2ra-1191/15 — Obligarea eliberării titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren şi compensarea cheltuielilor de judecată

prima instanţă: Gh.Bîrsan dosarul nr. 2ra-1191/15 instanţa de apel: E.Ababei, G.Polivenco, A.Garbuz ÎNCHEIERE 27 mai 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva, Valentina Clevadî examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Didoruc Liubovi, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Didoruc Liubovi împotriva Primăriei satului Brătuşeni, raionul Edineţ, intervenient accesoriu Oficiul Cadastral Teritorial Edineţ privind obligarea eliberării titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren şi compensarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 24 februarie 2015 prin care a fost respins apelul declarat de Didoruc Liubovi şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Edineţ din 05 mai 2014, c o n s t a t ă La 11 octombrie 2013, Didoruc Liubovi a depus cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei satului Brătuşeni, raionul Edineţ privind obligarea eliberării titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren şi compensarea cheltuielilor de judecată.

În susţinerea cererii reclamanta a indicat că, în baza deciziei Consiliului sătesc Brătuşeni nr. 10 din 08 octombrie 1993, soţul dînsei, Didoruc Andrei, a obţinut 0,12 ha teren aferent casei de locuit situată în r. Edineţ, s. Brătuşeni, str. Crasnoarmeiscaia, 52, iar la 02 decembrie 1993 i-a fost eliberat titlul provizoriu, pe care îl deţine pînă în prezent. Susţine că, în anul 2012 soţul, Didoruc Andrei, a decedat. Afirmă că, s-a adresat Primăriei satului Brătuşeni privind eliberarea titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren, însă prin răspunsul inginerului cadastral i-a fost comunicat că actul solicitat a fost eliberat, fapt confirmat de Primarul localităţii. Menţionează reclamanta că, Primăria satului Brătuşeni refuză să elibereze titlul de autentificare a dreptului deţinătorului de teren, iar dînsa se află în imposibilitate să înregistreze bunul la OCT Edineţ.

Cere, reclamanta, obligarea Primăriei satului Brătuşeni să elibereze pe numele ei, titlul de autentificare a dreptului deţinătorului de teren, cu indicarea numărului 1 cadastral a terenului destinat pentru construcţii, situat în r. Edineţ, s. Brătuşeni, str. Crasnoarmeiscaia, 52 şi compensarea cheltuielilor de judecată. Prin încheierea Judecătoriei Edineţ din 27 martie 2014 a fost atras în proces, din oficiu, în calitate de intervenient accesoriu OCT Edineţ (f.d. 66). Prin hotărîrea Judecătoriei Edineţ din 05 mai 2014 acţiunea a fost respinsă. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, Didoruc Liubovi a contestat-o cu apel.

Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 24 februarie 2015 a fost respins apelul declarat de Didoruc Liubovi şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Edineţ din 05 mai 2014. La 18 martie 2015, în termenul prevăzut de lege, Didoruc Liubovi a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii integral. În susţinerea recursului a invocat dezacordul cu hotărîrile judecătoreşti emise în pricină, din motiv că, instanţele judecătoreşti au interpretat eronat normele de drept material şi anume art. 11 alin. (12) Cod funciar. Verificînd legalitatea hotărîrii contestate prin prisma temeiurilor invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul declarat de către Didoruc Liubovi urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Alin. (4) al articolului menţionat prevede că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa 2 judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Didoruc Liubovi este declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel.

Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, Colegiul a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Instanţa de recurs reţine că argumentele invocate de către Didoruc Liubovi în cererea de recurs poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

Colegiul reiterează şi faptul că conform articolului 13 din Convenţia Europeană recursul trebuie să fie unul "efectiv", atît în practică, cît şi în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime" conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII). Astfel, reieşind din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Didoruc Liubovi ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către Didoruc Liubovi se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecător Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî 3