2ra-1415/15 — Obligarea eliberării terenului prin mutarea gardului dintre vecini

Dosarul nr. 2ra-1415/15 prima instanţă - G.Moscalciuc, instanţa de apel –A.Panov, M. Moraru, A. Minciuna, ÎNCHEIERE 10 iunie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecători Maria Ghervas Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de Braga Elena şi avocatul Frecauţan Marina în interesele recurentului Ştirbu Ion, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Ştirbu Ion împotriva Elenei Braga cu privire la obligarea Elenei Braga de a elibera terenurile situate pe str. Tudor Vladimirescu 58/1 şi 58 din or.

Durleşti mun. Chişinău prin mutarea gardului dintre vecini şi cererea reconvenţională depusă de către Braga Elena împotriva lui Ştirbu Ion privind obligarea acestuia de a modifica acoperişul casei de locuit, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 februarie 2015, prin care au fost respinse apelurile declarate de Braga Elena şi Știrbu Ion, şi menţinută hotărîrea judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 27 octombrie 2014, c o n s t a t ă ; La 25 februarie 2014 Ştirbu Ion s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Elenei Braga în care a solicitat obligarea ultimei de a elibera terenurile cu numerele cadastrale 0121117560 şi 0121117448 situate pe str. Tudor Vladimirescu 58/1 şi 58 or.

Durleşti mun. Chişinău, prin mutarea gardului dintre vecini. În motivarea pretenţiilor formulate a indicat că, Elena Braga a ocupat în mod ilegal în posesia sa 30 m2 de teren care îi aparţin de fapt lui Ştirbu Ion, prin construirea unui gard pe toată lungimea terenului, care constă din două părţi, relatând că o parte al gardului litigios în lungime de 38.17 m, e situat pe terenul său sub nr.58/1 cu suprafaţa 0,0408 ha pe str. Tudor Vladimirescu, or. Durleşti, numărul cadastral 0121T17360, cu o depăşire a limitelor suprafeţei terenului de 0,3-0,6 astfel au fost ocupate ilegal 16 m2 de teren.

Cea de a doua parte a gardului cu lungimea de 43,2 m situat pe str. Tudor Vladimirescu 58, numărul cadastral 0121117448 a fost donat de către bunelul său Cuciuc Efim, depăşind limitele terenului indicat cu 0,6 m-0,3 m, iar ca urma fiind ocupate ilegal din proprietatea sa 44 m2 de teren, Menţionează că a fost ilegal lipsit de proprietatea sa şi anume, de teren cu suprafaţa de 30 m de teren, preţul comercial căruia constituie în total 36342 lei, 1 reieșind din faptul că terenurile nr. 58/1 şi nr.58 cu suprafaţa totală de 0,1108 ha sunt situate pe una şi aceiaşi stradă şi compun un lot unic de teren cu hotarul terenului aferent casei de pe str. Tudor Vladimirescu 56, or. Durleşti, proprietara căreia este Braga Elena.

Aceasta posedă ilegal 30 m2 de teren, care de fapt şi de iure îi aparţin, însă a fost sustras în urma încălcărilor din partea vecinei a limitelor terenului care îi aparţine. Suprafaţa de teren pe care este construit gardul îi aparţine cu drept de proprietate, fapt ce se confirmă prin certificatul titlului deţinătorului de teren, certificatele măsurărilor geodezice şi plăţile fiscale pentru terenuri. În cadrul examinării pricinii în fond, la 07 aprilie 2014 Braga Elena a înaintat cerere reconvenţională împotriva lui Ştirbu Ion prin care a solicitat obligarea acestuia de a modifica acoperişul casei construite neautorizat din str. Tudor Vladimirescu nr. 58 or. Durleşti, în aşa fel ca apa de ploaie şi zăpada să cadă pe teritoriul care-i aparţine ultimului.

În motivarea ei Braga Elena a reiterat că, gardul care separă gospodăriile dintre vecini a fost instalat în anul 1960 de către Frija Grigorii şi Cuciuc Olga, care deţineau în posesie lotul, acesta fiind construit pe hotarul istoric, parii de beton de la gardul vechi sunt montaţi în poziţie verticală în gardul existent, iar la reconstrucţia lui s-au efectuat măsurările liniei de hotar. A invocat că, conflictul între părţi a apărut în anul 2013, când ultimul a început o reconstrucţie neautorizată a fostei case, care aparţinea lui Cuciuc Efim şi Cuciuc Olga, fiind construite cîteva încăperi în apropierea gardului cu pricina, a ridicat etajul II, a amplasat acoperişul casei în aşa fel ca apa de ploaie şi zăpada să cadă în ograda ei şi pe gardul care desparte gospodăriile.

În perioada construcţiei a solicitat pârâtului modificarea acoperişului în aşa fel ca apa de ploaie şi zăpada să cadă pe teritoriul său, însă ultimul a refuzat categoric. Mai invocă că din cauza scurgerii apei de ploaie şi a zăpezii pe timpul iernii de pe acoperişul casei vecinului î-i creează incomodităţi şi pericol de inundaţie şi de năruire a casei sale cât şi pericol pentru sănătatea, viaţa ei şi a membrilor familiei. Prin hotărîrea judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 29 octombrie 2014 atît acţiunea iniţială înaintată de Ştirbu Ion cît şi acţiunea reconvenţională înaintată de Braga Elena au fost respins ca neîntemeiate. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 februarie 2015, s-au respins apelurile declarat de către Ştirbu Ion şi Braga Elena şi s-a menţinut hotărîrea judecătorie Buiucani mun.

Chişinău din 29 octombrie 2014. La 09 aprilie 2015, Braga Elena a declarat recurs împotriva hotărîrilor judecătoreşti, cerînd casarea acestora în partea respingerii acţiunii reconvenţionale şi emiterea unei noi decizii de prin care să fie admise pretenţiile înaintate de către Braga Elena şi respinse pretenţiile din acţiunea iniţială înaintată de către Ştirbu Ion. În motivarea recursului recurentul a indicat că nu este de acord cu soluţia instanţelor ierarhic inferioare, fiind adoptată cu interpretarea eronată a circumstanţelor de drept şi de fapt. Consideră că nu au fost constatate şi elucidate pe deplin circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii în fond.

Prin urmare, recurentul şi-a întemeiat pretenţiile invocate în recurs prin prisma prevederilor art. 432, alin. (2), lit. a) şi b) Cod de Procedură Civilă, care 2 statuează expres că se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată. La 09 aprilie 2015 avocatul Frecauţan Marina în interesele recurentului Ştirbu Ion a declarat recurs împotriva hotărîrilor judecătoreşti, cerînd casarea acestora în partea respingerii acţiunii iniţiale şi emiterea unei noi decizii cu trimiterea cauzei la rejudecare în alt complet de judecată. A indicat că soluţiile instanţelor ierarhic inferioare sunt ilegale, concluziile vin în contradicţie cu circumstanţele pricinii, fiind aplicate eronat prevederile legii.

Instanţa de apel nu s-a expus asupra tuturor circumstanțelor cauzei, decizia fiind una insuficient motivată. Totodată consideră că instanţa de fond a admis mai multe încălcări de procedură la examinarea în fond a cauzei. Recurentul şi-a întemeiat pretenţiile invocate în cererea de recurs prin prisma prevederilor art. 432 alin. 3), lit.e) Cod de Procedură Civilă, care statuează expres că se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de procedură. Prin referinţa depusă la 25 mai 2015 Braga Elena a pledat pentru respingerea recursului declarat de către avocatul Frecauţan Marina în interesele recurentului Ştirbu Ion.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) şi (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). În conformitate cu art. 434 alin.(1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Potrivit scrisorii Curţii de Apel Chişinău (f.d.227), decizia motivată a fost expediată în adresa participanţilor la proces, însă nu există dovada legală de recepţionare a deciziei, motiv pentru care instanţa de recurs consideră că recurenţii s-au conformat prevederilor legale şi recursurile declarate la 09 aprilie 2015 sunt depuse în termen, potrivit prevederilor art.434 Cod de Procedură Civilă. Examinând temeiurile recursurilor, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursurile sunt inadmisibile din considerentele ce urmează. În conformitate cu art.432 alin.(1) Cod de Procedură Civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în 3 măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de Procedură Civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului. Tot odată, Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) Codul de procedură civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Argumentele invocate de către recurent poartă un caracter declarativ, se combat cu probele administrate şi nu au suport legal. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material, procedural şi apreciind corect probele administrate a emis o hotărîre legală, iar argumentele invocate de către recurenta Braga Elena şi avocatul Frecauţan Marina în interesele recurentului Ştirbu Ion în cererile de recurs poartă caracter declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursurile declarate ca fiind inadmisibile.

4 În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 Cod de Procedură Civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursurile declarate de către recurenta Braga Elena şi avocatul Frecauţan Marina în interesele recurentului Ştirbu Ion, se consideră inadmisibile. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Maria Ghervas Dumitru Mardari 5