2ra-1243/15 — Încasarea prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organului de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti

Dosarul nr. 2ra-1243/15 prima instanţă: C. Ursachi instanţa de apel: V. Pruteanu, A. Gavriliţa, L. Popova ÎNCHEIERE 03 iunie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Oleg Sternioală, Petru Moraru examinând admisibilitatea recursului declarat de avocatul Aliona Rusnac, în interesele lui Sauleac Andrei şi recursului declarat de Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Sauleac Andrei împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova, intervenient accesoriu Procuratura Generală privind încasarea prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organului de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 04 februarie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova şi Procuratura Generală, şi admis parţial apelul declarat de Sauleac Andrei, cu modificarea hotărîrii Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 18 noiembrie 2014, c o n s t a t ă: La data de 23 iulie 2014, Sauleac Andrei a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova, intervenient accesoriu Procuratura Generală privind încasarea prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organului de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti. În motivarea acţiunii a indicat reclamantul că de către organul de urmărire penală a fost recunoscut în calitate de învinuit în dosarul penal pornit împotriva acestuia. Prin sentinţa Judecătoriei Bălţi din 20 februarie 2012, a fost recunoscut vinovat în comiterea infracţiunii imputată cu stabilirea pedepsei de 4 ani 6 luni închisoare fără amendă, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

1 Termenul pedepsei a fost calculat din 20 februarie 2012, încluzînd în acest termen durata aflării sub arest, de la 10 decembrie 2011 pînă la 20 februarie 2012. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 11 decembrie 2013, apelul declarat de Sauleac Andrei împotriva sentinţei judecătoriei Bălţi din 20 februarie 2012 a fost admis, casată integral sentinţa cu pronunţarea unei noi hotărîri, prin care Sauleac Andrei a fost achitat din motivul că nu s-a constatat existenţa faptei infracţiunii. Măsura preventivă a fost anulată, cu eliberarea de sub arest din sala de judecată. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 02 aprilie 2014, s-a dispus inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de nivelul Curţii de Apel Bălţi împotriva deciziei Colegiului penal al Curţii de Apel Bălţi din 11 decembrie 2013, decizia fiind irevocabilă.

Menţionează reclamantul că s-a aflat în detenţie de la 10 decembrie 2011 pînă la 11 decembrie 2013 Susţine reclamantul că prin acţiunile ilegale a organelor de urmărire penală şi a instanţelor judecătoreşti i-au fost încălcate drepturile sale prevăzute de Constituţia Republicii Moldova, de Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, fiind arestat fără vreo suspiciune rezonabilă. Aceşti doi ani i-a petrecut în penitenciare, în odăi supraaglomerate cu deţinuţi. Înainte de a fi privat de libertate, în 2011, a aflat că suferă de o maladie incurabilă, avea nevoie de un tratament special, ceea ce nu a putut să facă din cauza privării sale de libertate. Mai indică reclamantul că pînă a fi privat ilegal de libertate, lucra sezonier, apoi din cauza bolii incurabile nu a mai putut munci fizic.

În context, precizează că reieşind din statisticile Biroului Naţional de Statistică, salariu mediu anual pentru 2012 a fost în mărime de 3 477,7 lei, iar pentru 2013, în mărime de 3 765,1 lei, în total, 86 913,6 lei (salariul neobţinut). Consideră reclamantul că pentru toate suferinţele sale, pentru anii răpiţi din viaţa sa, pentru imposibilitatea de a duce un mod de viaţă normal şi de a avea grijă de sănătatea sa, statul necesită să-i achite compensaţii cu titlu de prejudiciu material precum şi moral. Cere Sauleac Andrei, încasarea de la Ministerul Justiţiei prejudiciul material în mărime de 86 913,60 lei şi prejudiciul moral în mărime de 50 000 euro, precum şi toate cheltuielile de judecată.

Prin hotărîrea judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 18 noiembrie 2014, acţiunea a fost admisă parţial. S-a dispus încasarea de la Ministerul Justiţiei în beneficiul lui Sauleac Andrei prejudiciul moral cauzat în sumă de 30 000 lei. În rest, pretenţiile au fost respinse ca fiind neîntemeiate. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 04 februarie 2015, apelul declarat de Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova şi Procuratura Generală a fost respins, iar apelul declarat de Sauleac Andrei a fost admis parţial. A fost modificată hotărîrea judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 18 noiembrie 2014, în partea cuantumului prejudiciului moral acordat lui Sauleac Andrei, majorându-l de la 30 000 (treizeci de mii) lei pînă la 70 000 (şaptezeci de 2 mii) lei.

Celelalte dispoziţii ale hotărîrii primei instanţe au fost menţinute fără modificări. La 24 martie 2015, avocatul Aliona Rusnac, în interesele lui Sauleac Andrei, a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, solicitînd casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 04 februarie 2015 şi hotărîrii judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 18 noiembrie 2014, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care acţiunea înaintată de Sauleac Andrei să fie admisă integral. La 22 aprilie 2015, Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, solicitînd casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 04 februarie 2015 şi hotărîrii judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 18 noiembrie 2014, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care acţiunea înaintată de Sauleac Andrei să fie respinsă ca neîntemeiată. Conform art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Examinînd înscrisurile anexate la dosar, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reţine că decizia instanţei de apel a fost pronunţată la 04 februarie 2015 şi expediată în adresa părţilor la 17 februarie 2015. Avocatul Aliona Rusnac, în interesele lui Sauleac Andrei a depus cerere de recurs la 24 martie 2015 şi respectiv, recursul se consideră depus în termen.

Cu referire la recursul declarat de Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova, Colegiul sesizează că la materialele dosarului lipseşte dovada de recepţie a copiei actului judecătoresc. Totodată, sesizează că potrivit copiei scrisorii de însoţire a actului judecătoresc, aceasta a fost înregistrată în cancelaria ministerului, la 23 februarie 2015 şi respectiv, recursul se consideră depus în termen. (f.d. 129) Verificînd legalitatea hotărîrilor contestate, în limitele invocate în cererile de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul declarat de avocatul Aliona Rusnac, în interesele lui Sauleac Andrei şi recursul declarat de Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova, urmează a fi respinse ca inadmisibile din următoarele considerente.

În conformitate cu art.439 alin.(2) Cod de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. La 22 aprilie 2015, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova şi Procuraturii Generale copia recursului declarat de avocatul Aliona Rusnac, în interesele lui Sauleac Andrei, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei. La 24 aprilie 2015, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa lui Sauleac Andrei şi Procuraturii Generale copia recursului declarat de Ministerul 3 Justiţiei al Republicii Moldova, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei.

La 06 mai 2015, Procuratura Generală a depus referinţă la recursurile sus enunţate, solicitînd admiterea recursului declarat de Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova şi respingerea ca inadmisibil a recursului declarat de avocatul Aliona Rusnac, în interesele lui Sauleac Andrei. În conformitate cu art.439 alin.(3) Cod de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2). Audiind raportul verbal al judecătorului raportor şi verificând temeiurile invocate în recursuri, în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursurile sunt inadmisibile din următoarele motive.

În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) Cod de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Astfel, analizând argumentele recursurilor prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele 4 stabilite de norma precitată, instanţa de apel aplicînd corect normele de drept material şi procedural.

Colegiul consideră că argumentele invocate în cererile de recurs sunt irelevante şi declarative, motiv pentru care acestea nu pot fi reţinute de către instanţa de recurs întru admiterea cererilor şi casarea deciziei instanţei de apel. În conformitate cu prevederile art.433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin.(1) Cod de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului. Completul judiciar precizează că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) şi (3) Cod de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor.

Mai mult, Colegiul învederează că dezacordul recurenţilor cu decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, relatarea situaţiei, în viziunea recurenţilor, fără a indica vreun temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) Cod de procedură civilă, face ca acestea să fie respinse de către instanţa de recurs din considerentul că motivele indicate în dezacorduri nu se încadrează în prevederile normei precitate şi nu constituie temei de casare a deciziei, recursul exercitat avînd caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

În context, completul învederează, prin prisma jurisprudenţei CEDO, că „...art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Totodată, instanţa de recurs precizează că potrivit articolului 13 din Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale recursul trebuie să fie unul „efectiv”, atît în practică, cît şi în drept, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, precum şi să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcel contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursurilor sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror, instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Un asemenea recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime” conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII).

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură şi 5 aplicarea corectă a legii materiale, iar în esenţa lor argumentele recursurilor care sînt similare argumentelor invocate în instanţa de apel, au fost verificate minuţios la judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de avocatul Aliona Rusnac, în interesele lui Sauleac Andrei şi recursul declarat de Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova, ca inadmisibile.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de avocatul Aliona Rusnac, în interesele lui Sauleac Andrei şi recursul declarat de Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova, se consideră inadmisibile. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Tatiana Vieru Judecătorul Judecătorii Oleg Sternioală Petru Moraru 6