2ra-601/15 — Partajarea averii, stabilirea modului de folosinţă a apartamentului, recunoaşterea dreptului de proprietate asupra apartamentului

prima instanţă: L. Gafton dosarul nr. 2ra-601/15 instanţa de apel: V. Pruteanu, A. Minciuna, I. Cimpoi ÎNCHEIERE 10 iunie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Anatolie Melinti în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Anatolie Melinti împotriva Auricăi Melinti cu privire la stabilirea modului de folosinţă a spaţiului locativ împotriva deciziei Curţii de Apel din 12 noiembrie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de Anatolie Melinti, casată hotărârea Judecătoriei Botanica, mun.

Chişinău din 30 decembrie 2013, emisă o nouă hotărâre prin care a fost admisă parţial pretenţia lui Anatolie Melinti cu privire la stabilirea modului de folosinţă a apartamentului nr. 36 situat pe str. Plaiului, 7, mun. Chişinău, atribuită în folosinţă lui Anatolie Melinte odaia nr. 5 cu suprafaţa de 15,2 m. p. şi balconul cu suprafaţa de 2,5 m. p., cu ieşire la balcon din apartamentul nr. 36 de pe str. Plaiului, 7, mun.

Chişinău, atribuită în folosinţă Auricăi Melinti şi celor trei copii minori Anatolie Melinti, anul naşterii 05 decembrie 1997, Tatiana Melinti, anul naşterii 09 noiembrie 1998 şi Veronica Melinti, anul naşterii 23 august 2000, odaia nr. 1 cu suprafaţa de 12,8 m. p., odaia nr. 4 cu ieşire la balcon cu suprafaţa de 11,7 m. p., balconul cu suprafaţa de 2,5 m. p., odaia nr. 8 cu suprafaţa de 18,6 m.p., odaia nr. 6 – dulap - depozit cu suprafaţa de 1,2 m. p., în folosinţă comună lui Anatolie Melinti şi Auricăi Melinti şi trei copii minori a fost lăsată odaia nr. 7 - bucătăria cu suprafaţa de 9,7 m. p. cu balconul cu suprafaţa de 2,6 m.p. cu ieşire la balcon, odaia nr. 9 - coridorul cu suprafaţa de m.p., odaia nr. 2 - baia cu suprafaţa de 2,9 m. p., odaia nr. 3 - veceu cu faţa de 1,1 m. p., în rest pretenţia dată fiind respinsă ca neîntemeiată, în rest, menţinută hotărârea Judecătoriei Botanica mun.

Chişinău din 30 decembrie 2013 constată: 1 La 14 decembrie 2011, Anatolie Melinte a depus cerere de chemare în judecată împotriva Auricăi Melinti cu privire la stabilirea modului de folosinţă a spaţiului locativ. În motivarea acţiunii a invocat că s-a aflat în relaţii de căsătorie cu pârâta din anul 1996 până în 2008, locuind împreună în căminul din strada Salcâmilor, 22/5, odaia 54, procurat de ei în anul 1997, la care a construit încăperi auxiliare cu suprafaţa de 24 metri pătraţi de subsol. La zi, costul total al căminului cu încăperi auxiliare constituie 250000 lei, la preţul de piaţă. Susţine că pârâta l-a privat de dreptul de a locui în odaia din cămin, ducându-i lucrurile personale la un vecin.

Afirmă că lucrând la Calea Ferată din Moldova, locuind în cămin, cu trei copii, CFM i-a fost oferit un apartament cu patru odăi locative pentru întreaga familie, cu 51 % de finisare, lucrările de finisare urmând a le efectua din cont propriu. Astfel, luând cu împrumut suma de 150000 lei a continuat lucrările de finisare a spaţiilor auxiliare a clădirii, inclusiv şi a apartamentului dat. Prin urmare, urmează a fi partajată între el şi pârâtă suma de 400000 lei care este formată şi din costul odăii în cămin. Menţionează că Aurica Melinti, odată cu instalarea în apartament a început să-i creeze conflicte, şantaj, provocări, refuzând neîntemeiat să privatizeze apartamentul.

Invocă că prin refuzul neîntemeiat de a participa la privatizarea apartamentului, pârâta îi îngrădeşte realizarea dreptului la proprietate (art. art. 9, 46 şi 127 din Constituţie), îl împiedică să încheie un contract de ipotecă de lungă durată etc., dânsa până în prezent nu participă la achitarea serviciilor comunale, intenţionat creează obstacole artificiale pentru ca să crească fabulos procentele pe contractele de împrumut. Mai indică că pârâta îi creează obstacole în finisarea reparaţiei apartamentului, îl privează de dreptul de a se folosi de apartamentul dat, de energia electrică, de gaze, canalizare. Îşi întemeiază pretenţiile în baza dispoziţiilor art. 284-302 Cod civil, 166-170 alin. (4), 171 alin. (2) CPC, capitolul 5 din Codul familiei.

Solicită de a recunoaşte neîntemeiat refuzul Auricăi Melinte la privatizarea apartamentului nr. 36 situat pe str. Plaiului nr. 7, mun. Chişinău, de a numi şi efectua o expertiză tehnică în construcţie pentru determinarea variantelor posibile pentru stabilirea modului de utilizare a spaţiului locativ, a costurilor distrugerilor produse de pârâtă, de a partaja averea în devălmăşie şi împrumuturile băneşti în sumă totală de 400000 lei, cheltuielile în interesele familiei, încasarea de la pârât a ½ cotă din suma totală de 400000 lei, adică a câte 200000 lei, precum şi de a-l scuti de la plata taxei de stat.

Ulterior, Anatolie Melinti a depus o cerere de concretizare a cerinţelor prin care a solicitat admiterea acţiunii cu precizările ulterioare, recunoaşterea dreptului de proprietate în devălmăşie asupra imobilului din str. Salcâmilor 22/5 ap. 54, înstrăinat de către Aurica Melinti, stabilirea de către Centrul Naţional de Expertiză Judiciară a costului imobilului de pe str. Salcâmilor 22/5 ap. 54 cu suprafaţa de 17,9 m. p. şi a cotei - părţi repartizate din spaţiile cu destinaţie comună (a subsolului) cu suprafaţa de 24 m. p., partajarea a câte 1/2 cotă parte din imobilul sus menţionat, 2 distribuirea preţului proporţional cotei-părţi de la Aurica Melinti, reieşind din faptul că imobilul dat a fost înstrăinat de către ea îndată după divorţ fără înştiinţare, împărţirea bunurilor proprietate comună în devălmăşie acumulate în timpul căsătoriei în părţi egale, inclusiv şi a cheltuielilor mijloacelor băneşti folosite pentru restabilirea sănătăţii în perioada anilor 2006-2007, împărţirea datoriilor comune contractate şi investite în apartamentul 36 din str. Plaiului, 7 în interesul familiei, restituirea a 1/2 din sumele achitate de el pentru serviciile comunale, deservirea blocului, energia electrică, gazului natural, încasarea de la Aurica Melinti a cheltuielilor suportate în urma deteriorărilor efectuate evaluate de către CNEJ, inclusiv şi a bunurilor sustrase de către aceasta,

încasarea de la pârâtă a cheltuielilor de judecată, a despăgubirilor morale în sumă de 10000 euro după cursul băncii naţionale RM, stabilirea modului de folosinţă a apartamentului 36 din str. Plaiului, 7, mun. Chişinău, după cum urmează: pentru sine - Odaia 1 (12,8 m.p.); odaia 5 (15,2m.p.) cu ieşirea la balcon 5.0 (2,5 m.p.) şi balcon bucătărie 5.1 (2,6 m.p.), total 33.1 m.p., Aurica Melinti – odaia 4 (11, 7 m.p.) cu ieşire la balcon (2,5 m.p.), odaia 8 (18,6 m.p.), total 32,8 m.p., încăperile cu destinaţie comună – bucătăria, coridorul, baia, veceu, dulap (depozit), total – 26,3 m.p. Prin hotărârea Judecătoriei Botanica din 30 decembrie 2013, a fost respinsă acţiunea lui Anatolie Melinti. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 noiembrie 2014, a fost admis apelul declarat de Anatolie Melinti, casată hotărârea Judecătoriei Botanica, mun.

Chişinău din 30 decembrie 2013, emisă o nouă hotărâre prin care a fost admisă parţial pretenţia lui Anatolie Melinti cu privire la stabilirea modului de folosinţă a apartamentului nr. 36 situat pe str. Plaiului, 7, mun. Chişinău, atribuită în folosinţă lui Anatolie Melinte odaia nr. 5 cu suprafaţa de 15,2 m. p. şi balconul cu suprafaţa de 2,5 m. p., cu ieşire la balcon din apartamentul nr. 36 de pe str. Plaiului, 7, mun.

Chişinău, atribuită în folosinţă Auricăi Melinti şi celor trei copii minori Anatolie Melinti, anul naşterii 05 decembrie 1997, Tatiana Melinti, anul naşterii 09 noiembrie 1998 şi Veronica Melinti, anul naşterii 23 august 2000, odaia nr. 1 cu suprafaţa de 12,8 m. p., odaia nr. 4 cu ieşire la balcon cu suprafaţa de 11,7 m.p., balconul cu suprafaţa de 2,5 m. p., odaia nr. 8 cu suprafaţa de 18,6 m. p., odaia nr. 6 – dulap - depozit cu suprafaţa de 1,2 m. p., în folosinţă comună lui Anatolie Melinti şi Auricăi Melinti şi trei copii minori - odaia nr. 7 - bucătăria cu suprafaţa de 9,7 m. p. cu balconul cu suprafaţa de 2,6 m. p. cu ieşire la balcon, odaia nr. 9 - coridorul cu suprafaţa de m.p., odaia nr. 2 - baia cu suprafaţa de 2,9 m. p., odaia nr. 3 - veceu cu faţa de 1,1 m. p., în rest pretenţia a fost respinsă ca neîntemeiată.

În rest, hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 30 decembrie 2013 a fost menţinută. La 13 ianuarie 2015, Anatolie Melinti a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 noiembrie 2014, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a hotărârii primei instanţei din 30 decembrie 2013 şi a deciziei instanţei de apel din 12 noiembrie 2014, cu pronunţarea unei noi decizii în baza art. 445 CPC, precum şi scutirea de la plata taxei de stat. În motivarea recursului a invocat că instanţa de fond, cât şi cea de apel au adoptat hotărâri cu încălcarea normelor procedurale şi materiale, concluziile în hotărârile instanţelor contravin probelor administrate.

3 Susţine că instanţa de fond şi de apel au apreciat în mod unilateral probele prezentate de către părţi, dând prioritate celor prezentate de intimata Aurica Melinti, fiind astfel încălcate drepturile între bărbat şi femeie, egalitatea de şanse, discriminare care violează dreptul la un proces echitabil. Afirmă că motivele reţinute de instanţa de apel sunt identice celor care se conţin în hotărârea primei instanţe, astfel, fiind o repetare a acestora, fără contrapunere cu argumentele invocate în apel. Remarcă că atât instanţa de fond, cât şi instanţa de apel au ignorat depoziţiile martorilor, îngrădindu-i dreptul la probaţiune prevăzut de art. 226 CPC cu aplicarea prevederilor art. 223 CPC, care demonstrează integral argumentele indicate în apelul declarat, cât şi toate cererile, obiecţiile, precizările şi înscrisurile din materialele dosarului, care pot schimba hotărârea şi decizia luată în pricina dată.

Consideră nefondat şi lipsit de temei argumentul instanţei de apel cu privire la naşterea copiilor (în afara căsătoriei), deoarece aceste specificări ale instanţei de apel nu se regăsesc în certificatele de naştere a copiilor. Indică că poziţia unilaterală a instanţei de apel, cât şi concluziile instanţei sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii şi care duc la aplicarea eronată sau încălcarea esenţială a normelor de drept material din art. 387 CPC, art. 388 alin. (1) CPC şi normelor de drept procedural. Susţine că instanţa de apel nu doar i-a încălcat dreptul lui la proprietate, dreptul de proprietate asupra mijloacelor financiare, dar şi dreptul la un proces echitabil, deoarece decizia recurată aduce atingere principiului securităţii raporturilor juridice, principiul reglementat în Preambulul CEDO.

Remarcă că la judecarea pricinii civile, instanţa de apel a încălcat dreptul material şi nu a aplicat cerinţele menţionate de art. 320, 315, 316 alin. (1) şi (2), ceea ce contravine prevederilor art. 432 alin. (2) CPC. Mai indică că instanţele ierarhic inferioare au emis decizii ilegale şi neîntemeiate, deoarece circumstanţele pricinii pentru soluţionarea corectă a litigiului nu au fost constatate şi elucidate amplu şi profund, fiind emise cu încălcarea esenţială a normelor de drept material şi procesual. Consideră că instanţa de apel incorect a făcut referire la art. 22 Codul familiei în coroborare cu art. 372 Cod civil, deoarece, potrivit art. 320 Cod civil, dreptul de proprietate poate fi dobândit prin ocupaţiune, act juridic, succesiune, uzucapiune, sau prin hotărâre judecătorească, atunci când aceasta este translativă de proprietate.

Mai mult, conform prevederilor art. 321 alin. (2) din Codul Civil, în cazul bunurilor imobile, dreptul de proprietate se dobândește la data înscrierii în registrul bunurilor imobile - dar nu în temeiul contractului de vânzare-cumpărare după cum reţine instanţa de apel. Cert este faptul că înregistrarea oficială a căsătoriei a avut loc la 09 ianuarie 1999, iar înscrierea dreptului de proprietate identificată cu nr. cadastral 0100119.104.01.054 înscris în registrul bunurilor imobile a avut loc la 07 noiembrie 2003, în timpul căsătoriei. Astfel, în afara tuturor argumentărilor şi precizărilor aduse de el în procesul judecării pricinii, fiind dovedite prin înscrisuri, obiecţii, întrebări puse faţă de intimată întocmite în procesul - verbal, obiecţii asupra procesului - verbal, 4 înregistrările video şi audio, depoziţiile martorilor etc., fiind ignorate de instanţa de fond şi de apel.

Indică şi faptul că instanţele au ignorat prevederile art. 315 alin. (1) Cod civil, care stipulează că proprietarul are dreptul de posesiune, de folosinţă şi de dispoziţie, iar alin. (2) al aceluiași articol, prevede că dreptul de proprietate este perpetuu. Consideră că la judecarea pricinii civile în acest caz instanţa de apel, a încălcat dreptul material şi nu a aplicat cerinţele articolelor menţionate din Codul civil. Susţine că instanţa de apel nu a aplicat prevederile legii care ar fi trebuit aplicate, a ignorat prevederile art. 315 alin. (1), art. 316 alin. (1) şi (2), 320, 321 alin. (2) din Codul civil, care nu sunt în contradicţie cu judecarea pricinii, dar au legătură directă cu circumstanţele pricinii pentru judecarea justă şi obiectivă a cauzei civile.

Afirmă că instanţa de apel eronat a apreciat soluţia instanţei de fond prin care au fost respinse cerinţele înaintate de Anatolie Melinti cu privire la partajarea cheltuielilor suportate de acesta pentru restabilirea sănătăţii în perioada anilor 2006 – 2007, precum şi cerinţele cu privire la compensarea cheltuielilor suportate în legătură cu edificarea apartamentului nr. 36 din str. Plaiului, 7, mun. Chişinău, deoarece aceste cheltuieli au fost efectuate în timpul căsătoriei, adică din mijloacele financiare ale familiei şi nicidecum din bunurile lui personale. Menţionează că aceste argumente ale instanţei de apel contravin nu doar legislaţiei familiei, dar şi Codului civil, potrivit acestor argumente ale instanţei de apel, persoana nu poate înainta pretenţii asupra bunurilor procurate în timpul căsătoriei dacă bunurile supuse partajării nu fac parte din bunurile personale.

Remarcă că instanţa de apel eronat a reţinut precum că dânsul nu a prezentat probe cu privire la refuzul de către intimată la privatizarea apartamentului litigios, deoarece la materialele dosarului sunt anexate toate bonurile de plată achitate de el pentru privatizarea locuinţei. Face referire recurentul la prevederile art. 26 alin. (2) Cod familiei şi art. 373 alin. (1) Cod civil, care statuează că la partajarea proprietăţii comune în devălmăşie a soţilor şi determinarea cotelor părţi din aceasta, părţile soţilor sunt considerate egale. Instanţa judecătorească este în drept să diferenţieze cotele-părţi în proprietatea în devălmăşie a soţilor, ținând cont de interesele unuia dintre soţi şi/sau de interesele copiilor minori.

Mai indică că instanţa de apel vădit şi în repetate rânduri a ignorat prevederile art. 373 alin. (4) CPC, care stipulează că instanţa de apel nu este legată de motivele apelului privind legalitatea hotărârii primei instanţe, ci este obligată să verifice legalitatea hotărârii în întregul ei. Menţionează că cererile înaintate la 29 aprilie 2014, prin care a solicitat să fie stabilită o dată pentru a petrece o şedinţă de judecată închisă, creând posibilitatea de a conlucra cu înregistrările audio – video, cercetarea lor conform art. 226 CPC, cu aplicarea prevederilor art. 223 CPC, drept care a fost încălcat de către instanţă, mai mult ca atât, aducând afecţiune capitolului X care reglementează probele şi probaţiunea.

Consideră încălcarea plenitudinii procesului – verbal, care nu a fost pus la dispoziţie nici până în prezent, nici dispozitivul deciziei recurate, deşi de nenumărate ori a fost amânată data pronunţării, nici copia procesului – verbal al 5 şedinţelor de judecată şi nici înregistrările audio, necătând la faptul că la 13 noiembrie 2014, a depus o cerere pentru eliberarea acestora. Indică că prin aceste încălcări a normelor procedurale i-a fost încălcat dreptul lui la depunerea observaţiilor asupra procesului – verbal şi verificarea acestuia cu înregistrările audio a şedinţelor de judecată. Invocă încălcarea art. 236, 237, 250, 251 CPC, la fel, indică că decizia motivată a fost semnată de un singur judecător, i-a fost încălcat dreptul de a solicita emiterea unei hotărâri suplimentare şi a unei hotărâri explicative.

Mai invocă şi încălcarea art. 1 al Protocolului adiţional la Convenţie, art. 5 care reglementează egalitatea între soţi, art. 14 cu privire la interzicerea discriminării, art. 8 – dreptul la respectarea vieţii private şi de familie, precum şi art. 6 CEDO care ancorează dreptul la un proces echitabil. Consideră că motivele reţinute de instanţa de apel sunt identice celor conţinute în hotărârea instanţei de fond, fiind o repetare a acestora, fără contrapunere cu argumentele invocate în cererea de apel. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele cauzei rezultă că la 13 noiembrie 2014 Anatolie Melinti, a depus o cerere privind eliberarea dispozitivului deciziei recurate Curţii de Apel din 12 noiembrie 2014, fapt confirmat prin cererea anexată la (f. d. 133 Vol. III), însă careva date despre recepţionarea acesteia de către recurent, la materialele dosarului lipsesc. Astfel, se constată că Anatolie Melinti s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 13 ianuarie 2015, în termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Anatolie Melinti, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. 6 Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie relevă că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Anatolie Melinti, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Este de menţionat că deşi recurentul Anatolie Melinti indică la faptul că i-a fost încălcat dreptul la depunerea observaţiilor asupra procesului – verbal şi verificarea acestuia cu înregistrările audio a şedinţei de judecată, prin încheierea Completului de judecată a Curţii Supreme de Justiţie din 18 martie 2015 pricina a fost ridicată de la examinarea chestiunii privind admisibilitatea recursului declarat de Anatolie Melinti şi remisă la Curtea de Apel Chişinău în vederea acordării posibilităţii lui Anatolie Melinti de a primi copiile procesului - verbal şi a înregistrărilor audio ale şedinţelor de judecată. Ca urmare, Anatolie Melinti şi-a valorificat acest drept depunând la 08 mai 2015 observaţii asupra procesului – verbal al şedinţei de judecată a instanţei de apel, care prin încheierea Colegiului civil şi de contencios administrativ al Curţii de Apel Chişinău din 19 mai 2015 au fost respinse.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Anatolie Melinti ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat Anatolie Melinti se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî 7