2ra-1309/15 — Constatarea încalcarii dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei si încasarea prejudiciului material si moral

Dosarul nr. 2ra-1309/15 prima instanţă - I. Țurcan instanţa de apel – V. Pruteanu, A.Gavriliţa, L.Popova, ÎNCHEIERE 03 iunie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Tamara Chişca-Doneva Judecători Maria Ghervas Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de Balcan Ion, Balcan Silvia şi Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Balcan Ion şi Balcan Silvia împotriva Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova privind constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei şi încasarea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 28 ianuarie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către Balcan Ion şi Balcan Silvia, casată hotărîrea judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 29 aprilie 2014, şi s-a emis o nouă hotărîre de admitere parţială a pretențiilor, c o n s t a t ă ; La 20 septembrie 2012 Balcan Ion şi Balcan Silvia s-au adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Finanţelor în care au solicitat încasarea sumei de 122 000 lei, dintre care suma de 74000 lei cu titlu de prejudiciu moral şi suma de 48 000 lei cu titlu de prejudiciu material. Prin cererea de concretizare a pretenţiilor (f.d.38-43) reclamanţii Balcan Ion şi Balcan Silvia au solicitat constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, încasarea prejudiciului moral în mărime de 60000 lei şi a prejudiciului material în mărime de 104500 lei şi plata pentru chirie începînd cu 25 februarie 2006 şi pînă la emiterea unei hotărîri judecătoreşti.

În motivarea pretenţiilor înaintate au invocat că, prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 mai 2008, devenită irevocabilă prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 17 septembrie 2008 Primăria mun. Chişinău şi Consiliul mun. Chişinău a fost obligată de a-i repartiza familiei sale spaţiu locativ conform prevederilor art. 35 din legea cu privire la poliţie şi art. 42 Codul cu privire la locuinţe. Hotărîrea judecătorească fiind pusă în executare de către executorul 1 judecătoresc Eremia Victoria la 06 iunie 2008 în baza încheierii nr. 12-892/08, Primăria mun. Chişinău a fost obligată să execute titlul executoriu eliberat în termen de 15 zile. Nefiind respectată procedura de executare benevolă a hotărîrii judecătoreşti menţionate, executorul judecătoresc a iniţiat procedura de executare silită, prin instituirea la 02 februarie 2009 a sechestrului asupra apartamentului cu două odăi din blocul locativ situat în str. Liviu Deleanu, 9/2, mun.

Chişinău. Prin încheierea nr. 12-892/08 din 12 iulie 2010, executorul judecătoresc Ungureanu Oleg a aplicat sechestru asupra apartamentului nr. 45 din blocul locativ situat în str. Liviu Deleanu, 9/2, mun. Chişinău. În rezultatul adresării sale către de Primăria mun. Chişinău privind executarea hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 12 mai 2008, Direcţia Generală locativ comunală a Consiliului mun. Chişinău i-a informat despre imposibilitatea executării la moment a hotărîrii judecătoreşti şi că actele privind acordarea unui spaţiu locativ se va examina de o comise în cadrul Consiliului mun. Chişinău instituită în acest sens. Nefiind respectată procedura de executare benevolă a hotărîrii judecătoreşti menţionate, executorul judecătoresc a iniţiat procedura de executare silită, prin instituirea la 02 februarie 2009 a sechestrului asupra apartamentului cu două odăi din blocul locativ situat în str. Liviu Deleanu, 9/2, mun.

Chişinău. Prin încheierea nr. 12-892/08 din 12 iulie 2010, executorul judecătoresc Ungureanu Oleg a aplicat sechestru asupra apartamentului nr. 45 din blocul locativ situat în str. Liviu Deleanu, 9/2, mun. Chişinău. Consideră că, prin neexecutarea hotărîrii judecătoreşti irevocabilă, li se lezează dreptul recunoscut şi garantat la un proces echitabil prevăzut de articolul 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, precum şi dreptul la protecţia proprietăţii garantat de articolul 1 Protocolul nr.1 al Convenţiei, deoarece procedura de executare durează deja mai bine de 4 ani. La fel, indică reclamanţii că li-au fost cauzate prejudicii materiale, rezultate în urma închirierii unei locuinţe pentru trai, precum şi prejudicii morale.

În final solicită constatarea faptului încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti şi încasarea din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor a sumei de 104 500 lei cu titlu de prejudiciu material şi 60 000 lei cu titlu de prejudiciu moral. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 29 aprilie 2013, a fost admisă parţial cererea de chemare în judecată înaintată de Balcan Ion şi Balcan Silvia. S-a constatat încălcarea dreptului la executare în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti privind obligarea Primăriei mun. Chişinău şi a Consiliului mun. Chişinău de a-i repartiza lui Balcan Ion împreună cu membrii familiei sale spaţiu 2 locativ conform art.35 din Legea nr. 416 din 18 decembrie 1990 cu privire la poliţie şi art. 42 din Codul cu privire la locuinţe.

S-a încasat din bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova în beneficiul lui Balcan Ion şi Balcan Silvia suma de 104 500 lei cu titlu de prejudiciu material, suma de 10 000 lei cu titlu de prejudiciu moral. În rest acţiunea s-a respins. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 noiembrie 2013, a fost respins apelul declarat de Balcan Ion şi Balcan Silvia. S-a admis apelul declarat de către Ministerul Finanţelor, s-a casat hotărîrea judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 29 aprilie 2013 în partea încasării prejudiciului material şi pronunţată o nouă hotărîre prin care acţiunea înaintată de Balcan Ion şi Balcan Silvia privind încasarea prejudiciului material s-a respins ca fiind neîntemeiată.

În rest acţiunea s-a menţinut. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 30 iulie 2014 s-a admis recursul declarat de către Balcan Ion şi Balcan Silvia. Se casat decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 noiembrie 2013 şi s-a restituit pricina spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău în alt complet de judecată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 28 ianuarie 2015 s-a admis apelul declarat de Balcan Ion şi Balcan Silvia şi apelul depus de Ministerul Finanţelor. S-a casat integral hotărîrea judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 29 aprilie 2013 şi s-a pronunţat o nouă hotărîre prin care s-a constatat încălcarea dreptului la executare în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti privind obligarea Primăriei mun.

Chişinău şi a Consiliului mun. Chişinău de a-i repartiza lui Balcan Ion împreună cu membrii familiei sale spaţiu locativ. S-a încasat din bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova în beneficiu lui Balcan Ion şi Balcan Silvia suma de 20 000 lei cu titlu de prejudiciu moral. În rest pretenţiile s-au respins ca neîntemeiate. La 24 martie 2015 recurenţii Balcan Ion şi Balcan Silvia au declarat recurs împotriva hotărîrilor judecătoreşti, solicitînd casarea integrală a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 28 ianuarie 2015 şi în parte a hotărîrii Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 29 aprilie 2013 şi pronunţarea unei decizii de admiterea integrală a pretenţiilor înaintate.

În motivarea recursului recurenţii au indicat că hotărîrea primei instanţe în partea stabilirii cuantumului prejudiciului moral şi respingerea pretenţiei privind obligarea executării hotărîrii judecătoreşti este ilegală şi neîntemeiată. La emiterea soluţiei instanţa nu a ţinut cont de faptul că suma de 10 000 lei şi respectiv 20 000 lei nu constituie o satisfacţie echitabilă pentru suferinţele şi neplăcerile cauzate prin violarea drepturilor prevăzute de Convenţie. A menţionat că la emiterea soluţiilor instanţele investite cu judecarea fondului nu au ţinut cont de faptul că reperarea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la executare în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti se stabileşte în fiecare caz aparte, durata şi importanţa procesului pentru reclamat.

3 Consideră ilegală şi decizia instanţei de apel din 28 ianuarie 2015 în partea respingerii pretenţiei privind încasarea prejudiciului material pe motivul neînregistrării a contractului de locaţiune la organul fiscal, deoarece acesta este opozabil faţă de terţi şi respectiv nu era obligatoriu înregistrarea acestuia. Instanţa eronat a interpretat normele dreptului material. Prin urmare, recurentul şi-a întemeiat pretenţiile invocate în recurs prin prisma prevederilor art. 432, alin. (2), lit. a) şi b) Cod de Procedură Civilă, care statuează expres că se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată.

Prin cererea de recurs suplimentară depusă la 21 aprilie 2015 recurenţii au indicat că în practica judiciară naţională există cauze cînd instanţa a încasat prejudiciu material constituit din plata chiriei în cazul existenţei unei contract de locaţiune şi totodată potrivit jurisprudenţei CEDO în cazul în care persoana este în aşteptarea executării unei hotărîri judecătoreşti în favoarea sa încasarea prejudiciului moral este una echitabilă părţii. La 04 aprilie 2015 Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd modificarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 28 ianuarie 2015 în sensul diminuării în limite rezonabile a sumei acordate cu titlu de prejudiciu moral.

În motivarea recursului a reiterat că, hotărîrile emise de către instanţele ierarhic inferioare sunt neîntemeiate. Instanţa de apel a interpretat eronat dreptul material care reglementează aprecierea prejudiciului moral. Consideră că estimarea prejudiciului moral urmează a fi încasat aşa încît să aducă o satisfacţie echitabilă şi rezonabilă reclamanţilor şi să fie menţinut un echilibru între compensaţie şi venituri nejustificate. La determinarea prejudiciului moral instanţa de apel urma să respecte şi criteriul echităţii, care presupune că despăgubirile pentru prejudiciul moral trebuie să fie juste, raţionale, echitabile, în aşa fel încît să asigure efectiv o compensare suficientă şi nicidecum exagerată a prejudiciului moral.

Mai susţine că despăgubirea morală acordată reclamatului nu este una echitabilă reieşind din standardele ce decurg din jurisprudenţă. În speţa dată suma acordată nu constituie o reparaţie echitabilă în sensul art. 41 din Convenţie deoarece pretenţiile admise de instanţele ierarhic inferioare sunt exagerate. În conformitate cu art. 439 alin. (2) şi (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se 4 declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Potrivit scrisorii Curţii de Apel Chişinău (f.d.131), decizia motivată a fost expediată în adresa participanţilor la proces la 10 februarie 2015, însă nu există dovada legală de recepţionare, motiv pentru care instanţa de recurs consideră că recurenţii s-a conformat prevederilor legale şi recursurile declarate la 24 martie 2015 şi respectiv la 04 aprilie 2015 sunt depuse în termen, potrivit prevederilor art.434 Cod de Procedură Civilă.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de Procedură Civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de Procedură Civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului. 5 Tot odată, Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) Codul de procedură civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Argumentele invocate de către recurent poartă un caracter declarativ, se combat cu probele administrate şi nu au suport legal. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material, procedural şi apreciind corect probele administrate a emis o hotărîre legală, iar argumentele invocate de Balcan Ion, Balcan Silvia şi Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova în cererile de recurs poartă caracter declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 Cod de Procedură Civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursurile declarate de către Balcan Ion, Balcan Silvia şi Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova se consideră inadmisibile. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Tamara Chişca-Doneva Judecători Maria Ghervas Dumitru Mardari 6