2ra-1162/15 — Încasarea prejudiciului material şi moral

Prima instanță: Judecătoria Orhei Dosarul nr. 2ra-1162/15 Judecător: V. Cupcea Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău Judecători: V. Pruteanu, I. Cimpoi, A. Minciuna ÎNCHEIERE 28 mai 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru Judecători Oleg Sternioală, Ion Druţă examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de către Tăbăcaru Radu, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Puşneac Varvara împotriva lui Tăbăcaru Radu privind încasarea prejudiciului material şi moral cauzat prin vătămarea sănătăţii, împotriva deciziei Curții de Apel Chişinău din 03 decembrie 2014, prin care a fost menţinută hotărîrea Judecătoriei Orhei din 30 aprilie 2014, prin care acţiunea a fost admisă parţial, c o n s t a t ă : La 20 februarie 2014, Puşneac Varvara s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva lui Tăbăcaru Radu, solicitînd încasarea prejudiciului material 3 800 lei şi prejudiciul moral 20 000 lei.

În motivare cerinţelor înaintate reclamanta a invocat, că prin sentinţa Judecătoriei Orhei din 12.12.2013, Tăbăcaru Radu a fost recunoscut vinovat în săvîrşirea infracţiunii prevăzute de art. 157 Cod penal, fiind stabilit că la 09.04.2013, pe la orele 18-30, i-a aplicat o lovitură cu piciorul în regiunea gleznei piciorului stîng, cauzându-i leziuni corporale medii cu dereglarea sănătăţii de lungă durată sub formă de fractura bimaleorală a gleznei stîngi cu deplasare. Mai indică reclamanta că, în urma acţiunilor pîrîtului a suportat cheltuieli pentru tratament în sumă de 3 600 lei şi cheltuieli pentru transport pe perioada anchetei în mărime de 200 lei. Consideră că este în drept să ceară repararea prejudiciului material şi moral în temeiul art. 1398 şi 1422 Cod civil.

Menţionează că, a fost prejudiciată moral prin infracţiunea comisă de pîrît, fiindu-i cauzate grave suferinţe psihice, retrăiri sufleteşti, traumă psihologică, dureri fizice insuportabile şi dereglată starea sănătăţii nu numai fizic dar şi psihologic. Solicită reclamanta, încasarea de la Tăbăcaru Radu în folosul ei 3 800 lei - prejudiciu material şi 20 000 lei - prejudiciu moral, cîr şi toate cheltuielile de judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Orhei din 30 aprilie 2014, acţiunea a fost admisă parţial. S-a încasat de la Tăbăcaru Radu în beneficiul Varvarei Puşneac 3600 lei prejudiciul material şi 10 000 lei prejudiciul moral. În rest, pretenţiile au fost respinse ca neîntemeiate. S-a încasat de la Tăbăcaru Radu în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 250 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 03 decembrie 2014, a fost respins apelul declarat de Tăbăcaru Radu şi a fost menţinută hotărârea Judecătoriei Orhei din 30 aprilie 2014. S-a încasat de la Tăbăcaru Radu diferenţa taxei de stat 10 lei. Nefiind de acord cu decizia menționată, la 25 martie 2015, Tăbăcaru Radu a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 03 decembrie 2014 şi pronunţarea unei noi hotărîri de admitere în parte a cererii, şi anume, respingînd pretenţia ce ţine de încasarea despăgubirilor materiale în sumă de 3 600 lei, cu reducerea cuantumului despăgubirilor morale de la 10 000 lei la 2 000 lei. În motivarea recursului, cu reiterarea motivelor de fapt și de drept invocate pe parcursul examinări cauzei în instanțele inferioare, recurentul a indicat că atît instanța de apel cît şi instanţa de fond au interpretat eronat normele dreptului material.

A menţionat recurentul, că intimata ar fi putut beneficia de programul unic al asigurării obligatorii de asistenţă medicală şi nu să aleagă unul din cele mai scumpe instituții medicale din RM. A mai indicat recurentul, că este cert faptul că Puşneac Varvara poartă vina de cele întîmplate, motiv pentru care suma de 10 000 lei cu titlu de despăgubiri morale este exagerată şi neîntemeiată. Conform art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Avînd în vedere că copia deciziei integrale a instanţei de apel a fost expediată în adresa părţilor la 19.01.2015 (f.d. 52), cît şi faptul că recurentul a recepţionat-o la 02.02.2015 (f.d.

56), recursul se consideră declarat în termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie a RM consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Tăbăcaru Radu nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei contestate, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel sau instanţa de fond, respectiv nu constituie temei de casare a actelor judecătoreşti recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Completul ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Tăbăcaru Radu ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul declarat de Tăbăcaru Radu se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Oleg Sternioală Ion Druţă