2ra-1393/15 — Încasarea pensiei de întreţinere

Dosarul nr. 2ra-1393/15 prima instanţă - V. Negru instanţa de apel – N. Cernat, I. Bulgac, A. Pahopol, ÎNCHEIERE 10 iunie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecători Maria Ghervas Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către recurentul Golicov Victor, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Timofeeva Irina împotriva lui Golicov Victor cu privire la încasarea pensie de întreţinere a copiilor comuni minori, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 24 februarie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către Golicov Victor, şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 21 iulie 2014, c o n s t a t ă ; La 16 mai 2014 Timofeeva Irina s-a adresat în instanţa de judecată cu o cerere de chemare în judecată împotriva lui Golicov Victor în care a solicitat încasarea pensiei de întreţinere pentru copiii minori, Golicova Ecaterina şi Golicova Maria născute la 16 noiembrie 2010 în mărime de 1/3 din salariu şi alte venituri lunar, însă nu mai puţin de 2500 lei. În motivarea pretenţiilor formulate a menţionat că, anterior s-a aflat în relaţii de concubinaj cu Golicov Victor. În timpul conviețuirii împreună s-au născut fiicele gemene Golicova Ecaterina şi Golicova Maria. După aproximativ doi ani de la naşterea copiilor tatăl biologic a plecat din familie, iar copii au rămas la întreţinerea mamei Timofeeva Irina, tatăl neacordînd nici un ajutor material pentru educarea şi întreţinerea acestora.

Mai menţionează că Golicov Victor dispune de un venit lunar neregulat, şi îşi ascunde veniturile pe care le are. Veniturile pe care le are ea în mărime de 2040 lei nu acoperă cheltuielile de întreţinere a copiilor comuni într-o măsură suficientă, deoarece de fapt întreţinerea şi educarea copilului cere o sursă de venit mult mai mare. Prin hotărârea judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 21 iulie 2015, acţiunea înaintată de Timofeeva Irina s-a admis parţial. S-a încasat din contul lui Golicov Victor în beneficiul Irinei Timofeeva 1 pensiei pentru întreţinerea copiilor minori Golicova Ecaterina şi Golicova Maria născute la 16 noiembrie 2010, în sumă fixă de 1800 lei lunar, începînd cu 16 mai 2015, pînă la atingerea majoratului copiilor.

S-a încasat din contul lui Golicov Victor în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 150 lei. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanțe, Gulicov Victor la 20 august 2014 a depus cerere de apel împotriva hotărîrii Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 21 iulie 2014. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 24 februarie 2015, s-a respins apelul declarat de Golicov Victor şi s-a menţinut fără modificări hotărîrea judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 21 iulie 2014. La 03 aprilie 2015, Golicov Victor a declarat recurs împotriva hotărîrilor judecătoreşti, cerînd casarea acestora şi emiterea unei noi decizii prin care să fie dispusă încasare pensiei de întreţinere a copiilor minori în mărime de 1/3 din salariu şi alte venituri.

În motivarea recursului s-a menţionat că, nu este de acord cu soluția instanţei de apel, fiind dată o apreciere arbitrară probelor din dosar şi a circumstanţelor relevante speţei. Mai menţionează că la examinarea cauzei în fond nu au fost prezentate suficiente probe care demonstrează veniturile sale. Prima instanţă nu a constatat şi a elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea fondului cauzei, incorect a aplicat legea materială şi anume prevederile art. 76 Codul Familie. Prin urmare, recurentul şi-a întemeiat pretenţiile invocate în recurs prin prisma prevederilor art. 432, alin. (2), lit. a) şi b) Cod de Procedură Civilă, care statuează expres că se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată.

Prin referinţa depusă la 03 iunie 2015 Timofeeva Irina a indicat că hotărîrile instanţelor ierarhic inferioare sunt legale, obiective şi întemeiate. A pledat pentru inadmisibilitatea recursului. În conformitate cu art. 439 alin. (2) şi (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Potrivit scrisorii Curţii de Apel Chişinău (f.d.78), decizia motivată a fost expediată în adresa participanţilor la proces la 25 februarie 2015, însă nu există dovada legală de recepţionare, motiv pentru care instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi recursul declarat la 03 aprilie 2015 este depus în termen, potrivit prevederilor art.434 Cod de Procedură Civilă. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este 2 inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de Procedură Civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de Procedură Civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului. Tot odată, Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) Codul de procedură civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Argumentele invocate de către recurent poartă un caracter declarativ, se combat cu probele administrate şi nu au suport legal. 3 Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material, procedural şi apreciind corect probele administrate a emis o hotărîre legală, iar argumentele invocate de Golicov Victor în cererea de recurs poartă caracter declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 Cod de Procedură Civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de către Golicov Victor se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecători Maria Ghervas Dumitru Mardari 4