2ra-1407/15 — Încasarea sumei şi a cheltuielilor de judecată.

Dosarul nr. 2ra-1407/15 Prima instanţă: S. Melnic Instanţa de apel: G. Polivenco, Gh. Liulca şi A. Garbuz Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 10 iunie 2015 mun.

Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecător: Tatiana Vieru Judecătorii: Oleg Sternioală şi Petru Moraru examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Ulianova Valentina, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Societatea pe Acţiuni „Cet-Nord” Bălţi împotriva Valentinei Ulianova privind încasarea sumei şi a cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 10 februarie 2015, prin care apelul declarat de Ulianova Valentina a fost admis, fiind modificată hotărîrea Judecătoriei Bălţi din 21 ianuarie 2014. ACONSTATAT: La 17 septembrie 2013 Societatea pe Acţiuni „Cet-Nord” Bălţi a depus cerere de chemare în judecată împotriva Valentinei Ulianova privind încasarea sumei şi a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii reclamanta a invocat că în perioada 01 februarie 2011- 31 martie 2012 Valentinei Ulianova i-a fost livrată energie termică. Ultima, a folosit serviciile Societăţii pe Acţiuni „Cet-Nord” Bălţi, acceptîndu-le tacit, însă, nu a achitat costul energiei termice livrate, din care motiv s-a acumulat o datorie în sumă de 6291,15 lei. Reclamanta a mai precizat că la 28 mai 2013 a expediat în adresa pîrîtei o petiţie prin care a solicitat, în termen de 7 zile, să achite suma datorată pentru livrarea de energie termică, însă Ulianova Valentina nu a reacţionat la respectiva somaţie. Solicită Societatea pe Acţiuni „Cet-Nord” Bălţi încasarea din contul Valentinei Ulianova în beneficiul său a sumei de 6291,15 lei – cu titlu de datorie şi suma de 270 lei – cu titlu de taxă de stat la depunerea cererii de chemare în judecată.

1 Prin hotărîrea Judecătoriei Bălţi din 21 ianuarie 2014 acţiunea înaintată de Societatea pe Acţiuni „Cet-Nord” Bălţi împotriva Valentinei Ulianova privind încasarea sumei şi a cheltuielilor de judecată, a fost admisă integral. S-a dispus încasarea din contul Valentinei Ulianova în beneficiul Societăţii pe Acţiuni „Cet-Nord” Bălţi a sumei de 6291,15 lei – cu titlu de datorie şi suma de 270 lei – cu titlu de taxă de stat la depunerea cererii de chemare în judecată. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 10 februarie 2015 a fost admis apelul declarat de Ulianova Valentina, fiind modificată hotărîrea Judecătoriei Bălţi din 21 ianuarie 2014, prin diminuarea sumei încasate cu titlu de datorie de la 6291,15 lei, pînă la 5721,35 lei.

În rest, hotărîrea primei instanţe a fost menţinută. La 07 aprilie 2015 Ulianova Valentina, a contestat cu recurs decizia instanţei de apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care pretenţiile să fie respinse integral. În motivarea recursului a indicat că atît decizia instanţei de apel, cît şi hotărîrea primei instanţe sunt ilegale, deoarece, instanţele de judecată nu au constatat şi elucidat toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, fiind aplicate eronat normele de drept material. Instanţa de recurs reiterează prevederile art. 434 CPC, care statuează expres că, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. Copia deciziei motivate a instanţei de apel a fost recepţionată de către recurent la 17 februarie 2015, iar recursul a fost declarat la 07 aprilie 2015 (f.d. 139). Prin urmare, instanţa de recurs constată că recursul este declarat în termen. La 06 mai 2015 în adresa Societăţii pe Acţiuni „Cet-Nord” Bălţi a fost expediată copia recursului, însă pînă la data stabilită pentru examinarea chestiunii privind admisibilitatea recursului, în adresa Curţii Supreme de Justiţie nu a parvenit referinţa. În conformitate cu prevederile art. 439, alin. alin. (2) şi (3) CPC după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia.

În cazul neprezentării referinţei în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). Examinînd temeiurile recursurilor, în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Ulianova Valentina, este inadmisibil. În conformitate cu dispoziţia art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

2 Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată că, temeiurile recursului declarat, nu se încadrează în prevederile art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Mai mult decît atît, cauza a fost judecată cu respectarea normelor de drept material şi procesual, iar recursul fiind vădit neîntemeiat. Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC al RM, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

În acest sens, instanţa de recurs accentuează că, potrivit art. 440, alin. (1) CPC, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 CPC şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului. Astfel, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că „ ... art. 6 parag.l al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, aplicînd corespunzător normele de drept material şi respectînd normele de drept procedural, completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Ulianova Valentina, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Recursul declarat de Ulianova Valentina, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă. Preşedintele şedinţei, judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Oleg Sternioală Petru Moraru 3