2ra-1365/15 — Înlăturarea obstacolelor, încasarea prejudiciului

Prima instanță: Judecătoria Buiucani mun. Chișinău Dosarul nr. 2ra-1365/15 Judecător: S. Gîrbu Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău Judecători: N. Budăi, I. Muruianu, A. Pahopol ÎNCHEIERE 10 iunie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru Judecători Iurie Bejenaru, Ion Druţă examinînd chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de Șandalovschi Valeriu, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Șandalovschi Valeriu împotriva lui Malicov Andrei privind înlăturarea obstacolelor şi repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 09 octombrie 2014, prin care a fost menținută hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chișinău din 26 iulie 2013, c o n s t a t ă : La 25 octombrie 2010, Şandalovschi Valeriu s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva lui Malicov Andrei privind înlăturarea obstacolelor şi repararea prejudiciului moral. În motivarea acţiunii a indicat, că este proprietar al imobilului situat în mun. Chişinău, str. M. Lătăreţu 28, precum şi a construcţiilor capitale amplasate pe acest lot. Pe terenul său este amplasată o bucătărie de vară, care are temelia, un perete şi acoperișul comun cu construcţia aflată pe terenul vecinului din str. M. Lătăreţu 26 „A”. În perioada anilor 2008-2009, reclamantul temporar pleca din mun. Chişinău în legătură cu caracterul serviciului, în care perioadă în imobilul său nu locuia nimeni.

La începutul lunii iulie 2009, întorcîndu-se acasă a depistat că bucătăria sa de vară era deteriorată în urma efectuării unor lucrări de demolare şi construcţie ce aveau loc pe terenul pîrîtului, ultimul deteriorînd semnificativ bucătăria, care în rezultat s-a dărmat. Reparaţia ei era imposibilă şi nu corespundea normelor în vigoare după criteriul - durabilitatea şi stabilitatea, iar hotarele între terenurile aferente imobilelor menţionate au fost încălcate de către proprietarul imobilului de pe str. M. Lătăreţu 26 ”A”, cu cel puţin 0,30 m. La 15 iulie 2013, reclamantul a depus cerere de chemare în judecată suplimentară, în motivarea căreia a invocat, că fiind proprietarul casei de locuit situată în mun.

Chişinău, str. M. Lătăreţu 28 şi terenului de pămînt cu suprafaţa 5,86 ari, pe care sunt amplasate două garaje şi o bucătărie de vară. Bucătăria de vară a sa, a fost construită în ansamblu cu bucătăria de vară a pîrîtului, ambele avînd un acoperiș comun cu un perete capital şi temelia comună. Peretele capital, fiind construit pe hotarul terenului între reclamant şi pîrît. Pîrîtul a demolat bucătăria sa de vară împreună cu peretele comun fără acordul reclamantului şi a deciziei Primăriei. În loc de bucătăria de vară demolată pîrîtul a construit o casă de locuit cu dimensiunile 9,80 x 8,80 m.p. şi înălțimea de 7 m., iar la momentul procurării dimensiunile erau 7,40 x 3,80 m.p. cu înălțimea 2,20 m.p.

Astfel, consideră că prin construcţia dată au fost încălcate limitele minime de construcţie, conform Regulamentului urbanism din 7.01.1989 p. 2.12 anexă nr. 1, anume 6 m. de la hotar. Solicită reclamantul, demolarea construcţiei neautorizate construite prin încălcarea limitelor minimale în construcţie şi de a restabili bucătăria de vară demolată conform planului iniţial. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 26 iulie 2013, acţiunea înaintată a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 04 decembrie 2013, a fost respins apelul declarat de Șandalovschi Valeriu și a fost menținută hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 26 iulie 2013. Prin decizia Curții Supreme de justiție din 14 mai 2014, a fost admis recursul declarat de Șandalovschi Valeriu, casată decizia Curții de Apel Chișinău din 04 decembrie 2013, cauza fiind restituită spre rejudecare în instanța de apel.

După rejudecarea cauzei prin decizia Curții de Apel Chișinău din 09 octombrie 2014, a fost respins apelul declarat de Șandalovschi Valeriu și a fost menținută hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 26 iulie 2013. Nefiind de acord cu decizia menționată, la 28 noiembrie 2014, în termenul prevăzut de lege, Șandalovschi Valeriu a declarat recurs, solicitînd casarea deciziei instanței de apel și a hotărîrii primei instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărîri. În motivarea recursului a indicat că decizia instanței de apel și hotărîrea primei instanțe sunt ilegale și neîntemeiate. Consideră recurentul că actele judecătorești contestate au fost emise cu aprecierea arbitrară a probelor și anume, a raportului de expertiză nr. 711 din 25 aprilie 2013. La 03 iunie 2015, Malicov Andrei a prezentat referinţă pe marginea recursului declarat, solicitînd respingerea acestuia.

Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie a RM consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Șandalovschi Valeriu nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or nu s-a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea actelor judecătorești contestate, ci s-au formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanțele inferioare, respectiv nu constituie temei de casare a actelor judecătorești contestate. Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel.

Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) CPC, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcînd în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 CPC. Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. În acest sens, completul ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

În astfel de circumstanţe, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Șandalovschi Valeriu ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul declarat de Șandalovschi Valeriu se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Iurie Bejenaru Ion Druţă