2ra-1361/15 — Repararea prejudiciului material şi încasarea cheltuielilor de judecată

prima instanţă: M. Iftodi dosarul nr. 2ra-1361/15 instanţa de apel: Al. Gheorghieş, N. Chircu, A. Albu ÎNCHEIERE 03 iunie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Druţă Iurie Bejenaru examinînd chestiunea admisibilităţii recursului declarat de Muşinschi Andrei, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de CIA „Asito” SA împotriva lui Andrei Muşinschi cu privire la repararea prejudiciului material şi încasarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 23 decembrie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Muşinschi Andrei şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Edineţ din 16 iunie 2014, c o n s t a t ă La data de 11 aprilie 2014 CIA „Asito” a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Andrei Muşinschi cu privire la repararea prejudiciului material în mărime de 44 545 lei şi încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii reclamantul a invocat că la data de 14 mai 2013, pârâtul Andrei Muşinschi, conducând autovehiculul de model BMV 520I cu n/î B022AC, a comis un accident rutier, în rezultatul căruia a fost deteriorat automobilul de model BMW 525I cu nr/î ED BE 750, condus de Igor Cogut. Conform Deciziei Poliţiei Rutiere din 14 mai 2013, vinovat de producerea accidentului a fost recunoscut Andrei Muşinschi. Dat fiind faptul că la momentul producerii accidentului Andrei Muşinschi deţinea contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto, Compania a achitat despăgubirea de asigurare persoanei păgubite în mărime de 44 545 lei.

S-a stabilit că la momentul producerii accidentului, Andrei Muşinschi nu dispunea de certificat de verificare tehnică a autovehiculului BMV 520I cu n/î B022AC valabil la data producerii accidentului rutier, eliberat în conformitate cu Hotărârea Guvernului RM nr. 1047 din 08 noiembrie 1999. La solicitarea reclamantului către pârât privind achitarea benevolă a sumei în mărime de 44 545 lei, aceasta a fost lăsată fără răspuns. Prin hotărîrea Judecătoriei Edineţ din 16 iunie 2014 acţiunea a fost admisă. S- a încasat de la Andrei Muşinschi în beneficiul CIA „Asito” SA prejudiciul material în sumă de 44 545 lei şi cheltuielile de judecată în sumă de 1 336, 35 lei. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, Muşinschi Andrei a declarat apel.

Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 23 decembrie 2014 a fost respins apelul declarat de Muşinschi Andrei şi menţinută hotărîrea primei instanţe. Instanţa de apel la emiterea deciziei a constatat că la data de 14 mai 2013 apelantul Andrei Muşinschi, conducînd automobilul de model BMW 520I, nr./î BO22AC, a comis un accident rutier în rezultatul căruia a fost deteriorat automobilul BMW 525 I, nr./î ED BE 750, condus de Igor Cotug. Anterior, la data de 02 iunie 2012 între Muşinschi Andrei şi CIA „Asito” SA a fost încheiat contractul de asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru auto internă, unde este indicat automobilul de model BMW 520I cu nr./î BO22AC, valabil pînă la data de 01 iunie 2013. În conformitate cu procesul-verbal de contravenţie din 14 mai 2013 vinovat de comiterea accidentului rutier a fost recunoscut Muşinschi Andrei.

Reieşind din calculul efectuat şi conform dosarului de daune, prejudiciul cauzat constituie suma de 44 545,34 lei, car conform ordinului de plată nr. 326 din 25 iunie 2013 suma a fost achitată proprietarului automobilului deteriorat Igor Cogut de către CIA „Asito” SA. Conform art. 1415 alin. (1) Cod civil, persoana care a reparat prejudiciul cauzat de o altă persoană are dreptul la o acţiune de regres împotriva acesteia în mărimea despăgubirii plătite persoanei vătămate dacă legea sau contractul nu prevede altfel. Conform art. 29 lit.f) din Legea cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule, asigurătorul are dreptul să înainteze acţiune de regres persoanei răspunzătoare de producerea pagubelor atunci cînd utilizatorul autovehiculului nu dispune de certificat de revizie tehnică la momentul producerii accidentului.

Hotărârea Guvernului nr. 1047 din 18 noiembrie 1999, prevede că, începând din 01 ianuarie 2008 sunt suspuse testării tehnice obligatorii toate autovehiculele şi remorcile înregistrate în Republica Moldova (cu excepţia tractoarelor rutiere, maşinilor şi mecanismelor autopropulsate, precum şi remorcile acestora).

Reiterînd normele legale citate mai sus, Colegiul civil al instanţei de apel a apreciat justă concluzia primei instanţe, precum că la momentul producerii accidentului rutier apelantul Andrei Muşinschi nu dispunea de Raport de verificare tehnică a autovehiculului de model BMV 520I cu n/î B022AC, valabil la data producerii accidentului rutier, or, certificatul prezentat de către apelant TT 0098434 a fost eliberat de autorităţile Transnistrene, nerecunoscute de statul Republica 2 Moldova, prin urmare, nu corespunde cerinţelor stabilite prin Hotărârea Guvernului nr. 1047 din 18 noiembrie 1999. În consecinţă, nu a fost dovedită existenţa pretenţiilor invocate de către apelantul Andrei Muşinschi şi nici nu s-a prezentat careva bază probatorie întru confruntarea celor solicitate, argumentele apelantului fiind declarative şi superficiale, fapt ce contravine normelor legislative.

Sub acest aspect, instanţa de apel a concluzionat că instanţa de fond justificat a încasat de la Andrei Muşinschi în beneficiul CIA „Asito” SA prejudiciul material în sumă de 44 545 lei. La data de 10 aprilie 2015 Muşinschi Andrei a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrilor judecătoreşti şi dispunerea încetării procesului. În motivarea recursului recurentul a invocat că instanţele nu au constatat şi nu au elucidat pe deplin circumstanţele pricinii. Susţine recurentul că în cadrul judecării pricinii s-a stabilit că dînsul la momentul producerii accidentului rutier dispunea de certificatul de verificare tehnică a automobilului de model BMW 520I, nr. /î BO22AC, valabil pînă la data producerii accidentului rutier, eliberat de autorităţile transnistrene, precum şi contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto încheiat cu CIA „Asito” SA.

La fel, susţine că dînsul a fost recunoscut vinovat de producerea accidentului rutier şi a fost sancţionat doar pentru producerea accidentului rutier, nu şi pentru faptul că nu dispunea de certificat de verificare tehnică a automobilului. Invocă că la momentul încheierii contractului de asigurare obligatorie, agentul de asigurări a încheiat contractul de asigurare a mijlocului de transport de model BMW 520I cu nr./î BO22AC care este înregistrat în Transnistria şi astfel, trebuia să cunoască faptul că în caz de producere a accidentului rutier ei nu vor achita despăgubiri. Consideră fără suport juridic poziţia CIA „Asito” SA, precum că au încheiat contractul de asigurare dat fiind faptul că sunt obligaţi la cerinţă să încheie un contract de asigurare obligatorie.

Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. 3 Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Muşinschi Andrei nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că argumentele formulate în recurs se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei, iar argumentele invocate în recurs, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respins. Or recursul, exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În astfel de circumstanţe, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Muşinschi Andrei ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de Muşinschi Andrei se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Druţă Iurie Bejenaru 4