuarie 2014 a fost admis apelul declarat de Vasile Lupoi. S-a casat hotărîrea judecătoriei Centru mun. Chișinău, s-a adoptat o nouă soluție, prin care cererea de chemare în judecată s-a admis parțial. S- a încasat de la de la Vitali Luchinschi în beneficiul lui Vasile Lupoi suma de 6000 dolari SUA. În rest acțiunea a fost respinsă. Acțiunea reconvențională a lui Vitali Luchinschi s-a respins ca neîntemeiată. Curtea Supremă de Justiție prin decizia din 11 iunie 2014 a admis recursurile declarate de Vasile Lupoi și Vitali Luchinschi, a casat decizia instanței de apel din 22 ianuarie 2014 și s-a remis cauzei la rejudecare.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 17 februarie 2015 s-a respins apelul declarat de Vasile Lupoi și s-a menținut fără modificări hotărîrea judecătoriei Centru mun. Chișinău din 10 iulie 2013. În motivarea soluției sale instanța de apel a reținut că Vasile Lupoi nu a făcut dovada îndeplinirii întocmai a obligațiunilor contractuale impuse prin recipisa din 17 martie 2009 și anume transmiterea sumei de 6000 dolari SUA lui Vitali Luchinschi și respectiv nu poate pretinde încasarea datoriei. Recipisa confirmă faptul doar a semnării contractului de împrumut, dar nu și dovada transmiterii mijloacelor bănești. Referitor la acțiunea reconvențională Curtea de Apel Chișinău a constatat că recipisa în litigiu a avut un caracter fictiv.

Ea a fost semnată de către Vitali Luchinschi cu scopul stingerii unei pretinse datorii a soției sale Anastasia Luchinscaia, care activînd în calitate de vînzător în magazinul SA ”UNIC”, în subordinea lui Vasile Lupoi a admis neajunsul de marfă, care a fost achitat de către 2 Vasile Lupoi în casieria secției întreprinderii. Actele cauzei demonstrează că anterior prezentului litigiu Vasile Lupoi a pretins această sumă de la magazinul SA ”UNIC”, indicînd că personal a introdus banii în casa magazinului, dar acțiunea a fost respinsă pe motiv că el a prezentat bonuri de achiziționare a mărfurilor și nu stingerea cărorva datorii. Nefiind de acord cu soluția instanței de apel, la 17 aprilie 2015 Vasile Lupoi a declarat recurs, solicitînd casarea acesteia cu emiterea unei noi hotărîri, prin care cererea de chemare în judecată să fie admisă integral, iar acțiunea reconvențională respinsă.

În motivarea recursului recurentul a invocat că instanța de apel a interpretat eronat legea, adoptînd o decizie contradictorie. La 08 iunie 2015 Vitali Luchinschi a depus referință la cererea de recurs, solicitînd respingerea recursului cu menținerea deciziei instanței de apel și hotărîrii primei instanțe. Alexandr Lunchischi la 08 iunie 2015 a depus referință la recursul declarat de Vasile Lupoi solicitînd respingerea recursului ca fiind nefondat. Conform prevederilor art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Materialele cauzei atestă că decizia Curţii de Apel Chișinău din 17 februarie 2015 a fost expediată recurentului la 06 martie 2015. (f.d.270, vol.I) Fiindcă la materialele cauzei lipsește dovada recepționării de către recurent a deciziei motivate, cererea de recurs, depusă la 17 aprilie 2015, se consideră a fi depusă în termen.

Analizînd materialele dosarului prin prisma temeiurilor invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ ajunge la concluzia că recursul declarat de către Vasile Lupoi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel. Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Recursul în cauză conţine obiecţiile de fapt şi de drept, care deja au fost obiect de studiere şi verificare de către instanța de apel, primind o apreciere corespunzătoare.

Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurentul şi respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt. Dispoziţiile art. 432 alin. (2), (3) CPC au caracter de concretizare a motivului de recurs, determinând cazurile concrete în prezenţa cărora se consideră că normele de drept material şi procedural au fost încălcate sau eronat aplicate.

3 Recursul exercitat conform secţiunii a 2-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. Alin. (4) al aceluiași articol stipulează că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Prin urmare, reieşind din prevederile art. 433 lit. a) CPC cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Examinând argumentele cererii de recurs prin prisma normelor legale ce reglementează relaţiile dintre părţi, ținând cont de actele anexate la dosar, se constată că recursul înaintat de către Vasile Lupoi împotriva deciziei instanţei de apel nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Potrivit celor expuse, în temeiul art. 432, 433, 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie DISPUNE : Se consideră inadmisibil recursul, declarat de către Vasile Lupoi împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 februarie 2015, în pricină civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Vasile Lupoi împotriva lui Vitali Luchinschi, Alexandr Luchinschi, Irina Luchinscaia privind încasarea datoriei, dobînzii de întîrziere, declararea nulității contractului de vînzare-cumpărare nr.1119 din 23 februarie 2012, acțiunea reconvențională a lui Vitali Luchinschi împotriva lui Vasile Lupoi privind declararea nulității recipisei din 17 martie 2009. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Preşedintele completului, judecătorul: Svetlana Filincova Judecători: Dumitru Mardari Maria Ghervas 4