3ra-778/15 — Cu privire la obligarea acordării spațiului locativ

dosarul nr. 3ra-778/15 prima instanţă - L. Vasilevici instanţa de apel - D. Manole, S. Arnaut, E. Fistican ÎNCHEIERE 03 iunie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Tamara Chişca-Doneva Judecători Maria Ghervas Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către avocatul Vasile Țurcan în interesele lui Vitalie Bujoreanu, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Vitalie Bujoreanu împotriva Ministerului Apărării al Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 10 februarie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de avocatul Vasile Țurcan în interesele lui Vitalie Bujoreanu, admis apelul declarat de Ministerul Apărării al Republicii Moldova, casată hotărîrea Judecătoriei Centru municipiul Chișinău din 06 martie 2014 și emisă o nouă hotărîre, prin care acțiunea a fost respinsă.

c o n s t a t ă La 03 decembrie 2012, Vitalie Bujoreanu a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Apărării al Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii, Vitalie Bujoreanu a indicat că în anul 1990 a devenit cursant al Școlii militare superioare din orașul Samarkand, Uzbekistan. După absolvirea acesteia, s-a întors în Republica Moldova, fiind angajat prin contract în Armata Națională prin contract, ultimul contract fiind semnat la 15 iunie 2009, conform căruia se află în serviciul militar pînă în prezent. La fel a menționat că conform raportului și actelor confirmative depuse în septembrie 1996, prin decizia Comisiei locative a unității militare în care își efectua serviciul în orașul Bălți, a fost pus la evidență pentru a fi asigurat cu spațiu locativ.

Deoarece pe parcursul activității a fost transferat în diferite structuri militare și în diferite localități, în fiecare din acestea prezenta actele confirmative și era pus la evidență, fiind inclus în lista militarilor pentru a fi asigurat cu spațiu locativ, ultima 1 structură în care a fost pus la evidență este aparatul central al Ministerului Apărării al Republicii Moldova. Reiterează că la 17 iulie 1999, s-a căsătorit cu Ludmila Pojița, iar la 16 mai 2000 s-a născut fiul Gheorghe, iar la 07 aprilie 2005 fiica Alexandra. Consideră că familia sa are dreptul la un apartament cu 3 odăi.

Menționează de asemenea că a locuit cu familia în diferite spații alocate provizoriu, iar din anul 2009 locuiește în hotelul Ministerului Apărării, locuință care îi este acordată pe perioada aflării în serviciu, fapt despre care a sesizat de nenumărate conducerea, însă de fiecare dată primea răspunsul că nu există fonduri pentru construcția sau procurarea spațiului locativ pentru militari. La 24 octombrie 2012 s-a adresat Ministerului Apărării cu cerere prealabilă, prin care a solicitat să fie informat despre perspectiva reală de a fi asigurat cu spațiu locativ. Prin răspunsul din 14 noiembrie 2012, s-a menționat că în baza raportului depus la 10 septembrie 1996, este inclus în lista generală a solicitanților Armatei Naționale ca persoană care necesită asigurarea cu spațiu locativ, apartament cu 3 odăi în raza orașului Chișinău, răspunsul fiind unul declarativ, deoarece nu conține o informație concretă la subiect.

Mai mult ca atît menționează că în răspuns se face referire la faptul că urma să fie asigurat cu spațiu locativ, dar prin Legea nr. 90 din 04 decembrie 2009 ”Pentru modificarea și completarea unor acte legislative”, a fost exclusă obligativitatea statului de a asigura militarii prin contract cu spațiu locativ, fiind exclus de la evidență de rînd cu 1100 militari. Consideră răspunsul ca fiind un refuz.

Chiar dacă prin Legea nr. 90 din 04 decembrie 2009 ”Pentru modificarea și completarea unor acte legislative”, a fost exclusă obligativitatea statului de a asigura militarii prin contract cu spațiu locativ, acest drept al persoanelor nominalizate nu a fost abrogat, deoarece situația juridică a fost constituită anterior momentului intrării în vigoare a Legii nr. 90, astfel raporturile sale cu Ministerul Apărării fiind reglementate de Legea nr. 162 din 22 iulie 2005. Vitalie Bujoreanu solicită obligarea Ministerului Apărării al Republicii Moldova să-i acorde spațiu locativ în raza municipiului Chișinău conform normelor prevăzute de legislația în vigoare.

La 06 martie 2014, Vitalie Bujoreanu a depus cerere de concretizare a cerințelor, solicitînd recunoașterea ilegalității acțiunilor Ministerului Apărării al Republicii Moldova și obligarea Ministerului Apărării al Republicii Moldova să-l asigure cu spațiu locativ conform normelor prevăzute de legislația în vigoare – un apartament cu 3 odăi în raza municipiului Chișinău (f.d. 46-49). Prin hotărîrea Judecătoriei Centru municipiul Chișinău din 06 martie 2014, acțiunea a fost admisă. Ministerul Apărării al Republicii Moldova a fost obligat să-i acorde lui Vitalie Bujoreanu cu membrii familiei spațiu locativ, ținînd cont ce componența familiei acestuia.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 10 februarie 2015, a fost respins apelul declarat de avocatul Vasile Țurcan în interesele lui Vitalie Bujoreanu, admis apelul declarat de Ministerul Apărării al Republicii Moldova, casată hotărîrea Judecătoriei Centru municipiul Chișinău din 06 martie 2014 și emisă o nouă hotărîre, prin care 2 acțiunea a fost respinsă. La 09 aprilie 2015, avocatul Vasile Țurcan a declarat în interesele lui Vitalie Bujoreanu recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și emiterea unei noi hotărîri, prin care acțiunea să fie admisă integral. Avocatul Vasile Țurcan, în motivarea recursului, a menționat că la emiterea deciziei contestate, instanța de apel a aplicat eronat normele de drept material.

Menționează de asemenea că Legea nr. 90 ”Pentru modificarea și completarea unor acte legislative”, a fost exclusă obligativitatea statului de a asigura militarii prin contract cu spațiu locativ, modificînd art. 21 al Legii nr.162 și anulînd dreptul militarilor de a fi asigurați cu spațiu locativ, reglementează situațiile de viitor, și nu are caracter retroactiv în raport cu situațiile juridice constituite anterior, deoarece o astfel de prevedere nu se conține în Legea nr. 90. Astfel, la 03 decembrie 2012 – data depuneri cererii de chemare în judecată, cît și în prezent, litigiul în cauză este guvernat de art. 21 al Legii nr. 162 privind statutul militarilor, în redacția existentă pînă la modificare, care prevede că militarii prin contract, împreună cu membrii familiilor lor, sunt asigurați cu spațiu locativ de către structura militară, după ce s-a stabilit necesitatea îmbunătățirii condițiilor de trai, conform Codului cu privire la locuințe.

Astfel, consideră că îndeplinește condițiile prevăzute de art. 21 al Legii nr. 162, deoarece în anul 1996 a fost stabilită necesitatea asigurării sale cu spațiu locativ. Totodată, consideră decizia instanței de apel ca fiind una discriminatorie, contrară prevederilor art. 6 și 13 ale Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale. Or, prin recomandarea Curții Supreme de Justiție din 06 august 2012 privind aplicarea legislației, care se referă la Legea nr. 90, a recunoscut faptul că un drept obținut anterior de un judecător, nu poate fi anulat prin abrogare de lege, constatare ce denotă faptul că Legea nr. 90 nu are caracter retroactiv, în așa mod și art. 21 al Legii nr. 162 privind statutul militarilor, are caracter ultra activ, adică este în vigoare.

Astfel, instanțele de judecată au luat act de Recomandare Curții Supreme de Justiție și au emis hotărîri prin care au obligat instituții publice să acorde spațiu locativ unor judecători în baza legislației deja abrogate prin Legea nr. 90. Consideră că nu există deosebire de principiu între prevederile art. 21 al. (3) al Legii nr. 162 privind statutul militarilor și prevederile art. 30 al Legii nr. 544 privind statutul judecătorului, ambele norme purtînd un caracter imperativ. Prin urmare, contrar principiului aplicării uniforme a jurisprudenței, două spețe similare sunt soluționate de instanțele de judecată diferit. Prin urmare, astfel de decizii sunt discriminatorii. Intimatul Ministerul Apărării al Republicii Moldova, prin referința depusă, a solicitat declararea ca inadmisibil a recursului depus de Vitalie Bujoreanu.

De asemenea, a menționat că la adoptarea soluției, instanța de apel a elucidat pe deplin toate circumstanțele de fapt și de drept, a dat o apreciere justă probelor din dosar, a aplicat corect prevederile legale. Recurentul în cererea de recurs, nu invocă careva temeiuri de drept pentru declararea recursului, ci doar pretinde la reaprecierea probelor. Totodată a reiterat că art. 21 al. (1) și (3) al Legii nr. 162 cu privire la statutul 3 militarilor, în redacția din 22 iulie 2005, prevedea că militarii se asigură cu spațiu locativ din fondul locativ de stat, în limita alocațiilor prevăzute în bugetul de stat pentru aceste scopuri. Militarii prin contract, împreună cu membrii familiilor lor, sunt asigurați cu spațiu locativ de către structura militară, după ce s-a stabilit necesitatea îmbunătățirii condițiilor de trai, conform Codului cu privire la locuințe.

Însă, prevederile art. 21 din Legea cu privire la statutul militarilor, privind asigurarea militarilor cu spațiu locativ din fondul locativ de stat, au fost excluse prin Legea nr. 90 din 04 decembrie 2009, în vigoare din 18 decembrie 2009. Deci, la momentul depunerii cererii de chemare în judecată de către recurent, Ministerul Apărării prin lege nu mai era obligat să-l asigure cu spațiu locativ și respectiv asigurarea militarilor cu spațiu locativ urmează a fi efectuată în condiții generale. În conformitate cu art. 439 alin. (2) şi (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei instanței de apel din 10 februarie 2015, a fost expediată în adresa părților la 23 februarie 2015 (f.d. 139), astfel recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termen. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către avocatul Vasile Țurcan în interesele lui Vitalie Bujoreanu, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. 4 Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, accesul la un tribunal în aspectul art. 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale cuprinde şi condiţiile în care poate fi atacată o hotărîre a unor instanţe de fond (Guerin versus Franţa).

Totodată, acest drept nu este absolut, iar marja de apreciere aparţine statului. Cu referire la caz, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că dreptul recurentului de acces la un tribunal în aspectul art. 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale nu este afectat. Astfel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către avocatul Vasile Țurcan în interesele lui Vitalie Bujoreanu ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie dispune: Recursul declarat de către avocatul Vasile Țurcan în interesele lui Vitalie Bujoreanu se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Tamara Chişca-Doneva Judecători Maria Ghervas Dumitru Mardari 5