2ra-1209/15 — Anularea în parte a ordinului privind reducerea statelor de personal, ordinului de reziliere a contractului de muncă, anularea inscripţiei în carnetul de muncă, restabilirea în funcţie, încasarea prejudiciului material şi moral, şi a cheltuielilor de asistenţă juridică

Dosarul nr.2ra-1209/15 prima instanţă: Gh. Burdujan instanţa de apel: N. Budăi, I. Muruianu, A. Gavriliţă ÎNCHEIERE 27 mai 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Oleg Sternioală, Ion Druţă examinând admisibilitatea recursului declarat de Rossip Iurii, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Rossip Iurii împotriva Întreprinderii de Stat „Calea Ferată din Moldova” şi Depoului de Vagoane Frigorifere Basarabeasca, filiala Întreprinderii de Stat „Calea Ferată din Moldova” cu privire la anularea în parte a ordinului privind reducerea statelor de personal, ordinului de reziliere a contractului de muncă, anularea inscripţiei în carnetul de muncă, restabilirea în funcţie, încasarea prejudiciului material şi moral, şi a cheltuielilor de asistenţă juridică, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 16 octombrie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Rossip Iurii cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Basarabeasca din 24 aprilie 2014, c o n s t a t ă: La 29 septembrie 2011, Rossip Iurii s-a adresat cu cerere în instanţa de judecată împotriva Întreprinderii de Stat „Calea Ferată din Moldova” şi Depoului de Vagoane Frigorifere Basarabeasca, filiala Întreprinderii de Stat „Calea Ferată din Moldova” cu privire la anularea în parte a ordinului privind reducerea statelor de personal, ordinului de reziliere a contractului de muncă,

anularea inscripţiei în carnetul de muncă, restabilirea în funcţie, încasarea prejudiciului material şi moral, şi a cheltuielilor de asistenţă juridică. În motivarea acţiunii a invocat reclamantul că la data de 01 aprilie 2003, a fost angajat în funcţie de lăcătuş pentru reparaţia materialului rulant la Depoul de Vagoane Frigorifere Basarabeasca, filiala Întreprinderii de Stat „Calea Ferată din Moldova”. Pe parcursul activităţii în privinţa sa nu au fost aplicate măsuri disciplinare. Menţionează că la data de 01 august 2011, în baza ordinului conducătorului Depoului de Vagoane Frigorifere Basarabeasca, a fost concediat din funcţia de lăcătuş în temeiul art. 86 alin. 1) lit. c) Codul Muncii. 1 Susţine reclamantul că despre reducerea funcţiei sale a aflat la data de 04 mai 2011, fiind preavizat de către secţia cadre.

Totodată, menţionează că ulterior a activat în întreprindere, aproximativ, o perioadă de 4 luni, înţelegînd că nu va mai fi supus reducerii. Consideră reclamantul că de către angajator au fost neglijate prevederile art. 183 alin.(1) din Codul Muncii, în temeiul prevederilor, avea dreptul preferenţial de a fi lăsat la serviciu, dat fiind faptul că salariatul avea o calificare şi productivitate în lucru mai înaltă în comparaţie cu alţi angajatori, cu diplomă de licenţă în învăţămînt superior, la specializarea management în transporturi, în acelaşi timp, fiind unicul întreţinător al familiei cu copil minor, iar în prezent, la întreprindere au rămas să activeze mai mulţi angajaţi de vîrsta înaintată, aproape de pensionare.

Mai indică reclamantul că în actele eliberate de către administraţia pîrîtului, reiese că la luarea deciziei privind reducerea reclamantului din funcţie, a fost consultat organul sindical la adunarea căreia, Rossip Iurii, nu a fost invitat şi despre motivele concedierii nu a fost informat. La 04 aprilie 2014, reclamantul a depus cerere de concretizare a cerinţelor, solicitînd anularea în parte a ordinului nr. 116 din 01.08.2011 privind reducerea statelor de personal cu excluderea din lista persoanelor a angajatului Rossip Iurii, anularea ordinului de reziliere a contractului de muncă nr. 175 din 01.08.2011, anularea inscripţiei în carnetul de muncă, restabilirea în funcţie deţinută de mecanic, încasarea de la pîrîţi în cote părţi a prejudiciului material în sumă de 124000 lei, prejudiciului moral în sumă de 150000 lei şi a cheltuielilor de asistenţă juridică în sumă de 7000 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Basarabeasca din 24 aprilie 2014, acţiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 16 octombrie 2014, apelul declarat de Rossip Iurii a fost respins şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Basarabeasca din 24 aprilie 2014 (f.d. 146-152 vol. II). La 19 februarie 2015, Rossip Iurii a depus recurs împotriva deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, solicitînd casarea integrală a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 16 octombrie 2014 şi hotărîrii Judecătoriei Basarabeasca din 24 aprilie 2014, cu pronunţarea unei hotărîri prin care acţiunea să fie admisă integral. Conform art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Examinînd înscrisurile anexate la dosar, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reţine că decizia instanţei de apel a fost pronunţată la 16 octombrie 2014. Potrivit scrisorii de însoţire pe care lipseşte data expedierii, copia deciziei a fost remisă către Depoul de Vagoane Frigorifere Basarabeasca; ÎS „Calea Ferată din Moldova” şi Rossip Iurii. (f.d 153) Reieşind din materialele dosarului, copia deciziei Curţii de Apel Chişinău din 16 octombrie 2014, nu a fost recepţionată de Rossip Iurii, care locuieşte peste hotarele Republicii Moldova. (f.d 154) 2 La data de 01 decembrie 2014, reprezentantul recurentului, avocatul Rozloval Aliona, a solicitat eliberarea copiei actul judecătoresc menţionat supra, care a fost adus la cunoştinţa ultimului, la 05 decembrie 2014. (f.d.

158, 158A) Reieşind din scrisoarea Curţii de Apel Chişinău nr. e-9 din 18 februarie 2015, remisă în adresa Curţii Supreme de Justiţie, SC „Cargoexpres-Tir” SRL a depus cererea de recurs la 05 februarie 2015. (f.d 164, 165) La cancelaria Curţii Supreme de Justiţie, recursul a fost înregistrat la 19 februarie 2015. Conform art. 112 alin. (3) Cod de procedură civilă, dacă cererile de apel sau de recurs, documentele sau sumele băneşti au fost predate la oficiul poştal sau la telegraf, sau prin alte mijloace de comunicaţie înainte de ora 24 din ultima zi a termenului, actul de procedură se consideră îndeplinit în termen. În temeiul celor expuse, recursul se consideră depus în termen.

Verificînd legalitatea hotărîrilor contestate, în limitele invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul declarat de Rossip Iurii urmează a fi respins ca inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu art.439 alin.(2) Cod de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. La 17 aprilie 2015, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa ÎS „Calea Ferată din Moldova” şi Depoului de Vagoane Frigorifere Basarabeasca copia recursului declarat de Rossip Iurii, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei.

La 20 mai 2015, ÎS „Calea Ferată din Moldova” a depus referinţă la recursul declarat de Rossip Iurii, solicitînd de a fi considerat inadmisibil. În conformitate cu art.439 alin.(3) Cod de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2). Audiind raportul verbal al judecătorului raportor şi verificând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) Cod de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

3 Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Astfel, analizînd argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acesta nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, atît instanţa de apel, cît şi prima instanţă aplicînd corect normele de drept material şi procedural.

Colegiul consideră că argumentele invocate în cererea de recurs sunt irelevante şi declarative, motiv pentru care acestea nu pot fi reţinute de către instanţa de recurs întru admiterea cererii şi casarea deciziei instanţei de apel. În conformitate cu prevederile art.433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin.(1) Cod de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului. Completul judiciar precizează că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) şi (3) Cod de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor.

Mai mult, Colegiul învederează că dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica vreun temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) Cod de procedură civilă, face ca acesta să fie respins de către instanţa de recurs din considerentul că motivele indicate în dezacord nu se încadrează în prevederile normei precitate şi nu constituie temei de casare a deciziei, recursul exercitat avînd caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

4 În context, completul învederează, prin prisma jurisprudenţei CEDO, că „...art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebaitşialţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Totodată, instanţa de recurs precizează şi faptul că potrivit articolului 13 din Convenţia Europeană recursul trebuie să fie unul „efectiv”, atît în practică, cît şi în drept, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, precum şi să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcel contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror, atît instanţa de apel, cît şi prima instanţă s-au pronunţat în mod corespunzător. Un asemenea recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime” conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şialţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII).

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură şi aplicarea corectă a legii materiale, iar în esenţa lor argumentele recursului care sînt similare argumentelor invocate în instanţa de apel, au fost verificate minuţios la judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Rossip Iurii, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de Rossip Iurii, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Tatiana Vieru Judecătorul Judecătorii Oleg Sternioală Ion Druţă 5