2ra-1313/15 — Încasarea datoriei, dobînzii şi a cheltuielilor de judecată

prima instanță: G. Moscalciuc, dosarul nr. 2ra-1313/15 instanța de apel: N. Vascan, E. Clim, I. Cotruţă ÎNCHEIERE 10 iunie 2015 mun. Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Ion Druţă Tamara Chişca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Guţu Cristina, reprezentată de avocatul Mihail Durnescu, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii cu Capital Străin „Easy Credit” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Cristinei Guţu cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 26 noiembrie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de către Întreprinderea cu Capital Străin „Easy Credit” Societate cu Răspundere Limitată, casată hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.

Chișinău 12 noiembrie 2013 şi emisă o nouă hotărâre prin care acțiunea a fost admisă, c o n s t a t ă: La 22 noiembrie 2012, ÎCS „Easy Credit” SRL, reprezentat de Tutunaru Mihail, a depus cerere de chemare în judecată împotriva Cristinei Guţu cu privire la încasarea datoriei şi a cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii a indicat că prin contractul de împrumut nr. 932114579 din 25 mai 2007, întreprinderea s-a obligat să-i acorde un împrumut Cristinei Guţu în sumă de 30 000 lei, care urma să fie rambursat în 36 rate egale a câte 395 lei lunar, începând cu data de 26 iunie 2007, iar ultima obligîndu-se să achite prețul contractului şi a dobânzii aferente în conformitate cu prevederile contractuale şi graficul rambursării împrumutului.

Susţine că a acordat împrumutul în termenul şi condițiile stabilite în contract astfel îndeplinindu-și toate obligațiile asumate față de debitor, însă, Guţu Cristina, achitând 10 rate lunare, ultima fiind pe data de 26 martie 2008, a încetat achitarea împrumutului conform graficului prestabilit şi intenționat se eschivează de a-şi onora obligațiunile contractuale. Menționează că în scopul soluționării amiabile a litigiului, telefonic, după care, la data de 26 iunie 2012 prin scrisoare recomandată a somat debitorul, solicitând rambursarea ratelor scadente, dar neachitate, însă, pîrâta i-a refuzat în satisfacerea cerințelor. Solicită încasarea de la Guţu Cristina în beneficiul ÎCS „Easy Credit” SRL suma restantă a împrumutului în mărime de 35 923 lei, dobânda de întârziere în mărime de 4382 lei și a cheltuielilor de judecată legate de plata taxei de stat în mărime de 1 209,15 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 12 noiembrie 2013, acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată şi depusă tardiv. Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 04 martie 2014, a fost respins demersul Cristinei Guțu, reprezentată de avocatul Mihail Durnescu, cu privire la restituirea înscrisurilor anexate la cererea de apel, fiind refuzată administrarea înscrisurilor anexate la cererea de apel în calitate de probe. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 04 martie 2014, a fost respins apelul declarat de către ÎCS „Easy Credit„ SRL și menținută hotărârea primei instanțe. Prin decizia Curții Supreme de Justiție 03 septembrie 2014, a fost admis recursul declarat de către ÎCS „Easy Credit” SRL, casată decizia și încheierea instanței de apel şi restituită pricina la rejudecare în ordine de apel la Curtea de Apel Chișinău în alt complet de judecată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 26 noiembrie 2014, a fost admis apelul declarat de către ÎCS „Easy Credit” SRL, casată hotărârea primei instanțe şi emisă o nouă hotărâre prin care acțiunea fost admisă, fiind încasat de la Guţu Cristina în beneficiul ÎCS „Easy Credit” SRL datoria restantă a împrumutului în sumă 35 923 lei, dobânda de întârziere în sumă de 4 382 lei și cheltuielile de judecată în sumă de 1 209,15 lei. În motivarea deciziei, instanța de apel a invocat prevederile art. 867 alin.(1), art. 869 alin.(1) art. 871 alin.(1), (3) şi art. 872 alin.(1), (2) din Cod civil, care reglementează contractul de împrumut, restituirea acestuia şi efectele restituirii împrumutului şi care indică că în cazul în care împrumutatul nu restituie în termen împrumutul, împrumutătorul poate cere pentru întreaga sumă datorată o dobândă în mărimea prevăzută la art.619 dacă legea sau contractul nu prevede altfel.

Dacă în contract este prevăzută restituirea împrumutului în rate şi împrumutatul nu restituie în modul stabilit nici cel puţin o rată, împrumutătorul poate cere restituirea imediată a întregului împrumut şi a dobînzii aferente. Cu referire la normele citate și în coraport cu materialele pricinii, instanța a reținut că în speță sunt prezente premisele încălcării condițiilor contractuale, încheiate intre ÎCS „Easy Credit” SRL şi Guţu Cristina, în sensul rambursării împrumutului acordat şi a dobânzii de întârziere, iar faptul că ultima nu şi-a onorat condițiile contractuale faţă de ÎCS „Easy Credit” SRL servește atât certificatul nr. 106313822 privind achitările efectuate de Guţu Cristina în contul împrumutului calculat (f.d.

5-6) la 29 octombrie 2012, cât şi calculul datoriei împrumutatului Guţu Cristina la data de 29 octombrie 2012 (f.d. 32). La 18 februarie 2015, Guțu Cristina, reprezentată de avocatul Mihail Durnescu, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel şi menținerea hotărârea primei instanțe. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel, considerând-o ilegală, neîntemeiată şi emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material şi procedural. Susține că instanța de apel la emiterea deciziei contrar art. 122 alin.(4) CPC nu a dat apreciere probelor anexate la materiale pricinii, deși în acest aspect au venit şi obiecții din partea avocatului, astfel, instanța a încălcat grav legea procesuală în acest aspect şi dreptul la apărarea sa, cât şi prin acțiunile instanței de apel a fost încălcat principiul dreptului la apărare precum şi alte principii fundamentale.

Menționează că instanța de apel la emiterea deciziei a încălcat prevederile art. 9 alin.(1) CPC, care indică că instanței judecătorești îi revine un rol diriguitor în organizarea şi desfășurarea procesului, ale cărui limite şi al cărui conținut sânt stabilite de prezentul cod și de alte legi, prin urmare, instanța nu a fost imparțială la impunerea astfel de afirmații dând o plus valoare neprobată intimatului fără a implica în proces să se expună și avocatul. Consideră că instanța de apel la emiterea deciziei eronat a concluzionat precum că termenul general de prescripție pentru ÎCS „Easy Credit” a început să curgă la data de 25 ianuarie 2012, când a fost anulată ordonanța judecătorească, deoarece, de fapt procedura în ordonanță nu este o acțiune.

Indică că contractul de împrumut a fost încheiat la data de 25 mai 2007, iar ÎCS „Easy Credit” SRL a indicat precum că ea a achitat creditul până la data de 08 aprilie 2008, astfel, rezultă că termenul de prescripție a intimatului începe să curgă din data scadenței primei achitări şi anume la data de 25 iunie 2007, la care dreptul de a înainta acțiune finisează la data de 26 iunie 2010, prin urmare, acțiunea intimatului fiind înaintată la data de 22 noiembrie 2012, cu omiterea termenului de prescripție.

Invocă că în speță nu sunt probări în privința suspendării termenului de prescripție extinctivă în sensul art. 274 din Cod civil, sau întreruperea cursului prescripției extinctive conform art. 277 din Cod civil, iar intimatul urma să probeze faptul că dânsa a efectuat careva achitări fără a înainta doar afirmații declarative, or, probe sau înscrisuri care ar confirma cele invocat lipsesc la materialele pricinii, respectiv, dreptul la acțiune începe să curgă din 26 iunie 2007, şi anume când a aflat că dreptul acestuia a fost încălcat.

La fel, menţionează că instanța de apel la emiterea deciziei s-a bazându-se pe contracte semnate de persoane neîmputernicite din partea intimatului şi falsificarea semnăturii sale, ne fiind respectată nici procedura prealabilă la transmiterea somației, astfel, consideră că acțiunile ultimului au fost efectuate intenționat pentru a duce instanţa în eroare, care presupune prin sine un scop meschin şi fraudulos prin pledarea şi voalarea unei bune credințe inexistente la litigiul dat din partea intimatului. Apreciază că şi calculele care au fost efectuate în vederea restituirii împrumutului nu au nici o probare juridică, iar la materialele pricinii lipsesc acte contabile, care ar confirma eliberarea numerarului sau cel puțin transferul acestuia precum și factura care urma a fi semnată după recepționarea mijloacelor bănești.

La data de 08 mai 2015, ÎCS „Easy Credit” SRL a depus referință la recursul declarat în care a invocat caracterul neîntemeiat al acestuia și a solicitat respingerea lui ca fiind inadmisibil. Indică intimatul că Curtea de Apel Chișinău în decizia din 26 noiembrie 2014, a dat o apreciere corectă circumstanțelor de fapt ale cauzei în raport cu normele de drept aplicate, pe când argumentele recurentei sunt declarative. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Guțu Cristina, reprezentată de avocatul Mihail Durnescu, este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Guțu Cristina, reprezentată de avocatul Mihail Durnescu, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanței de apel.

De al fel, nu poate constitui temei de admitere a recursului nici susținerea recurentului precum că acțiunea intimatului a fost înaintată cu omiterea termenului de prescripție, deoarece, termenul general de prescripție a început să curgă de la data de 25 ianuarie 2012, când a fost anulată ordonanța judecătorească, fiind constatată existența unui litigiu de drept și continuă să curgă până la data de 25 ianuarie 2015, or, înaintând o cerere de eliberare a ordonanțatei judecătorești, termenul de prescripție s-a întrerupt, astfel, rezultă că cererea de chemare în judecată depusă la data de 22 noiembrie 2012, a fost înaintată în interiorul termenului general de prescripție. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează şi faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiţie ţine să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Guțu Cristina, reprezentată de avocatul Mihail Durnescu asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Guțu Cristina, reprezentată de avocatul Mihail Durnescu ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, dispune: Recursul declarat de către Guțu Cristina, reprezentată de avocatul Mihail Durnescu se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Ion Druţă Tamara Chişca-Doneva