2ra-1339/15 — Incasarea silită a sumei de compensare a prejudiciului cauzat sănătăţii

prima instanţă: I.Sandu dosarul nr. 2ra-1339/15 instanţa de apel: V.Pruteanu, L.Popova, A.Gavriliţa ÎNCHEIERE 03 iunie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Druţă, Iurie Bejenaru, examinînd chestiunea admisibilităţii recursului declarat de Ţurcan Eugenia, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Ţurcan Eugenia către Cooperativa de Consum Tighina privind recalcularea şi încasarea silită a sumei de compensare a prejudiciului cauzat sănătăţii, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 februarie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de Ţurcan Eugenia, fiind menţinută fără modificări hotărîrea Judecătoriei Căuşeni din 15 iulie 2014, c o n s t a t ă La 03 septembrie 2009 reclamanta Ţurcan Eugenia s-a adresat în instanţa de judecată cu acţiune împotriva Cooperativei de Consum Tighina, solicitînd recalcularea şi încasarea silită a sumei de compensare a pagubei cauzate sănătăţii în urma afecţiunii profesionale în sumă de 22 563,65 lei pentru perioada 01.04.2006 - 31.07.2009, iar în continuare pînă la 31.03.2010 cîte 802,93 lei lunar.

Ulterior, Ţurcan Eugenia la data de 02.12.2009, 19.03.2010, 14.05.2010 şi la data de 10.05.2011 şi-a modificat pretenţiile în sensul majorării cuantumului sumelor de compensare pretinse pînă la 143 342,44 lei pentru perioada 01.04.2006- 31.03.2015 şi a mai pretins recuperarea cheltuielilor de judecată în mărime de 2560 lei, inclusiv suma de 2060 lei plata pentru efectuarea expertizei şi 500 lei pentru asistenţa juridică. În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că, a activat în cadrul Uniunii raionale de Consum Căuşeni, succesor de drept al acesteia fiind Cooperativa de Consum Tighina, mai mult de 20 de ani în calitate de conditer. Îmbolnăvindu- se de o boală profesională, în anul 1989 a fost eliberată din serviciu pe motiv de boală, atribuindu-i-se gradul II de invaliditate, cu reducerea capacităţii de muncă cu 60%.

Reclamanta în susţinerea pretenţiilor sale a invocat prevederile art. 1399, art. 1418 din Codul civil şi prevederile Legii nr. 278 din 11.02.1999 privind modul de recalculare a sumei de compensare a pagubei cauzate angajaţilor în urma mutilării sau a altor vătămări ale sănătăţii în timpul exerciţiului obligaţiunilor de serviciu. Litigiul în cauză a fost obiect de examinare în mai multe instanţe judecătoreşti. Prin hotărîrea Judecătoriei Căuşeni din 15 iulie 2014 s-a admis parţial acţiunea.

S-a încasat din contul Cooperativei de Consum Tighina în beneficiul Eugeniei Ţurcan suma calculată a prejudiciului cauzat sănătăţii pentru perioada 01.04.2006 - 31.03.2014 în mărime de 9137,91 lei, inclusiv: pentru perioadele 01.04.2006 - 31.03.2007 suma de 602, 46 lei; 01.04.2007-31.03.2008 suma de 775, 32 lei; 01.04.2008-31.03.2009 suma de 943,44 lei; 01.04.2009-31.03.2010 suma de 1155 72 lei; 01.04.2010-31.03.2011 suma de 1255,32 lei; 01.04.2011-31.03.2012 suma de 1357,68 lei; 01.04.2012-31.03.2013 suma de 1459,17 lei; 01.04.2013- 31.03.2014 suma de 1588,80 lei.

S-a încasat de la Cooperativei de Consum Tighina în beneficiul Eugeniei Ţurcan cîte 137,12 lei lunar suma recalculată a prejudiciului cauzat sănătăţii începînd de la 01.04.2014 pînă la data viitoarei recalculări (01.04.2015), suma de 2560 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, constituită din suma de 2060 lei cheltuieli de expertiză şi 500 lei cheltuieli pentru asistenţa juridică, şi în bugetul de stat taxa de stat în mărime de 323,50 lei. În rest acţiunea a fost respinsă ca nefondată. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, Ţurcan Eugenia la data de 21 iulie 2014 a declarat apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea hotărîrii Judecătoriei Căuşeni din 15 iulie 2014 şi emiterea unei noi hotărîri prin care să fie încasat integral de la Cooperativa de Consum Tighina a sumei privind compensarea pagubei cauzate în urma unei boli profesionale în timpul exercitării obligaţiunilor de serviciu în mărime de 145 802,44 lei pe perioada de timp 01.04.2006- 31.03.2015.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 februarie 2015 s-a respins recursul declarat de către Ţurcan Eugenia, fiind menţinută fără modificări hotărîrea Judecătoriei Căuşeni din 15 iulie 2014. La adoptarea soluţiei instanţa de apel a invocat că, conform raportului de expertiză nr. 720 din 23.07.2012 şi explicaţiilor suplimentare ale expertului L. Rusanovschi, pentru perioada 01.04.2006-31.03.2012 s-a calculat o datorie în sumă de 7549,11 lei, inclusiv: perioada 01.04.2006-31.03.2007 suma de 602,46 lei; 01.04.2007-31.03.2008 suma de 775,32 lei; 01.04.2008 - 31.03.2009 suma de 943,44 lei; 01.04.2009- 31.03.2010 suma de 1155,72 lei; 01.04.2010-31.03.2011 suma de 1255,32 lei; 01.04.2011- 31.03.2012 suma de 1357,68 lei.

Calculul prezentat de expert s-a bazat pe prevederile Legii nr. 278 din 11 32.1999 privind modul de recalculare a sumei de compensare a pagubei cauzate angajaţilor în urma mutilării sau a altor vătămări ale sănătăţii în timpul exercitării obligaţiunilor de serviciu. Însă, Ţurcan Eugenia şi reprezentantul acesteia, avocatul Caşu Alexandru n-au acceptat respectivul calcul, pretinzînd recalcularea sumei de compensare conform 2 prevederilor art. 1418 alin. (3) din Codul civil, potrivit cărora la determinarea salariului nerealizat (venitului ratat) nu se i-au în considerare pensia de invaliditate, stabilită persoanei vătămate în legătură cu vătămarea integrităţii corporale sau cu o altă vătămare a sănătăţii şi nici alte indemnizaţii sau sume, plătite pe linia asigurărilor sociale de stat.

Astfel, instanţa în cadrul judecării cauzei, constatînd dificultăţi la aplicarea normelor de drept ce reglementează raporturile juridice aplicabile la soluţionarea litigiului, a admis cererea reprezentantului reclamantei-apelante Ţurcan Eugenia, şi, prin încheierea din 10.02.2014 a solicitat Avizul Plenului Curţii Supreme de Justiţie. Plenul Curţii Supreme de Justiţie, analizînd prevederile legislaţiei pertinente în coroborare cu prevederile Constituţiei Republicii Moldova şi Tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte, a expus următoarele concluzii relevante: Persoana fizică, dobîndind capacitatea de muncă de la vîrsta de 16 ani, pe toată durata vieţii sale, nu poate fi limitat în dreptul de a munci şi de a realiza din munca prestată remunerarea respectivă.

Încetarea contractului de muncă în legătură cu atingerea vîrstei de 65 de ani sau la stabilirea pensiei pentru limita de vîrstă este prevăzută doar pentru conducătorii unităţilor de stat, inclusiv municipale, a unităţilor cu capital majoritar de stat sau cu cadrele didactice şi cu cadrele din sfera ştiinţei şi inovării. Prin urmare, lipsa reglementării exprese prin lege, că prejudiciul cauzat angajaţilor în urma mutilării sau altor vătămări ale sănătăţii în timpul exercitării obligaţiunilor de serviciu se repară doar pînă la o vîrstă respectivă, permite Plenului de a considera că acesta se repară viager, inclusiv după atingerea vîrstei de pensionare.

Concluzia dată rezultă şi din conţinutul art. 14-15 şi art. 41-42 din Legea nr. 156-XIV din 14.10.1998 privind pensiile de asigurări sociale de stat, care prevăd că dreptul la plata pensiei integrale pentru limita de vîrstă se acordă dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: 1) împlinirea vîrstei de pensionare; 2) realizarea stagiului de cotizare stabilit de lege. Or, fiind accidentată, mutilată sau contractînd o boală profesională pînă momentul realizării condiţiilor necesare stabilirii pensiei pentru limita de vîrstă, persoanei fizice nu i se va achita pe tot restul vieţii pensia integrală pentru limita de vîrstă.

Dacă la judecarea pricinii civile se constată că o lege sau un alt act normativ nu corespunde legii sau unui alt act legislativ, cu aceiaşi forţă juridică, adică apare un conflict de norme ce promovează soluţii diferite asupra aceluiaşi obiect al reglementării, conform art. 6 alin. (7) din Legea nr. 780 din 27.12.2001 privind actele legislative, se aplică prevederile actului posterior.

În aşa circumstanţe, în opinia instanţei de apel, prima instanţă, apreciind starea de fapt constatată din probele administrate, în raport cu prevederile legislaţiei naţionale pertinente în coroborate cu prevederile Constituţiei Republicii Moldova şi 3 Tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte şi cu Avizul Plenului Curţii Supreme de Justiţie nr. 4ac-5/14 privind aplicarea legislaţiei la soluţionarea litigiilor cu privire la repararea prejudiciului material cauzat angajaţilor în urma mutilării sau altor vătămări ale sănătăţii, în timpul exercitării obligaţiilor de serviciu, întemeiat a ajuns la concluzia că Eugenia Ţurcan poate pretinde recalcularea anuală şi încasarea, din contul angajatorului, a sumei de compensare a pagubei cauzate sănătăţii în urma afecţiunii profesionale, viager, în pofida faptului că a atins vîrsta genearlă de pensionare, în corespundere cu prevederile Legii nr. 278 din 11.02.1999 privind modul de recalculare a sumei iniţiale de compensare a pagubei cauzate angajaţilor în urma mutilării sau altor vătămări a sănătăţii în timpul exercitării obligaţiilor de serviciu.

Mai mult ca atît, instanţa a stabilit, că procentul de pierdere a capacităţii de muncă (60%) şi gradul de invaliditate (disabilitate de gr. II), stabilite de către expertiza medicală a vitalităţii, date primare care au stat la baza calculării sumei iniţiale de compensare a pagubei în conformitate cu actele normative în vigoare privind compensarea de către întreprinderi a pagubei cauzate angajaţilor în urma mutilării sau altor vătămări ale sănătăţii în timpul exercitării obligaţiunilor de serviciu sau bolii profesionale, nu s-au schimbat în perioada de referinţă: 01.04.2006 - 01.04.2014 şi nici la data soluţionării litigiului.

Conform art. 34 din Legea asigurării pentru accidente de muncă şi boli profesionale nr. 756-XIV din 24.12.1999, în vigoare de la 23.09.2000, despăgubirile pentru accidente de muncă şi boli profesionale, stabilite pînă la intrarea în vigoare a prezentei legi, se păstrează în cuantumurile stabilite şi se plătesc de către întreprinderile, instituţiile şi organizaţiile, vinovate de producerea accidentului de munca ori de survenirea bolii profesionale, sau de succesorii acestora, în conformitate cu prevederile Legii nr. 625-XII din 2 iulie 1991 cu privire la protecţia muncii şi Legii nr. 278-XIV din 11 februarie 1999 privind modul de recalculare a sumei de compensarea pagubei cauzate angajaţilor în urma mutilării sau altor vătămări ale sănătăţii în timpul exercitării obligaţiunilor de serviciu.

În cazul în care, din cauza vătămării integrităţii corporale sau a altei vătămări a sănătăţii, capacitatea de muncă a persoanei vătămate a scăzut faţă de momentul în care i s-a acordat despăgubirea, aceasta are dreptul să solicite un spor al cuantumului despăgubirilor astfel ca despăgubirea acordată suplimentar să asigure repararea integrală a prejudiciilor suferite şi, dimpotrivă, dacă capacitatea de muncă a persoanei vătămate a crescut, persoana obligată să plătească despăgubiri are dreptul să ceară reducerea corespunzătoare. Astfel, majorarea, micşorarea sau sistarea plăţii despăgubirilor stabilite iniţial sub formă de prestaţii periodice este posibilă, dacă prejudiciul suferit de victimă, ulterior pronunţării hotărîrii judecătoreşti, se măreşte, se micşorează ori nu se mai produce.

Cerinţele ulterioare intrării în vigoare a art. 1418 alin. (3) din Codul civil de 4 despăgubire a salariului nerealizat vor fi admise doar în cazul constatării stării de vătămare a sănătăţii după intrarea acestuia în vigoare sau în cazul schimbării procentului de pierdere a capacităţii de muncă sau gradului de invaliditate. Potrivit prevederilor art. 280 lit. (c) din Codul civil, sînt imprescriptibile extinctiv pretenţiile cu privire la repararea prejudiciului cauzat vieţii sau sănătăţii persoanei. În acest caz, se repară prejudiciul pentru o perioadă anterioară intentării acţiunii, dar nu mai mare de 3 ani. La 01 aprilie 2015, în termen, Ţurcan Eugenia a depus recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie admisă integral.

În motivarea recursului se invocă că atît instanţa de apel, cît şi prima instanţă nu au constatat şi elucidat toate circumstanţele pentru examinarea obiectivă a cauzei, fiind aplicate eronat normele de drept material. Mai invocă că, în cauză n-a fost aplicat alin.(3) art. 1418 Cod Civil, care prevede, că la determinarea salariului nerealizat (venitului ratat) nu se iau în consideraţie pensia de invaliditate stabilite persoanei vătămate în legătură cu vătămarea integrităţii corporale sau cu o altă vătămare a sănătăţii şi nici alte indemnizaţii şi sume, plătite pe linia asigurărilor de stat. Deci, instanţa de apel, precum şi instanţa de fond, aplicînd eronat prevederile Legii nr. 278-XIV din 11 februarie 1999 au efectuat un calcul greşit al sumei prejudiciului cauzat excluzînd din această sumă pensia stabilită, contrar prevederilor art. 1418 alin.(3) din Cod Civil al RM.

Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Ţurcan Eugenia, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, argumentele recurentei se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei, iar argumentele invocate în recursul declarat de către Ţurcan Eugenia, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept. 5 Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În astfel de circumstanţe, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Ţurcan Eugenia ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de către Ţurcan Eugenia, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Druţă Iurie Bejenaru 6