3ra-744/15 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: L.Lupaşco dosarul nr. 3ra-744/15 instanţa de apel: N.Vascan, E.Clim, Iu.Cotruţă ÎNCHEIERE 03 iunie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, Judecător: Ala Cobăneanu Judecători: Tamara Chişca – Doneva, Valentina Clevadî examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Dragot Veaceslav, în cauza de contencios administrativ la acţiunea înaintată de către Dragot Veaceslav împotriva Societăţii pe acţiuni ,,Apa-Canal Chişinău” cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 10 decembrie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Dragot Veaceslav, fiind menţinută hotărârea Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 14 aprilie 2014, c o n s t a t ă : La 26 februarie 2013, reclamantul Dragot Veaceslav a depus cerere de chemare în judecată împotriva Societăţii pe acţiuni ,,Apa-Canal-Chişinău” cu privire la contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, la 17 septembrie 2009 de către reprezentanţii furnizorului Apă-Canal Chişinău, a fost întocmit actul privind inspectarea stării tehnice a reţelelor de alimentare cu apă şi de canalizare, contoarelor şi nivelului de confort situate în mun. Chişinău, str. Taşkent, 4. Afirmă reclamantul că, în temeiul hotărîrii comisiei de specialitate adoptate în baza procesului-verbal nr.73 din 28.09.2012, a fost obligat să achite suma de 2334,26 lei pentru volumul de apă de 254 m3, calculat conform Regulamentului de organizare şi funcţionare a serviciilor publice de alimentare cu apă şi de canalizare din mun Chişinău, aprobat prin Decizia CMC nr. 5/4 din 25.03.2008.

Consideră că, hotărîrea nominalizată este neîntemeiată şi ilegală, deoarece conform art. 1398 Cod Civil al RM cel care acţionează faţă de altul în mod ilicit, cu vinovăţie este obligat să repare prejudiciul patrimonial, iar în cazurile prevăzute de lege, şi prejudiciul moral cauzat prin acţiune sau omisiune. Prin urmare, susţine că, temei pentru antrenarea răspunderii constituie întrunirea cumulativă a 3 criterii: existenţa faptei ilicite; existenţa prejudiciului; existenţa legăturii cauzale între fapta ilicită şi prejudiciul suferit, fapt ce în prezenta speţă nu se atestă. Menţionează că la faza examinării pe cale extrajudiciară a litigiului, a explicat, că sigiliul de la contorul de apă a fost deteriorat în mod accidental de către o persoană terţă 1 şi nu de către reclamant personal, iar despre cele întîmplate a înştiinţat imediat reprezentanţii pîrîtei pe cale telefonică.

Consideră Dragot Veaceslav că însuşi faptul deteriorării sigiliului nu este provocator de prejudiciu în circumstanţele în care a întreprins toate măsurile existente în vederea remedierii neîntîrziate a problemei. Invocă că, pîrîtul nu a prezentat nici o probă referitor la faptul că ar fi executat careva acţiuni ilicite asupra echipamentului de măsurare. La fel, reclamantul menţionează că la momentul adoptării hotărîrii atacate, pîrîta nu a luat în consideraţie momente importante pentru justa soluţionare a litigiului cum ar fi faptul că: - acesta personal a anunţat despre ruperea accidentală a sigiliului, ceea ce vorbeşte despre faptul că dînsul a acţionat cu bună-credinţă faţă de furnizor; - în imobilul în discuţie nu locuieşte nimeni care ar fi putut consuma apă potabilă în volumele indicate în hotărîre; - nu a fost prezentată nici o probă care ar confirma că reclamantul ar fi consumat apă potabilă, evitînd echipamentul de măsurare.

Solicită reclamantul, Dragot Veaceslav, anularea hotărîrii Comisiei pentru examinarea încălcărilor în evidenţa serviciilor de alimentare cu apă şi canalizare din 28.09.2012 (f.d.1). Pe parcursul examinării cauzei în fond, la 11 aprilie 2014 reclamantul a înaintat cerere de concretizare a pretenţiilor. În motivarea cererii enunţate a indicat că la 14.09.2012, o rudă de a sa – Şalaru Ion, coborînd în cişmeaua din curte, unde este instalat contorul şi robinetul de apă, cu scopul de a deschide robinetul de apă, din întîmplare a atins sîrma sigiliului de la unirea contorului cu ţeava de apă – fapt ce a dus la ruperea acestei sîrme. Astfel, în urma acestei situaţii neprevăzute, Şalaru Ion l-a anunţat telefonic, la care reclamantul, ca un consumator de bună credinţă, a anunţat imediat reprezentanţii SA „Apă-Canal Chişinău", pentru a se deplasa la faţa locului şi a remedia această situaţie.

Remarcă că, a acţionat conform pct. 12.2.1 lit. j) al Regulamentului de organizare şi funcţionare a serviciilor publice de alimentare cu apă şi de canalizare din mun. Chişinău, aprobat prin decizia Consiliului municipal Chişinău nr. 5/4 din 25.03.2008. Susţine că la 17.09.2012, adică peste două zile de la incident, la faţa locului a venit reprezentantul S.A. „Apă-Canal Chişinău", care a întocmit Actul privind constatarea ruperii sigiliului, iar la 20.09.2012, atît reclamantul, cît şi ruda sa Şalaru Ion, au depus explicaţii referitor la acest caz. Invocă că prin scrisoarea S.A. „Apă-Canal Chişinău" nr. 38403, a fost informat despre faptul că, la şedinţa Comisiei pentru examinarea încălcărilor în evidenţa serviciilor de alimentare cu apă şi evacuare a apelor uzate furnizate din 28.09.2012 a fost adoptată hotărîrea privind calcularea şi înaintarea spre plată a unui volum de 254 m3 apă, în sumă de 2334 lei.

Mai invocă că la 20.11.2012 a solicitat eliberarea copiei hotărîrii S.A. ,Apă-Canal Chişinău" din 20.11.2012, iar prin scrisoarea pîrîtului nr. 42004 din 26.11.2012 i-a fost expediat Extrasul din procesul-verbal nr.73 din 28.09.2012 al comisiei şi a hotărîrii acesteia. Specifică că la 26 decembrie 2012 – adică în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ a înaintat cerere prealabilă privind 2 revocarea actelor enunţate, iar răspunsul la cererea prealabilă nr. D-01/13 din 23.01.2013 a fost recepţionat la 24.01.2013. Consideră reclamantul că furnizorul incorect a efectuat calculele volumului de apă, pe motivul, că la caz urmează a fi aplicate prevederile Hotărîrii de Guvern nr. 656 din 27.05.2002, care este un act normativ superior în raport cu hotărîrea Consiliului municipal Chişinău.

Menţionează că în urma tuturor circumstanţelor, i-a fost provocată o stare de frică prin teama de a nu fi debranşat de la reţeaua de alimentare cu apă, care se menţine şi pînă la momentul de faţă, creîndu-i o stare de nelinişte emotivă, cauzată în urma acţiunilor ilegale ale furnizorului. Prin urmare, în temeiul art. 25 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ, solicită repararea prejudiciului moral care i-a fost adus şi pe care îl estimează la suma de 2000 lei. Consideră că această sumă este una reală şi va constitui o satisfacţie morală echitabilă şi reală. Solicită reclamantul Dragot Veaceslav, anularea hotărîrii Comisiei din 28.09.2012, încasarea din contul Societăţii pe acţiuni ,,Apa-Canal Chişinău” în beneficiul său a prejudiciului material în sumă de 2334 lei (scrisoarea furnizorului nr.38403) şi suma de 2000 lei – cu titlu de prejudiciul moral (f.d.31-34).

Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 14 aprilie 2014, cererea de chemare în judecată înaintată de către Dragot Veaceslav a fost respinsă ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripţie (f.d.60). Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 10 decembrie 2014, a fost respins apelul declarat de către Dragot Veaceslav, fiind menţinută hotărârea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 14 aprilie 2014 (f.d.92). Invocînd ilegalitatea deciziei enunţate, la 24 martie 2015, Dragot Veaceslav a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 10 decembrie 2014, cu remiterea cauzei la rejudecare (f.d.105-106).

În motivarea cererii de recurs, recurentul a indicat că, la caz, decizia instanţei de apel este ilegală și neîntemeiată și urmează a fi casată, pe motiv că nu au fost constatate şi elucidate pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii şi au fost încălcate normele de drept material. Indică recurentul că, instanţa de apel greşit a reţinut că, în speță, termenul de prescripţie pentru apărarea dreptului încălcat pentru apelant a început să curgă de la data de 28 septembrie 2009 – dată cînd reprezentanţii furnizorului au adoptat hotărîrea Comisiei pentru examinarea încălcărilor în evidenţa serviciilor de alimentare cu apă şi canalizare şi a expirat la data de 28 octombrie 2009, aceasta fiind ultima zi de depunere a cererii prealabile de revocare a actului contestat.

A mai invocat recurentul că, instanţa de apel la fel greşit a concluzionat şi despre faptul că, la caz, termenul de prescripţie pentru apărarea dreptului încălcat pentru apelant a început să curgă la data de 24 ianuarie 2013 – data comunicării refuzului de soluţionare a cererii prealabile de revocare a actului contestat și a expirat la data de 25 februarie 2013, aceasta fiind ultima zi de depunere a acțiunii, cu toate acestea, în instanța de contencios administrativ apelantul s-a adresat la data de 26 februarie 2013 (f.d.1-2), or, recurentul a sesizat instanţa de contencios administrativ la 25.02.2013, adică în interiorul termenului de 30 zile prevăzut de Lege, a predat la oficiul poştal 3 acţiunea, care prin intermediul poştei la 26.02.2015 a parvenit în instanţă, prin urmare, temeiurile de respingere a acţiunii pe acest motiv lipsesc.

Mai mult ca atît, la dosar urma a fi şi plicul prin care a fost expediată acţiunea, iar din neglijenţa colaboratorilor primei instanţe plicul nu este prezent la dosar, ceea ce nu constituie temei de a respinge acţiunea, deoarece aceasta v-a constitui o îngrădire a dreptului recurentului la justiţie. Pe cale de consecinţă a menţionat că, instanţa de apel s-a eschivat de la exercitarea obligaţiei impusă prin lege – înfăptuirea actului de justiţie, care presupune nu doar constatarea ilegalităţii, dar şi anularea actului administrativ ilegal şi neîntemeiat şi în principal – restabilirea dreptului violat. Consideră că, instanţa de apel a examinat superficial circumstanțele cauzei, nu a intrat în esența litigiului și nu a apreciat toate circumstanțele și probele existențe ale cauzei, pronunțînd o hotărîre ilegală și neîntemeiată.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Din actele pricinii rezultă că, decizia recurată cu recurs a fost pronunţată la data de 10 decembrie 2014 (f.d.92), iar recursul a fost depus la data de 24 martie 2015 (f.d.105- 106), însă, la dosar nu există careva probe care să confirme faptul că, recurentul Dragot Veaceslav a recepționat decizia Curţii de Apel Chişinău din 10 decembrie 2014. Astfel, prin prisma prevederilor art. 434 alin. (1) CPC, instanţa de recurs constată că recursul depus de către Dragot Veaceslav a fost declarat în termen. Verificînd legalitatea deciziei contestate prin prisma temeiurilor invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul declarat de către Dragot Veaceslav urmează a fi declarat inadmisibil.

În favoarea concluziei enunţate se invocă următoarele argumente. În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Totodată, conform art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Iar potrivit art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Alin. (4) al articolului enunţat prevede expres că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa 4 judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Sub aspectul acestor prevederi legale, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Dragot Veaceslav este declarativ, or, acesta nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel.

Mai mult decît atît, călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, Colegiul a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Argumentele invocate de Dragot Veaceslav în cererea de recurs poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

Cele relatate mai sus derivă și din dispoziţia articolului 13 din Convenţia Europeană, care reglementează expres că, recursul trebuie să fie unul ,,efectiv”, atît în practică, cît şi în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime" conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII). Astfel, reieşind din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Dragot Veaceslav ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către Dragot Veaceslav se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî 5