2ra-1258/15 — Deblocarea cardului, încasarea prejudiciului

Prima instanță: Judecătoria Soroca Dosarul nr. 2ra-1258/15 Judecător: Gh. Mîţu Instanța de apel: Curtea de Apel Bălţi Judecători: I. Grosu, A. Corcenco, D. Corolevschi ÎNCHEIERE 03 iunie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele ședinței, judecătorul Iulia Sîrcu Judecători Iurie Bejenaru, Ion Druţă examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de către Mazniuc Iurie, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată lui Mazniuc Iurie împotriva lui Creţu Iurii conducătorul filialei Soroca a SA ”Banca de Economii” privind deblocarea cardului şi încasarea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curții de Apel Bălţi din 12 februarie 2015, prin care a fost casată hotărîrea Judecătoriei Soroca din 03 decembrie 2014 şi emisă hotărîre nouă, c o n s t a t ă : La 06 noiembrie 2014, Mazniuc Iurii s-a adresat cu cerere de chemare în judecată către Creţu Iurii conducătorul filialei Soroca a SA ”Banca de Economii”, solicitînd deblocarea cârdului bancar pe numele lui Mazniuc Vasilisa pentru ridicarea sumei restante din pensie şi alte plăţi; sancţionarea persoanei responsabile de lucru cu petiţii; încasarea prejudiciului moral în mărime de trei zile de salariu pentru funcţia conducătorului instituţiei SA „Banca de Economii” filiala Soroca.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, la cererea depusă către SA „Banca de Economii” din 01.10.2014 cu privire la deblocarea cârdului bancar pe numele Mazniuc Vasilisa, decedată la 14.08.2014, pentru ridicarea sumei restante din pensie a mamei reclamantului, nu a primit răspuns în formă scrisă pînă la ziua adresării în judecată. Soluţionarea problemei pe calea extrajudiciară nu a fost posibilă, deoarece în decurs de trei zile a fost purtat pe drum de către angajații băncii fără careva rezultat. Prin hotărîrea Judecătoriei Soroca din 03 decembrie 2014, acţiunea a fost respinsă integral ca nefondată. S-a încasat de la Mazniuc Iurii taxa de stat în contul statului în mărime de 150 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 12 februarie 2015, a fost admis apelul declarat de Mazniuc Iurie, casată hotărîrea Judecătoriei Soroca din 03 decembrie 2014 şi emisă o nouă hotărîre prin care, s-a respins cererea lui Mazniuc Iurie către Iurii Creţu, conducătorul filialei Soroca a SA ”Banca de Economii” privind deblocarea cardului şi încasarea prejudiciului moral. Instanţa de apel a reţinut că hotărîrea primei instanţe nu corespunde prevederilor art. 240 alin. (1) CPC, nefiind stabilite raporturile juridice între părţi şi legea aplicabilă soluţionării litigiului, totodată hotărîrea fiind nemotivată. Nefiind de acord cu decizia menționată, la 24 martie 2015, în termenul prevăzut de lege, Mazniuc Iurie a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe, pronunţînd o nouă hotărîre în baza art. 432 alin. (1), alin. (2) lit. a), b) CPC RM.

În motivarea recursului, cu reiterarea motivelor de fapt și de drept invocate pe parcursul examinări cauzei în instanțele inferioare, recurentul a indicat că instanța de apel a interpretat eronat legea prin neaplicarea legii care trebuia să fie aplicată. La 22 mai 2015, SA „Banca de Economii” a prezentat referinţă pe marginea recursului, solicitînd declararea acestuia inadmisibil. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie a RM consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Mazniuc Iurie nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea actelor judecătoreşti contestate, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel sau instanţa de fond, respectiv nu constituie temei de casare a actelor judecătoreşti recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Completul ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

În astfel de circumstanţe, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Mazniuc Iurie ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul declarat de Mazniuc Iurie se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iurie Bejenaru Ion Druţă