2ra-1181/15 — Recuperarea valorii bunurilor confiscate în urma represiunilor politice

prima instanță: S. Procopciuc dosarul nr. 2ra-1181/15 instanța de apel: I. Cimpoi, V. Pruteanu, A. Minciuna, ÎNCHEIERE 27 mai 2015 mun. Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de către Consiliul raional Orhei şi Gheorghe Stoica, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Stoica Gheorghe împotriva Consiliul raional Orhei cu privire la recuperarea valorilor şi restituirea în natură a bunurilor persoanelor suspuse represiunilor politice şi anularea deciziei Comisiei speciale pentru problemele victimelor represiunilor politice, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 29 ianuarie 2015, prin care a fost admis apelul declarat de către Gheorghe Stoica, casată hotărârea Judecătoriei Orhei mun.

Chișinău din 27 martie 2013 și emisă o nouă hotărârea prin care acțiunea a fost admisă parțial, c o n s t a t ă: La 27 iunie 2012, Stoica Gheorghe a depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliul raional Orhei cu privire la recuperarea valorilor şi restituirea în natură a bunurilor persoanelor suspuse represiunilor politice şi anularea deciziei Comisiei speciale pentru problemele victimelor represiunilor politice.

În motivarea acţiunii a indicat că în anul 1950, membrii familiei Stoica şi anume, Agafia Stoica, anul naşterii 1909, Nicolae Terentie Stoica, anul naşterii 1927, Valentina Terentie Stoica, anul naşterii 1930, Grigore Terentie Stoica, anul naşterii 1933, Pavel Terentie Stoica, anul naşterii 1935, Anton Terentie Stoica, anul naşterii 1939, Mila Terentie Stoica, anul naşterii 1941, cât şi el inclusiv, născut în anul 1942, care sunt originari şi locuitori ai satului Chiperceni, r-nul Orhei, au fost deportați din motive politice în locurile de represiune în regiunea Altai. Menționează că la 27 iunie 1990, în urma adresărilor la Procuratura RSSM întru restabilirea echității față de victimele represiunilor politice din anii 1930-1940 şi începutul anilor 50, aceasta a decis reabilitarea familiei Stoica.

Astfel, la 27 ianuarie 2011, Procuratura Generală a RM a eliberat certificatul nr. 21 (13)-2261/89234, prin care s-a confirmat reabilitarea familiei Stoica. Susține că conform informației din 01 decembrie 2010, eliberată de Serviciul raional de arhivă Orhei pentru anii 1947-1949, familia Stoica deținea următoarele bunuri sub contul nr. 168: casă de locuit construită în anul 1863, sarai – edificat în anul 1872, pământ cu suprafața de 4,20 ha, plug de fier şi viţel.

Invocă în susţinerea poziţiei sale prevederile art. 12 din Legea nr. 1225 din 08 decembrie 1992 privind reabilitarea victimelor represiunilor politice, care indică că cetățenilor Republicii Moldova supuşi represiunilor politice și ulterior reabilitați, li se restituie, la cererea lor sau a moștenitorilor lor, bunurile confiscate, naționalizate sau scoase în orice alt mod din posesia lor, iar în cazul în care bunurile confiscate, naționalizate sau scoase în orice alt mod din posesie în legătură cu represiunile politice nu pot fi restituite, valoarea acestora se recuperează prin achitarea de compensații, în baza cererii depuse de persoanele reabilitate sau de moștenitorii acestora. Solicită stabilirea valorii bunurilor deținute de familia Stoica până la reabilitare și încasarea de la pârât a valorii acestora în cazul imposibilității restituirii în natură a bunurilor.

Pe parcursul examinării pricinii Gheorghe Stoica a depus o cerere de concretizare a pretențiilor, solicitând încasarea de la Consiliul raional Orhei în beneficiul său a valorii bunurilor deținute de către familia Stoica până la reabilitare în sumă de 416 595 lei şi a cheltuielilor de judecată. La 01 martie 2013, Gheorghe Stoica a depus o cerere de majorare a pretenţiilor, solicitând anularea pct. 2 al deciziei Comisiei speciale pentru problemele victimelor represiunilor politice nr. 09 din 06 februarie 2013 şi încasarea de la pârât în beneficiul său a valorii bunurilor deținute de către familia Stoica până la reabilitare în sumă de 416595 lei şi a cheltuielilor de judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Orhei mun.

Chișinău din 27 martie 2013, acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 03 decembrie 2013, a fost respins apelul declarat de către Stoica Gheorghe şi menținută hotărârea primei instanțe. Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 02 aprilie 2014, a fost admis recursul declarat de către Stoica Gheorghe, casată decizia instanței de apel și restituită pricina spre rejudecare în ordine de apel în alt complet de judecată. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 21 mai 2014, a fost respins apelul declarat de către Stoica Gheorghe şi menținută hotărârea primei instanțe. Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 01 octombrie 2014, a fost admis recursul declarat de către Stoica Gheorghe, casată decizia instanței de apel şi restituită pricină spre rejudecare în aceiași instanță în alt complet de judecată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 20 ianuarie 2015, a fost admis apelul declarat de către Gheorghe Stoica, casată integral hotărârea primei instanțe și emisă o nouă hotărâre prin care acțiunea a fost admisă parțial, fiind anulat pct. 2 din decizia Comisiei speciale pentru problemelor victimelor represiunilor politice nr. 09 din 06 februarie 2013 a Comisiei raionale a Consiliului raional Orhei, și încasat din contul Consiliul raional Orhei în beneficiul lui Gheorghe Stoica costul casei de locuit din satul Chiperceni, raionul Orhei în sumă de 62 731 lei, costul vițelului în sumă de 8 000 lei şi costul plugului de fier în sumă de 2 500 lei, în total suma de 73 231 lei. În rest acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

În motivarea deciziei, instanța de apel a invocat prevederile art. 12 alin. (1), (3), (4), (6) şi (9) din Legea privind reabilitarea victimelor represiunilor politice şi art. II alin.(2) din legea nr. 186-XVI din 29 iunie 2006 pentru modificarea și completarea Legii privind reabilitarea victimelor represiunilor politice, care reglementează restituirea bunurilor, recuperarea valorii acestora prin achitarea de compensații persoanelor supuse represiunilor politice şi care indică că sub incidența prezentei legi nu cad persoanele supuse represiunilor politice şi ulterior reabilitate care au fost despăgubite până la intrarea în vigoare a prezentei legi.

Cu referire la normele citate şi în coraport cu materialele pricinii, instanța de apel a reținut că Agafia Stoica, ca persoană supusă represiunilor politice şi ulterior reabilitată, nu a fost despăgubită până la intrarea în vigoare a Legii nr. 186-XVI din 29 iunie 2006, pentru modificarea şi completarea Legii privind reabilitarea victimelor represiunilor politice, prin urmare, instanța a anulat pct. 2 din decizia Comisiei speciale pentru problemele victimelor Represiunilor politice nr. 09 din 06 februarie 2013 şi a dispus încasarea din contul Consiliului raional Orhei în beneficiul lui Gherghe Stoica costul bunurilor confiscate în urma represiunilor politice. La 31 martie 2015, Consiliul raional Orhei, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea deciziei a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel, considerând-o ilegală, neîntemeiată şi emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material și procedural.

Susține că conform prevederile art. 121 al Legii nr. 1225-XII privind reabilitarea victimelor represiunilor politice cererea de restituire a bunurilor confiscate, naţionalizate sau scoase în orice alt mod din posesie ori de recuperare a valorii acestora se înaintează în decurs de 3 ani de la data înştiinţării persoanei supuse represiunilor despre reabilitarea acesteia şi se examinează în termen de pînă la 6 luni din ziua depunerii, prin urmare reieșind din conținutul certificatului de reabilitare, familia Stoica au fost reabilitați deja la data de 07 iunie 1990. La fel, indică că la cererea Agafiei Stoica, care de fapt este mama intimatului, Comitetul Executiv Orhei a emis hotărârea nr. 7.12 din 26 iulie 1990, prin care ultimei i s-a compensat costul averii personale confiscate nelegitim în anul 1949 din satul Chiperceni în sumă de 7 000 ruble, iar sub incidența art. II din Legea nr. 186 –XVI din 29 iunie 2006, pentru modificare şi completarea Legii privind reabilitarea victimelor represiunilor politice, nu cad persoanele suspuse represiunilor politice și ulterior reabilitate care au fost despăgubite până la intrarea în vigoare a prezentei legi.

Apreciază critic şi constatarea instanței de apel precum că din conținutul anexei la dispoziția de plată nr.328 din 31 iulie 1990, nu rezultă cert faptul transferului sumei de bani către Agafia Stoica, din motiv că prin nota informativă nr.01-01/618 din 06 noiembrie 2014 al SA „Banca de Economii” filiala nr.36 Orhei, prezentată de intimat, s- a indicat că în arhiva filialei nu a fost de găsit dispoziția dată pentru Stoica Agafia privind achitările în perioada anilor 1989-1993, cu toate că în acea perioadă sute de cetățeni au fost despăgubiți prin intermediul SA „Băncii de Economii”, iar termenul de păstrare a informației privind conturile personale în instituțiile financiare sunt prescrise pentru trei ani.

Consideră că instanța de apel la emiterea deciziei eronat a concluzionat precum că în urma represiunilor politice toate bunurile mobile şi imobile ale Agafiei Stoica au fost confiscate, deoarece, potrivit prevederilor pct.5 lit. d) din Hotărârea Guvernului nr.627 din 05 iunie 2007 privind aprobarea Regulamentul privind restituirea valorii bunurilor prin achitarea de compensații persoanelor supuse represiunilor politice, precum şi achitarea compensației în cazul decesului ca urmare a represiunilor politice, la cererea de restituire a bunurilor sau de compensare a valorii acestora urmează a fi anexate, în mod obligatoriu actele ce atestă confiscarea, naționalizarea bunurilor sau scoaterea lor în orice alt mod din posesie, eliberate de arhive şi de alte instituții abilitate, iar în speța, ultima nu confirmat confiscarea şi naționalizare bunurilor sale.

Invocă că potrivit prevederilor art. 12 al Legii nr. 1125-XII, cetățenilor Republicii Moldova supuși represiunilor politice şi ulterior reabilitați li se restituie, la cererea lor sau a moștenitorilor lor bunurile confiscate, astfel, instanța de apel la emiterea deciziei în lipsa certificatului de moștenitor legal, care este o cerință prevăzută de p.5 lit. e) al Hotărîrii Guvernului nr.627, i-a stabilit intimatului statut de unicul moștenitor asupra 1,0 cote părți din averea Agafiei Stoica, astfel, făcând abstracție de la prevederile art. 1499-1504 Cod civil, or, deschiderea procedurii succesorale notariale prin stabilirea cercului moștenitorilor şi eliberarea certificatului de moștenitor reprezintă una din atribuțiile de bază ale notarului.

La 01 aprilie 2015, Gheorghe Stoica, la fel, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia și modificarea deciziei în partea cuantumului prejudiciului material şi moral. În motivarea recursului a invocat dezacordul în parte cu decizia instanței de apel, considerând-o ilegală, neîntemeiată şi emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material . Susține că instanța de apel la emiterea decizie a concluzionat bazându-se de doar de certificatul nr.914 din 01 decembrie 2010, care conţine elementele probatorii veridice şi suficiente dovedirii componenței bunurilor ce au fost deținute de familia sa, însă, nu a reținut şi restul înscrisurilor anexate la dosar.

Menționează că instanța de apel nu şi-a motivat decizia referitor la necorespunderea realității a datelor expuse în Raportul de evaluare nr.0306474 din 03 octombrie 2012, întocmit de Camera de Comerţ şi Industrie, iar referitor la actul din 14 septembrie 2012, întocmit de Primăria comunei Chiperceni în temeiul depozițiilor martorilor, instanța a indicat doar că acesta a fost întocmit mult mai târziu şi contravine Certificatului nr.914 din 01 decembrie 2010, prin urmare, devine incertă poziția instanței de ce anume actul care indică o componență minimă de bunuri și cea mai mică valoare a bunilor urmează a fi plasat la baza deciziei instanței.

La fel, indică că deși, prin certificatul nr.914 din 01 decembrie 2010, se certifică faptul că familia Stoica până la deportare a deținut cu drept de proprietate următoarele bunuri: casa de locuit, sarai, pământ, plug din fier şi viţel, instanța de apel la emiterea deciziei a omis să se expună asupra valorii saraiului și pământului ce urmează a fi recuperată. Insistă asupra netemeiniciei încasării valorii bunurilor confiscate în cuantum de doar 73 231 lei, deoarece, în urma apelării la autoritățile competente şi anume Agenția Relații Funciare şi Cadastru a ÎS „Cadastru”, precum și la Camera de Comerț și Industrie, a fost determinată valoarea de piață totală a imobilului în sumă de 62 731 lei și a terenului în sumă de 74 000 lei, a bunurilor mobile deținute de familia Stoica până la deportare în sumă de 224 405 lei , care împreună cu suma de 55 459 lei, constituie 416 595 lei.

La data de 14 mai 2015, Consiliul raional Orhei a depus referință la recursul declarat de către Stoia Gheorfghe, în care a invocat caracterul neîntemeiat al acestuia și a solicitat respingerea lui ca fiind inadmisibil. Indică intimatul că Curtea de Apel Chișinău în decizia din 29 ianuarie 2015, a dat o apreciere corectă circumstanțelor de fapt ale cauzei în raport cu normele de drept aplicate, pe când argumentele recurentului sunt declarative. La 19 mai 2015, Gheorghe Stoica a depus referință la recursul declarat de către Consiliul raional Orhei, în care a invocat caracterul neîntemeiat al acestuia și a solicitat respingerea lui ca fiind inadmisibil. Indică intimatul că Curtea de Apel Chișinău în decizia din 29 ianuarie 2015, a dat o apreciere corectă circumstanțelor de fapt ale cauzei în raport cu normele de drept aplicate, pe când argumentele recurentului sunt declarative.

Examinând temeiurile recursurilor, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursurile declarate de Consiliul raional Orhei şi Gheorghe Stoica sunt inadmisibile din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursurile declarate Consiliul raional Orhei şi Gheorghe Stoica nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanței de apel. Prin urmare, argumentele recursurilor nu indică la încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează şi faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiţie ţine să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursurile declarate de Consiliul raional Orhei şi Gheorghe Stoica asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursurile declarate de către Consiliul raional Orhei şi Gheorghe Stoica ca inadmisibile.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, dispune: Recursurile declarate de către Consiliul raional Orhei şi Gheorghe Stoica se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva