2rac-181/15 — Privind încasarea datoriei şi a dobînzei de întîrziere

Dosarul nr. 2rac-181/15 Instanţa de fond: Judecătoria Buiucani mun. Chişinău – N. Simciuc Instanţa de apel: CA Chişinău – N. Budăi, L. Popova, I. Muruianu ÎNCHEIERE 03 iunie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul: Tamara Chişca – Doneva, Judecători: Dumitru Mardari, Maria Ghervas, examinînd chestiunea referitoare la admisibilitatea recursului, declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Disvelcom – Prim” în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Societatea cu Răspundere Limitată „Eesti Fish” împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Disvelcom – Prim” privind încasarea datoriei şi a dobînzii de întîrziere, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 18 decembrie 2014, prin care s-a admis cererea de apel declarată de Societatea cu Răspundere Limitată „Eesti Fish”, s-a casat hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 11 iulie 2014, s-a pronunţat o nouă hotărîre, prin care s-a admis acţiunea, CONSTATĂ : La 07 aprilie 2014 SRL „Eesti Fish” a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Disvelcom – Prim” privind încasarea datoriei în sumă de 37.647,84 euro şi a dobînzii de întîrziere în sumă de 4.109,81 euro. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că la 20 august 2012 între întreprinderea „Omul – Fot”” OU (Estonia) şi SRL „Disvelcom – Prim” a fost încheiat contractul nr. 20/08/2012 privind livrarea peştelui îngheţat. În perioada 21 august 2012 – 30 noiembrie 2012 întreprinderea „Omul – Fot”” OU (Estonia) a livrat către SRL „Disvelcom – Prim” peşte îngheţat în sumă de 108.799,86 euro, iar pîrîtul a achitat doar suma de 71.152 euro, formînd o datorie restantă în sumă de 37.647,84 euro.

1 SRL „Eesti Fish” a menţionat că la 06 februarie 2014 întreprinderea „Omul – Fot”” OU (Estonia) şi reclamantul au încheiat acordul de cesiune a creanţei, potrivit căruia întreprinderea estoniană a cesionat reclamantului dreptul de a solicita de la SRL „Disvelcom – Prim” achitarea datoriei restante în sumă de 37.647,84 euro. Reclamantul susţine că datoria SRL „Disvelcom – Prim” faţă de întreprinderea „Omul – Fot”” OU (Estonia) se confirmă prin actul de verificare din 31 decembrie 2012, semnat de ambele părţi şi conform căruia pîrîtul a recunoscut datoria la data de 31 decembrie 2012, ce constituia 43.647,84 euro, obligîndu-se să o achite pînă la 10 februarie 2013. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 11 iulie 2014 s-a respins cererea de chemare în judecată înaintată de SRL „Eesti Fish”. În motivarea hotărîrii s-a reţinut că în perioada 21 august 2012 – 30 noiembrie 2012 SRL „Disvelcom – Prim” a importat peşte congelat şi produse din peşte de la două întreprinderi “Omul – Fot” OU, întreprindere înregistrată în Estonia şi “Genew Impex” SRL, întreprindere înregistrată în România. Importurile de marfă de la întreprinderea “Omul – Fot” OU (Estonia) au constituit 66.959,84 euro şi de la “Genew Impex” (România) în sumă de 41.480 euro. Prin urmare cerinţa reclamantului privind încasarea din contul pîrîtului a datoriei este neîntemeiată, or, SRL „Disvelcom – Prim” a executat integral obligaţiunile pecuniare faţă de întreprinderea “Omul – Fot” OU (Estonia) pentru marfa livrată în baza contractului nr. 20/08/2012 din 20 august 2012 (f.d.

190, 201 - 208). La 21 iulie 2014 SRL „Eesti Fish” a înaintat cererea de apel împotriva hotărîrii Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 11 iulie 2014, solicitînd casarea acesteia, cu emiterea unei noi hotărîri, prin care acţiunea să fie admisă integral (f.d. 195, 197, 220 – 220/3). Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 18 decembrie 2015 s-a admis apelul declarat de SRL „Eesti Fish”. S-a casat hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 11 iulie 2014, s-a pronunţat o nouă hotărîre, prin care s-a admis acţiunea înaintată de SRL „Eesti Fish”. S-a încasat de la SRL „Disvelcom – Prim” în beneficiul SRL „Eesti Fish” datoria în sumă de 37.647,84 euro, dobînda de întîrziere în sumă de 4.175,65 euro, cheltuieli de judecată: taxa de stat în sumă de 23.062,75 lei achitată la depunerea acţiunii în judecată şi taxa de stat în sumă de 17.952 lei achitată la depunerea cererii de apel.

În motivarea deciziei instanţa de apel a reţinut că din facturile de expediere a mărfii, ordinile de plată şi declaraţiile vamale se confirmă că cumpărătorul SRL „Disvelcom – Prim” a acumulat o datorie faţă de vînzătorul “Omul – Fot” Ou (Estonia) în sumă de 37.647,84 euro.

Ulterior, prin actul de verificare reciprocă pentru perioada de 31 decembrie 2012, întocmit de SRL „Disvelcom – Prim” şi “Omul – Fot” OU, părţile au constatat şi au convenit asupra faptului că pîrîtul a acumulat o datorie faţă de vînzător în sumă de 37.647,84 euro, iar debitorul – compărător la 28 ianuarie 2013 contra semnătură s-a obligat să achite datoria pînă la 10 februarie 2013. La 20 septembrie 2013 SRL „Disvelcom – Prim” a expediat în adresa întreprinderii estoniene o scrisoare, prin care a recunoscut datoria în sumă de 42.000 euro şi a garantat achitarea în rate pînă la data 18 octombrie 2013. 2 Astfel actele cauzei demonstrează că “Omul Fot” OU (Estonia) a cesionat o creanţă transmisibilă şi sesizabilă, iar noul creditor SRL „Eesti Fish” a notificat debitorul SRL „Disvelcom – Prim” despre preluarea creanţei şi a cerut executarea obligaţiei.

Instanţa de apel a respins argumentul pîrîtului precum că prin facturile anexate la materialele cauzei nr. 497/12, 498/12, 537/12, 538/12 (f.d. 143, 179, 181, 188), el achiziţionat marfa de la “Genew Impex” SRL , ori în facturi vînzătorul este indicat “Omul – Fot” OU şi nu firma “Genew Impex” SRL (f.d. 17 – 27 vol. II). La 17 aprilie 2015 SRL „Disvelcom – Prim” a înaintat cerere de recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 18 decembrie 2015, solicitînd casarea acesteia, cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 11 iulie 2014 (f.d. 33 – 39 vol. II). În motivarea cererii de recurs recurentul a invocat netemeinicia deciziei instanţei de apel pe motivul interpretării eronate al legii materiale.

Conform prevederilor art. 434 alin. (1) CPC recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Materialele cauzei atestă că decizia Curţii de Apel Chişinău a fost pronunţată la 18 decembrie 2015 şi a fost expediată părţilor la 31 decembrie 2014 (f.d. 29). Recurentul a depus recurs la 17 aprilie 2015. Reieşind din faptul că la materialele cauzei nu este anexată dovada recepţionării deciziei, fiind invocat în cererea de recurs că a recepţionat decizia la 18 februarie 2015, se consideră a fi depus în termen. Analizînd materialele dosarului prin prisma temeiurilor invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ ajunge la concluzia că recursul declarat de SRL „Disvelcom – Prim” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel.

Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Recurentul în recursul său a invocat netemeinicia deciziei instanţei de apel pe motivul interpretării eronate al legii materiale. În speţă, Colegiul menţionează că recursul în cauză conţine obiecţiile de fapt şi de drept, care deja au fost studiate şi verificate de către instanţa de apel, primind o apreciere corespunzătoare.

Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a acestora, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurentul şi respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt. Dispoziţiile art. 432 alin. (2), (3) CPC au caracter de concretizare a motivului de recurs, determinînd cazurile concrete în prezenţa cărora se consideră că normele de drept material şi procedural au fost încălcate sau eronat aplicate, astfel că recursul 3 exercitat conform secţiunii a 2-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

Alin. (4) al aceluiaş articol stipulează că săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Totodată, călăuzindu-se de art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. În legătură cu cele constatate, examinînd argumentele cererii de recurs prin prisma normelor legale ce reglementează relaţiile dintre părţi, ţinînd cont de actele anexate la dosar, se constată că recursul înaintat de SRL „Disvelcom – Prim” împotriva deciziei instanţei de apel nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

În conformitate cu art. 270, 433 lit. a), 440 CPC completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie DISPUNE: Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Disvelcom – Prim” împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 18 decembrie 2014 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Societatea cu Răspundere Limitată „Eesti Fish” împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Disvelcom – Prim” privind încasarea datoriei şi a dobînzii de întîrziere. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Tamara Chişca – Doneva Judecătorii Dumitru Mardari Maria Ghervas 4