2ra-1236/15 — Obligarea aducerii scuzelor oficiale, încasarea prejudiciului

Prima instanță: Judecătoria Buiucani mun. Chişinău Dosarul nr. 2ra-1236/15 Judecător: Gh. Plămădeală Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău Judecători: N. Traciuc, M. Anton, Iu. Cotruţă ÎNCHEIERE 03 iunie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele ședinței, judecătorul Iulia Sîrcu Judecători Iurie Bejenaru, Ion Druţă examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursurilor declarate de către: -Procuratura Generală a Republicii Moldova, -Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Roibu Alexei împotriva Ministerului Justiţiei al RM şi Procuraturii Generale RM privind repararea prejudiciului moral cauzat în legătură cu acţiunile ilicite ale organului de urmărire penală şi ale procuraturii, obligarea aducerii scuzelor oficiale din numele statului, încasarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curții de Apel Chişinău din 19 februarie 2015, prin care a fost menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 18 septembrie 2014, prin care acţiunea a fost admisă parţial, c o n s t a t ă : La 23 septembrie 2013, Roibu Alexei s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei al RM şi Procuraturii Generale a RM, solicitînd: -încasarea din bugetul de stat a compensaţiei pentru repararea prejudiciului moral cauzat în legătură cu acţiunile ilicite ale organului de urmărire penală şi ale procuraturii în mărime de 100 000 lei, sumă ce urmează a fi transferată în susţinerea veteranilor, invalizilor şi familiilor celor căzuţi în luptele pentru apărarea independenţei şi integrităţii teritoriale a Republicii Moldova; -încasarea din contul bugetului de stat a cheltuielilor pentru acordarea asistenţei juridice în mărime de 8 000 lei; -obligarea Procuraturii Generale să aducă reclamantului scuze oficiale din numele statului în legătură cu acţiunile ilicite ale organului de urmărire penală şi procuraturii.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, prin ordonanţa din 06.09.2012 a fost pus sub învinuire şi înaintată acuzarea pe faptul că, activând în calitate de Ministru al Afacerilor Interne al Republicii Moldova la 17.10.2011, fiind preîntâmpinat contra semnătură de răspundere penală în conformitate cu prevederile art. 312 Cod penal şi audiat în calitate de martor pe cauza penală nr. 2011928087 pornită la 29.09.2011 conform semnelor constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 332 alin. (l) Cod penal pe faptul falsificării semnăturii scrisorii din numele Ministrului Afacerilor Interne adresată Preşedintelui interimar al Republicii Moldova privind acordarea gradului de „general-maior de poliţie” comandantului Brigăzii de poliţie cu destinaţie specială „Fulger” Ion Ţurcan, a prezentat declaraţii mincinoase precum că scrisoarea indicată nu a fost semnată de el.

In legătură cu punerea sub învinuire prin ordonanţa din 06.09.2012 i-a fost aplicată şi luată măsura preventivă obligarea de a nu părăsi ţara. Considerînd reclamantul, că punerea sa sub învinuire ilegală, bazată doar pe o expertiză efectuată eronat de către expert din cadrul CCCEC, ale cărei concluzii au fost exprimate în limba română, deşi expertul respectiv nu o cunoştea, acesta la data de 03.10.2012 împreună cu apărătorul său au înaintat de rând cu alte cerinţe cerere prin care au solicitat efectuarea unei noi expertize grafoscopice referitor la presupusa semnătură din numele dînsului adresată Preşedintelui interimar al RM, peste hotarele ţării, în Ucraina. Menţionează reclamantul, că potrivit raportului de expertiză nr.108 din 24.12.2012 efectuat de Centrul Criminalistic al Direcţiei Principale al Afacerilor Interne al Ucrainei din or.

Odessa s-a constatat cu certitudine că semnătura din numele Ministrului Afacerilor Interne al Republicii Moldova din scrisoarea cu nr. 29/516 din 22.08.2011 către Preşedintele interimar al Republicii Moldova nu a fost executată de acesta, ci de o altă persoană prin imitarea semnăturii. Prin ordonanţa din 28.12.2012 a fost scos de sub urmărire penală din lipsa elementelor constitutive al infracţiunii prevăzute de art. 312 Cod penal, iar cauza penală intentată a fost clasată. Menţionează reclamantul, că în urma atragerii la răspundere penală a suferit mult, fiind o persoană cunoscută atît în ţară cît şi peste hotare, participant la luptele pentru apărarea integrităţii teritoriale ale RM, avînd interdicţia de a părăsi ţara nu a putut la timp că plece la tratament peste hotare.

Atragerea la răspundere penală i-a afectat grav reputaţia în societate. Prin cererea suplimentară din 10 septembrie 2014, reclamantul a solicitat instanţei (f.d. 45): -încasarea cheltuielilor pentru efectuarea expertizei în sumă de 913,99 hrivne ucrainene, ce constituie 1381,22 lei ce au fost suportate de către reclamant. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 18 septembrie 2014, corectată prin încheierea instanţei din 06 octombrie 2014: -Cererea de chemare în judecată a fost admisă parţial, -S-a încasat din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor în beneficiul lui Roibu Alexei a sumei de 5 000 lei cu titlu de prejudiciu moral, suma de 9 381,22 lei cu titlu de prejudiciu material şi cheltuieli de judecată în sumă de 2 000 lei, iar în total suma de 16 381,22 lei; -A fost obligat procurorul, care a exercitat urmărirea penală sau procurorul ierarhic superior de a aduce scuze oficiale în numele Statului faţă de Roibu Alexei, conform procedurii stabilite de art. 12 al Legii nr.1545 din 25.02.1998. -În rest pretenţiile au fost respinse ca fiind neîntemeiate.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 februarie 2015, au fost respinse apelurile declarate de Ministerul Justiţiei RM şi Procuratura Generală RM şi a fost menţinută hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 18 septembrie 2014. Nefiind de acord cu decizia menționată, la 01 aprilie 2015, în termenul prevăzut de lege, Procuratura Generală a RM a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 februarie 2015 şi a hotărîrii Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 18 septembrie 2014, cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii înaintate. În motivarea recursului, cu reiterarea motivelor de fapt și de drept invocate pe parcursul examinări cauzei în instanțele inferioare, a indicat că atît decizia instanței de apel cît şi hotărîrea instanţei de fond sunt neîntemeiate, emise în contradicţie cu legislaţia materială şi procedural-civilă.

Menţionează recurentul că, acţiunea civilă a reclamantului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 3, 6 ale Legii 1545/98 şi nici în cele ale art. 1405 Cod civil, fiindcă scoaterea de sub urmărire penală şi apoi clasarea cauzei penale a fost un scop legitim pe care l-a avut urmărirea penală pentru stabilirea atît a circumstanţelor care probează vinovăţia persoanelor cît şi cele care le dezvinovățesc, scop care a fost realizat în procesul penal dat. La 03 aprilie 2015, în termenul prevăzut de lege, Ministerul Justiţiei al RM a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 februarie 2015, solicitînd admiterea recursului, cu titlu principal - casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 februarie 2015 şi a hotărîrii Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 18 septembrie 2014, cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii înaintate, cu titlu secundar – modificarea deciziei instanţei de apel în sensul diminuării sumelor acordate. În motivarea recursului recurentul a indicat că instanţa de apel verificînd legalitatea şi temeinicia hotărîrii primei instanţe eronat a interpretat dreptul material care reglementează aprecierea prejudiciului material şi moral. Examinând temeiurile recursurilor, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie a RM consideră că recursurile sunt inadmisibile din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Procuratura Generală RM cît şi recursul declarat de Ministerul Justiţiei RM nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurenţii nu au invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea actelor judecătoreşti contestate, ci au formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursurilor nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel sau instanţa de fond, respectiv nu constituie temei de casare a actelor judecătoreşti recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Completul ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele recursurilor invocate în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

În astfel de circumstanţe, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursurile declarate de Procuratura Generală a RM şi Ministerul Justiţiei al RM ca fiind inadmisibile. În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul declarat de către Procuratura Generală a Republicii Moldova şi recursul declarat de către Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova se consideră inadmisibile. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iurie Bejenaru Ion Druţă