2rac-135/15 — Cu privire la apărarea reputației profesionale

dosarul nr.2rac-135/15 prima instanţă – V. Orîndaș instanţa de apel – D. Manole, S. Arnaut, E. Fistican DECIZIE 27 mai 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele ședinței, judecătorul: Svetlana Filincova Judecători Maria Ghervas, Tamara Chișca-Doneva Elena Covalenco, Dumitru Mardari examinînd, fără citarea părților, recursul declarat de către Nicolae Răileanu, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către societatea pe acțiuni „Moldovagaz” împotriva lui Nicolae Raileanu şi Agenţiei de presă „Infotag”, intervenienţi accesorii societatea cu răspundere limitată „Chişinău-Gaz”, societatea cu răspundere limitată „Bălţi-Gaz”, societatea cu răspundere limitată „Floreşti-Gaz”, societatea cu răspundere limitată „Edineţ-Gaz”, societatea cu răspundere limitată „Găgăuz-Gaz”, societatea cu răspundere limitată „Cimişlia-Gaz”, societatea cu răspundere limitată „Ialoveni-Gaz”, societatea cu răspundere limitată „Orhei-Gaz”, societatea cu răspundere limitată „Moldovatransgaz”, societatea cu răspundere limitată „Ungheni-Gaz”, societatea cu răspundere limitată „Taraclia-Gaz”, societatea cu răspundere limitată „Cahul-Gaz” şi societatea cu răspundere limitată „Ştefan-Vodă- Gaz”, privind apărarea reputaţiei profesionale, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 10 februarie 2015, prin care au fost respinse apelurile declarate de Nicolae Răileanu și de către Selivestru Irina,

în interesele societății pe acțiuni „Moldovagaz” și s-a menținut fără modificări hotărîrea Judecătoriei Comerciale de Circumscripție din 17 iulie 2014 c o n s t a t ă: La data de 29 aprilie 2014, reclamanta societatea pe acțiuni „Moldovagaz” s-a adresat cu o cerere de chemare în judecată împotriva lui Nicolae Raileanu şi Agenţiei de presă „Infotag”, intervenienţi accesorii societatea cu răspundere limitată „Chişinău- Gaz”, societatea cu răspundere limitată „Bălţi-Gaz”, societatea cu răspundere limitată 1 „Floreşti-Gaz”, societatea cu răspundere limitată „Edineţ-Gaz”, societatea cu răspundere limitată „Găgăuz-Gaz”, societatea cu răspundere limitată „Cimişlia- Gaz”, societatea cu răspundere limitată „Ialoveni-Gaz”, societatea cu răspundere limitată „Orhei-Gaz”, societatea cu răspundere limitată „Moldovatransgaz”, societatea cu răspundere limitată „Ungheni-Gaz”, societatea cu răspundere limitată „Taraclia-Gaz”, societatea cu răspundere limitată „Cahul-Gaz” şi societatea cu răspundere limitată „Ştefan-Vodă- Gaz” privind apărarea reputaţiei profesionale.

În motivarea acţiunii a indicat că, la data de 11 martie 2014, în cadrul Agenţiei de presă „Infotag” a avut loc o conferinţă de presă susţinută de Victor Parlicov. În cadrul conferinței nominalizate a intervenit și dl. Nicolae Răileanu, care a făcut unele declaraţii ce lezează reputaţia profesională a societății pe acțiuni „Moldovagaz”. A indicat reclamanta că, prin aceste declaraţii s-a susţinut următoarele: „...vreau să spun un lucru foarte-foarte important, de unde de fapt s-a început toată această urmărire în privinţa domnului Parlicov, din ce cauză a explodat maşina mea şi au existat mai multe scrisori, sute de scrisori în adresa tuturor instituţiilor mass-media, conducerii ţării.

S-a început totul la 26 ianuarie 2011, atunci când a fost aprobat tariful la gazele naturale, atunci Moldovagaz a solicitat ca să fie introduse în tarif 64 milioane m3 ceea ce constituie 320 milioane lei, plus 62 milioane pentru anul 2010. Înainte de aceasta a fost aprobat noua metodologie de calcul a pierderilor. Conform metodologiei în tarif urma să fie introduse 16.7 milioane. Dacă vă amintiţi la acea şedinţă noi am introdus în tarif 32 milioane şi nu 382 milioane care le cerea Moldovagaz. Vreau să vă spun că înainte de această şedinţă s-a încercat, persoane foarte influente, inclusiv am fost chemat şi eu, s-a încercat să ne influenţeze ca să introducem aceste 382 milioane care urmează să-i plătiţi dumneavoastră, părinţii dumneavoastră”, ”… prin poşta secretă, deci care o duceam eu am informat conducerea ţării, pentru că au fost tentative totuşi ca să fie acceptat ceea ce cere Moldovagaz, este aşa un deputat Senia Furdui, cunoaşteţi da?

Anume acest Furdui la 17 septembrie 2012 s-a prezentat la Agenţie la unul dintre directori, care a cerut ca să fie acceptat ceea ce cere Moldovagaz, acele sute de milioane să fie introduse în tarif şi a spus că dacă nu, deci acela a spus că trebuie să voteze cel puţin 3 directori...". Susţine reclamanta că, prin textul enunţat, atât autorul - Nicolae Raileanu, cât şi difuzorul de informaţie - Agenţia de presă „Infotag”, care le-a făcut publice, lezează reputaţia profesională a societății pe acțiuni „Moldovagaz”. In susţinerea soluţiei enunţate, reclamanta a invocat prevederile art. 7 alin. (2) din Legea cu privire la libertatea de exprimare, care reglementează expres că, persoana lezată prin răspândirea unor relatări cu privire la fapte poate fi restabilită în drepturi dacă informaţia cumulează următoarele condiţii: a) este falsă; b) este defăimătoare; c) permite identificarea persoanei vizate de informaţie.

La data de 18 aprilie 2014, reclamanta a depus o cerere prealabilă în adresa pârâtului Nicolae Raileanu, însă nu a primit nici un răspuns. Pe parcursul examinării cauzei, reclamanta societatea pe acțiuni ”Moldovagaz” a depus cerere de concretizare a acțiunii, solicitînd: -obligarea lui Nicolae Răileanu să dezmintă în cel mult 15 zile de la data intrării în vigoare a hotărârii judecătoreşti informaţia răspândită în conferinţa de presă susţinută la 2 data de 11 martie 2014 de către Agenţia de presă INFOTAG şi anume a următoarelor fraze: „...vreau să spun un lucru foarte-foarte important, de unde de fapt s-a început toată această urmărire în privinţa domnului Parlicov, din ce cauză a explodat maşina mea şi au existat mai multe scrisori, sute de scrisori în adresa tuturor instituţiilor mass- media, conducerii ţării.

S-a început totul la 26 ianuarie 2011, atunci când a fost aprobat tariful la gazele naturale, atunci Moldovagaz a solicitat ca să fie introduse în tarif 64 milioane m3 ceea ce constituie 320 milioane lei, plus 62 milioane pentru anul 2010. Înainte de aceasta a fost aprobat noua metodologie de calcul a pierderilor. Conform metodologiei în tarif urma să fie introduse 16.7 milioane. Dacă vă amintiţi la acea şedinţă noi am introdus în tarif 32 milioane şi nu 382 milioane care le cerea Moldovagaz. Vreau să vă spun că înainte de această şedinţă s-a încercat, persoane foarte influente, inclusiv am fost chemat şi eu, s-a încercat să ne influenţeze ca să introducem aceste 382 milioane care urmează să-i plătiţi dumneavoastră, părinţii dumneavoastră”, ”… prin poşta secretă, deci care o duceam eu am informat conducerea ţării, pentru că au fost tentative totuşi ca să fie acceptat ceea ce cere Moldovagaz, este aşa un deputat Senia Furdui, cunoaşteţi da?

Anume acest Furdui la 17 septembrie 2012 s-a prezentat la Agenţie la unul dintre directori, care a cerut ca să fie acceptat ceea ce cere Moldovagaz, acele sute de milioane să fie introduse în tarif şi spus că dacă nu, deci acela a spus că trebuie să voteze cel puţin 3 directori...". - obligarea Agenţiei de presă „Infotag” să publice pe site-ul său textul dezminţirii: ” Eu, Nicolae Răileanu declar că conducerea societății pe acțiuni „Moldovagaz ” nu are nici o implicaţie nemijlocită în scrisorile anonime remise în adresa instituţiilor mass media. Societatea pe acțiuni „Moldovagaz” a solicitat de a introduce în tarif pierderile reale calculate conform metodologiei aprobate de ANRE.

Deputatul Semion Furdui nu a avut nici o implicaţie în activitatea ANRE, iar declaraţiile mele în acest sens făcute în cadrul conferinţei de presă la agenţia de presă Infotag la data de 11 martie 2014 sunt false”; - încasarea din contul lui Nicolae Răileanu în beneficiul societății pe acțiuni „Moldovagaz” a prejudiciului moral în sumă de 1 000 000 lei şi a sumei de 30 200 lei - cu titlu de taxă de stat (f.d.75-78).

Prin încheierea Judecătoriei Comerciale de Circumscripţie din 30 iunie 2014, a fost admisă cererea reprezentantului reclamantei societății pe acțiuni „Moldovagaz”, fiind dispusă atragerea în proces în calitate de intervenienţi accesorii, de partea reclamantei a întreprinderilor afiliate societății pe acțiuni „Moldovagaz” după cum urmează: societatea cu răspundere limitată ”Chişinău-Gaz”, societatea cu răspundere limitată ”Bălţi- Gaz”, societatea cu răspundere limitată ”Floreşti-Gaz”, societatea cu răspundere limitată ”Edineţ-Gaz”, societatea cu răspundere limitată ”Găgăuz-Gaz”, societatea cu răspundere limitată ”Cimişlia-Gaz”, societatea cu răspundere limitată ”Ialoveni-Gaz”, societatea cu răspundere limitată ”Orhei-Gaz”, societatea cu răspundere limitată ”Moldovatransgaz”, societatea cu răspundere limitată ”Ungheni-Gaz”, societatea cu răspundere limitată ”Taraclia-Gaz”, societatea cu răspundere limitată ”Cahul-Gaz” şi societatea cu răspundere limitată ”Ştefan-Vodă-Gaz” (f.d.38).

3 Prin hotărârea Judecătoriei Comerciale de Circumscripţie din 17 iulie 2014, acţiunea înaintată de către societatea pe acțiuni „Moldovagaz” a fost admisă parţial, fiind dispusă obligarea pîrîtului Nicolae Răileanu să dezmintă în termen de 15 zile de la data cînd hotărîrea instanţei va deveni definitivă informaţia răspîndită conform textului dezminţirii ” Eu, Nicolae Răileanu declar că conducerea societății pe acțiuni „Moldovagaz ” nu are nici o implicaţie nemijlocită în scrisorile anonime remise în adresa instituţiilor mass media. Societatea pe acțiuni „Moldovagaz ” a solicitat de a introduce în tarif pierderile reale calculate conform metodologiei aprobate de ANRE.

Deputatul Semion Furdui nu a avut nici o implicaţie în activitatea ANRE, iar declaraţiile mele în acest sens făcute în cadrul conferinţei de presă la agenţia de presă Infotag la data de 11 martie 2014 sunt false”; S-a obligat Agenţia de presă „Infotag” să publice pe site-ul său textul acestei dezminţiri. În rest, acţiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. S-a încasat din contul lui Nicolae Răileanu în beneficiul societății pe acțiuni „Moldovagaz” taxa de stat în sumă de 100 lei (f.d.91-94; 97-102 verso). Invocînd ilegalitatea acestei hotărîri, la data de 22 iulie 2014, Selevestru Irina în interesele societății pe acțiuni „Moldovagaz”, a declarat apel împotriva hotărîrii Judecătoriei Comerciale de Circumscripţie din 17 iulie 2014, solicitînd admiterea apelului, casarea parţială a hotărîrii instanţei de fond în partea respingerii acţiunii, cu emiterea în acestă parte a unei hotărîri, prin care cererea de chemare în judecată să fie admisă integral.

Nefiind de acord cu hotărîrea Judecătoriei Comerciale de Circumscripţie din 17 iulie 2014, la data de 31 iulie 2014, Nicolae Raileanu, a contestat-o cu apel, solicitînd admiterea apelului, casarea hotărîrii primei instanţe, cu remiterea cauzei la rejudecare. Prin decizia Curţii de Apel Chișinău din 10 februarie 2015 au fost respinse apelurile declarate de Nicolae Răileanu și de către Selivestru Irina, în interesele societății pe acțiuni „Moldovagaz” și s-a menținut fără modificări hotărîrea Judecătoriei Comerciale de Circumscripție din 17 iulie 2014 (f.d.178-188). La 13 martie 2015 Nicolae Răileanu a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe cu pronunţarea unei noi hotărâri prin care cererea de chemare în judecată să fie respinsă ca nefondată.

În motivarea recursului recurentul a indicat că, concluziile expuse de instanța de apel sunt nefondate și ilegale, contradictorii cu circumstanțele cauzei și probele administrate, sunt unilaterale, iar la adoptarea lor instanța a aplicat o lege care nu trebuia aplicată. A indicat că, informația expusă de recurent în cadrul conferinței de presă nu poartă un caracter denigrator în privința societății pe acțiuni ”Moldovagaz”, corespunde adevărului, iar afirmațiile care lezează onoarea, demintatea sau reputația profesională, sunt conforme Legii nr. 64 din 23 martie 2010 cu privire la libertatea de exprimare și corespund realității. Indică recurentul că, Colegiul civil al Curții de Apel Chișinău a ignorat faptul că, informația răspîndită în cadrul conferinței de presă în cauză, constituie o judecată de valoare, iar adevărul judecăților de valoare nu este susceptibil probațiunii.

4 A mai menționat, că instanța de apel nu a întreprins măsuri concrete pentru a elucida faptul că, societatea pe acțiuni ”Moldovagaz” nu a respectat procedura prealabilă, bazîndu-se doar pe afirmațiile că aceștea au aflat despre conferința de presă peste 20 zile, iar cererea prealabilă să fie remisă peste 38 zile, deoarece informația despre conferința de presă în cauză a fost pe larg mediatizată de toate posturile de televiziune și radio, astfel, că în opinia recurentului conducerea Societății pe acțiuni ”Moldovagaz” a aflat imediat în aceeași zi. Mai afirmă, că Curtea de Apel Chișinău nu a dat o apreciere obiectivă faptului că Judecătoria comercială de circumscripție prin adoptarea hotărîrii din 17 iulie 2014 în lipsa motivată a sa și a avocatului, a lipsit recurentul de dreptul său la apărare, îngrădindu-i dreptul procedural prevăzute de art. 233-234 Codul de procedură civilă.

Recurentul Răileanu Nicolae odată cu înaintarea prezentului recurs a solicitat invitarea participanților în şedinţa de judecată în instanţa de recurs, motivînd prin depunerea de probe suplimentare. La data de 18 mai 2015 recurentul Răileanu Nicolae a înaintat un demers cu privire la anexarea unor documente, care ar confirma veridicitatea celor invocate în cererea de recurs. În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Completul din 5 judecători poate decide invitarea unor participanţi sau reprezentanţi ai acestora pentru a se pronunţa supra problemelor de legalitate invocate în cererea de recurs. În temeiul articolului 442 alin. (1) Codul de procedură civilă, judecînd recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanţa verifică, în limitele invocate în recurs şi în baza referinţei depuse de către intimat, legalitatea hotărîrii atacate, fără a administra noi dovezi.

Reieşind din prevederile legale enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie reţine că recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. De asemenea, se mai reţine că completul din 5 judecători poate decide invitarea unor participanţi sau reprezentanţi ai acestora la examinarea recursului în cazul în care consideră necesar, însă, în cazul dat, instanţa de recurs consideră că nu este necesară invitarea participanților la examinarea recursului, iar legalitatea hotărîrii atacate se va examina în limitele invocate în recurs, fără a administra noi dovezi. În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Instanţa de recurs consideră că recurentul, declarînd recursul împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 10 februarie 2015, la data de 13 martie 2015 s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termen. În conformitate cu art.439 alin.(2) Cod de procedură civilă, după parvenirea dosarului un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia.În cazul neprezentării referinţei în teremenul stabilit, admisibilitatea recursului se va decide în lipsa acesteia. 5 La data de 08 aprilie 2015, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa societății pe acțiuni ”Moldovagaz”, și avocatul intervenienților accesorii Valerian Mînzat cererea de recurs, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei.

Intimata, societatea pe acțiuni ”Moldovagaz”, avocatul intervenienților accesorii Valerian Mînzat nu şi-au valorificat dreptul procedural respectiv şi nu au depus referinţe în termenul stabilit, examinarea admisibilității recursului fiind decisă în lipsa acesteia. Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 20 mai 2015 recursul a fost declarat admisibil. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, judecînd recursul în limitele prevăzute de lege, consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis, decizia instanţei de apel și hotărîrea instanţei de fond urmează a fi casate parțial, fiind pronunțată o hotărîre nouă conform următoarelor.

În conformitate cu art. 445 alin. (1), lit. b) Cod de Procedură Civilă instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, pronunţînd o nouă hotărîre.

Înaintând acţiunea în judecată societatea cu răspundere limitată ”Moldovagaz” împotriva lui Nicolae Raileanu şi Agenţiei de presă „Infotag”, intervenienţi accesorii societatea cu răspundere limitată „Chişinău-Gaz”, societatea cu răspundere limitată „Bălţi-Gaz”, societatea cu răspundere limitată „Floreşti-Gaz”, societatea cu răspundere limitată „Edineţ-Gaz”, societatea cu răspundere limitată „Găgăuz-Gaz”, societatea cu răspundere limitată „Cimişlia- Gaz”, societatea cu răspundere limitată „Ialoveni-Gaz”, societatea cu răspundere limitată „Orhei-Gaz”, societatea cu răspundere limitată „Moldovatransgaz”, societatea cu răspundere limitată „Ungheni-Gaz”, societatea cu răspundere limitată „Taraclia-Gaz”, societatea cu răspundere limitată „Cahul-Gaz” şi societatea cu răspundere limitată „Ştefan-Vodă-Gaz” privind apărarea reputaţiei profesionale și repararea prejudiciului material, motîvind că, la data de 11 martie 2014, în cadrul Agenţiei de presă „Infotag” a avut loc o conferinţă de presă susţinută de Victor Parlicov, în cadrul căreia a intervenit și dl.Nicolae Răileanu, care a făcut unele declaraţii ce lezează reputaţia profesională a societății pe acțiuni „Moldovagaz”.

Judecînd pricina în cauză, prima instanţă a admis parțial acţiunea, fiind dispusă obligarea pîrîtului Nicolae Răileanu să dezmintă în termen de 15 zile de la data cînd hotărîrea instanţei va deveni definitivă informaţia răspîndită conform textului dezminţirii; s-a obligat Agenţia de presă „Infotag” să publice pe site-ul său textul acestei dezminţiri. În rest, acţiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. S-a încasat din contul lui Nicolae Răileanu în beneficiul societății pe acțiuni „Moldovagaz” taxa de stat în sumă de 100 lei (f.d.91-94; 97-102 verso). Fiind investită cu judecarea apelurilor declarate de societatea pe acțiuni „Moldovagaz” și Nicolae Răileanu, instanța de apel a respins apelurile, menținînd în vigoare hotărîrea Judecătoriei Comerciale de Circumscripție din 17 iulie 2014 (f.d.178- 188). Nefiind de acord, cu decizia instanței de apel, Nicolae Răileanu a contestat-o cu recurs.

6 Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră, că decizia instanţei de apel și hotărîrea instanţei de fond urmează a fi casate parțial, fiind dată o apreciere greșită circumstanțelor de fapt și de drept invocate din următoarele motive. În conformitate cu art.15 alin.(1-2) din Legea nr. 64 din 23 aprilie 2010 cu privire la libertatea de exprimare, persoana care se consideră defăimată poate solicita, prin cerere prealabilă, autorului informaţiei şi/sau persoanei juridice care a răspîndit-o rectificarea sau dezminţirea informaţiei defăimătoare, acordarea dreptului la replică sau exprimarea scuzelor şi compensarea prejudiciului cauzat.Cererea prealabilă se depune în termen de 20 de zile de la data la care persoana a aflat sau trebuia să afle despre informaţia defăimătoare.

Acesta este un termen de prescripţie. La împlinirea unui an din ziua defăimării, persoana nu poate solicita repunerea sa în termenul de depunere a cererii prealabile. Materialele cauzei atestă că, la data de 18 aprilie 2014 Societatea pe acțiuni ”Moldovagaz” a adresat o cerere prealabilă, expediată prin poștă cu aviz de recepție pîrîtului Nicolae Răileanu, solicitînd dezmințirea informației defăimătoare răspîndite de către ultimul la data de 11 martie 2014 în cadrul conferinței de presă susținută la Agenția de presă ”Infotag” (f.d.165-167).

Sub acest aspect, instanța de recurs constată că instanțele ierarhic inferioare corect au stabilit că intimata/reclamantă Societatea pe acțiuni ”Moldovagaz” a respectat termenul de 20 zile de la data la care a aflat sau trebuia să afle despre informaţia defăimătoare pentru înaintarea cererii prealabile, or din înscrisul anexat la dosar rezultă cu certitudine că societatea pe acțiuni ”Moldovagaz” a aflat despre conferința de presă organizată de către Agenția de presă ”Infotag” la data de 31 martie 2014, ceea ce se confirmă prin cererea consilierului președintelui conducerii societății pe acțiuni ”Moldovagaz”, Doina Deleiu (f.d.172).

În acest sens, sunt respinse ca nefondate alegațiile recurentului Nicolae Răileanu precum că intimata societatea pe acțiuni ”Moldovagaz” a aflat despre conferința de presă și despre declarațiile sale chiar în aceeași zi, avînd în vedere faptul că, la conferință au fost prezenți mai mulți reprezentanți ai societății civile, mass-media, iar declarațiile sale au fost larg mediatizate, fiind pur declarative, deoarece nu există nici un înscris care să stabilească cu certitudine că intimata a aflat sau trebuia să afle despre declarațiile efectuate de Nicolae Răileanu mai înainte de data de 31 martie 2014 sau chiar în ziua în care a avut loc conferința de presă la Agenția de presă ”Infotag”.

Pentru aceste condiții, Colegiu civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că reclamata/intimata societatea pe acțiuni ”Moldovagaz” a făcut dovadă că a respectat procedura prealabilă prevăzută de art. 15 din Legea nr. 64 din 23 aprilie 2010 cu privire la libertatea de exprimare. În conformitate cu art.3 alin. (1) din Legea nr. 64 din 23 aprilie 2010 cu privire la libertatea de exprimare, orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de a căuta, de a primi și de comunica fapte și idei. Conform art.16 alin. (2) din Codul civil, orice persoană este în drept să ceară dezmințirea informației ce îi lezează onoarea, demnitatea sau reputația profesională daca cel care a răspîndit-o nu dovedește că ea corespunde realității.

7 Prin ”informație” se subînțelege orice relatare cu privire la un fapt, o opinie sau o idee sub formă scrisă, de sunat și/sau de imagine. Totodată, răspîndirea informațiilor care lezează onoarea, demnitatea și reputația profesională constă în publicarea în presă a informațiilor, translarea, difuzarea unor asemenea informații în emisiunile radiofonice și televizate, demonstrarea în programele de cronică cinematografică și în alte mijloace de comunicare, în caracteristicile de serviciu, precum și în discursurile publice sau comunicarea lor în altă formă, inclusiv cîtorva sau cel puțin unei persoane. Afirmațiile care lezează onoarea, demnitatea sau reputația profesională sunt acelea care nu corespund realității și discreditează onoarea, demnitatea și reputația persoanei în opinia publică sau în opinia unor persoane din punctul de vedere al respectării legilor, principiilor morale ale societății.

În conformitate cu art. 7 alin. (1) din Legea nr. 64 din 23 aprilie 2010 cu privire la libertatea de exprimare, orice persoană are dreptul la apărarea onoarei, demnității și reputației sale profesionale lezate prin răspîndrea relatărilor false cu privire la fapte, a judecățior de valoare fără substrat factologic suficient sau injurie. Art.2 din legea citată supra, stipulează că persoana lezată prin răspîndirea unor relatări cu privire la fapte poate fi restabiltă în drepturi dacă informația cumulează următoarele condiții: a) este falsă; b) este defăimătoare; c) permite identificarea persoanei vizate de informație. Conform probatoriului administrat, s-a stabilit că la data de 11 martie 2014, în cadrul Agenţiei de presă „Infotag” a avut loc o conferinţă de presă susţinută de Victor Parlicov, în cadrul căreea a intervenit și dl.Nicolae Răileanu, care a făcut unele declaraţii ce vizează societatea pe acțiuni „Moldovagaz”.

Instanțele ierarhic inferioare au concluzionat, că informațiile răspîndite de Nicolae Răileanu sunt denigratoare și lezează reputația profesională a societății pe acțiuni ”Moldovagaz”, or intimatul/apelant Nicolae Răileanu nu a demonstrat acțiunea cu bună credință în răspîndirea informației enunțate. Instanța de apel a stabilit că, afirmațiile expuse nu sunt simple judecăți de valoare or, s-a afirmat că reclamanta societatea pe acțiuni ”Moldovagaz” a solicitat să fie introduse la tariful pentru 1 m3 de gaz, suplimentar încă anumite sume considerabile - această afirmație fiind lipsită de suport factologic. De altfel, afirmația precum că, a fost exercitat un careva trafic de influență în acest sens, inclusiv din partea deputatului S. Furdui, este de asemenea lipsită de suport factologic și denigratoare.

Articolul 10§1 CEDO consfințește că, orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Însă articolul dat nu garantează o libertate de exprimare nelimitată. Conform termenilor din paragraful 2 al articolului, exercitarea acestei libertăţi presupune „obligaţii şi responsabilităţi”. Aceste „obligaţii şi responsabilităţi” pot avea însemnătate când, la fel ca şi în această cauză, există o întrebare cu privire la atacul asupra reputaţiei unor persoane private şi subminarea „drepturilor altor persoane” (Goodwin v. the United Kingdom, hotărâre din 27 martie 1996, Reports of Judgments and Decisions 1996-II, p. 500, § 39, şi Fressoz and Roire v. France [GC], nr. 29183/95, § 54, ECHR 1999-I).

Sub acest aspect, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține, că pentru a stabili dacă a fost defăimată reputația 8 profesională a companiei reclamante în raport cu libertatea de exprimare a recurentului, prin prisma standardelor CtEDO urmează a fi supusă verificării prin procedura ”triplului test”: 1. ”prevăzut de lege” – ingerința este prevăzută în Legea nr. 64 din 23 aprilie 2010 cu privire la libertatea de exprimare care este atît accesibilă, cît și previzibilă. 2. ”scop legitim” – protecția reputației profesionale ale societății pe acțiuni ”Moldovagaz”, și 3. ”necesară într-o societate democratică”. Sub acest aspect, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție va analiza dacă ingerința în libertatea de exprimare a dlui Nicolae Răileanu a fost necesară într-o societate democratică.

Dreptul la libertatea de exprimare este aplicabil nu numai „informaţiei” sau „ideilor” care sunt primite favorabil sau sunt privite ca inofensive sau ca o chestiune de indiferenţă, dar şi celor care ofensează, şochează sau deranjează Statul sau orice parte a comunităţii.

(De Haes and Gijsels v. Belgium, hotărâre din 24 februarie 1997, Reports of Judgments and Decisions 1997-I, p. 236, § 47). În hotărârea Steel and Morris v. the United Kingdom (nr. 68416/01, § 94, ECHR 2005-II) Curtea a reiterat constatarea sa că: ”Este adevărat faptul că companiile publice mari se expun, în mod inevitabil şi conştient, unei analize atente a acţiunilor lor şi, ca şi în cazul oamenilor de afaceri care le administrează, limitele criticii acceptabile sunt mai largi în cazul unor astfel de companii (a se vedea Fayed v. the United Kingdom, hotărâre din 21 septembrie 1994, Seria A nr. 294-B, p. 53, § 75). Totuşi, pe lângă interesul public de a avea dezbateri deschise despre practicile de afaceri, există şi un interes concurent de a proteja succesul comercial şi viabilitatea companiilor, în beneficiul acţionarilor şi al angajaţilor, dar şi pentru o bunăstare economică mai largă.

Prin urmare, Statul se bucură de o marjă de apreciere în ceea ce priveşte mijloacele pe care le acordă prin legislaţia naţională pentru a permite unei companii să conteste adevărul acuzaţiilor care riscă să afecteze reputaţia acesteia şi limitele prejudiciului cauzat de acestea (Markt Intern Verlag GmbH and Klaus Beermann v. Germany, hotărâre din 20 noiembrie 1989, Seria A nr. 165, pp. 19-21, §§ 33-38, cauza Timpul Info-Magazin și Anghel vs Moldova, cererea nr.42864/05 din 27 noiembrie 2007)”. Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține, că chiar dacă intimata societatea pe acțiuni ”Moldovagaz” nu poate fi considerată o companie mare similară celei din cauza Steel and Moris, citată mai sus,și că ar trebui să se bucure de o protecție mai sporită a reputației sale.

Totuși avînd în vedere poziția sa dominantă pe piața Republicii Moldovei în importul, transportarea gazelor naturale rusești, precum și la comercializarea gazelor lichefiate, ea în mod involuntar se expune unei analize mai largi din partea opiniei publice, inclusiv și în cazul în care se ridică asemenea chestiuni de interes public, precum introducerea în tariful gazelor naturale a pierderilor reale calculate conform metodologiei aprobate de ANRE. De asemenea, Colegiul lărgit constată că instanțele ierarhic inferioare, admițînd parțial pretenția reclamantului/intimat Societatea pe acțiuni ”Moldovagaz”, au constatat 9 că ingerința în dreptul la libertatea de exprimare a recurentului Nicolae Răileanu a fost necesară, făcînd referire la extrase de propoziții scoase din context.

Într-adevăr, afirmația precum că, a fost exercitat un careva trafic de influență în acest sens din partea intimatului societatea pe acțiuni ”Moldovagaz”, inclusiv din partea deputatului S. Furdui asupra Agenției Naționale pentru Reglementare în Energetică este o acuzație gravă cu privire la fapte. Însă, atunci cînd pasajul este citit în întregime, se vede clar că recurentul/pîrît nu a avut intenția a aduce atingere reputației profesionale a întreprinderii reclamante, ci mai degrabă de a pune în discuție întrebări de interes public, precum majorarea tarifelor la importul și comercializarea gazelor naturale.

Cu atît mai mult, materialele cauzei atestă că, asemenea chestiuni au fost obiect de examinare, în ordinea contenciosului administrativ, în cadrul instanțelor de judecată (dosarul nr. 3r-1499/12 din 19 decembrie 2012; dosarul nr. 3r-701/11 din 09 noiembrie 2011). De asemenea, și propoziția ”conducerea societății pe acțiuni „Moldovagaz ” nu are nici o implicaţie nemijlocită în scrisorile anonime remise în adresa instituţiilor mass media” constituie judecăți de valoare. Adevărul judecăților de valoare, însă nu este susceptibil probațiunii.

Cerința de a dovedi adevărul unei judecăți de valoare este imposibil de îndeplinit și încălcă însăși libertatea de opinie, care este o parte fundamentală a dreptului garantat de articolul 10 CEDO (cauza Busuioc vs Moldova nr. 61513/00 § 61,21 decembrie 2004). În ceea ce privește partea din propoziție în care se pretinde existența unui pretins trafic de influență din partea deputatului S. Furdui, aceasta este o judecată de valoare, care nu poate fi dovedită, deoarece ultimul nu a exprimat în public nici o opinie, iar recurentul nu poate fi obligat să dezmintă o informație referitor la o persoană care nici nu a contestat cele invocate de dînsul.

În conformitate cu art. 24 alin.1) din legea nr.64 dn 23 aprilie 2010 cu privire la libertatea de exprimare, sarcina probațiunii este pusă pe seama reclamantului, care trebuie să dovedească că: a) pîrîtul a răspîndit informația; b) informația îl vizează și este defăimătoare; c) informația constituie o relatare cu privire la fapte și este în esență falsă; sau d) judecata de valoare nu se bazează pe un substrat factologic suficient; e) existența și cuantumul prejudiciului cauzat. Avînd în vedere cele expuse mai sus și luînd în considerație contextul factologic relevant raportat la prevederile legale, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție concluzionează că, reputația profesională a companiei reclamante societatea pe acțiuni ”Moldovagaz” nu a fost prejudiciată, iar ingerința în dreptul recurentului/pîrît Nicolae Răileanu în libertatea de exprimare nu a fost ”necesară într-o societate democratică”.

Cu privire la pretenția privind compensarea prejudiciului moral, Colegiul lărgit reține că instanțele investite cu examinarea fondului au respins acest capăt de cerere, menționînd că, însăși faptul obligării pîrîților Nicolae Răileanu și Agenția de presă ”Infotag” să dezmintă informația răspîndită conform textului dezmințirii constituie în sine o satisfacție echitabilă pentru societatea pe acțiuni ”Moldovagaz”. 10 În conformitate cu art. 29 alin. (1) din Legea nr. 64 din 23 aprilie 2010 cu privire la libertatea de exprimare, instanţa de judecată va acorda o compensaţie de natură să aducă satisfacţie persoanei lezate.

La stabilirea cuantumului compensaţiei pentru prejudiciul moral, acordată persoanei fizice, instanţa de judecată va lua în consideraţie caracterul şi gravitatea suferinţelor fizice şi psihice cauzate reclamantului, caracterul informaţiei răspîndite, gradul de răspîndire a informaţiei, personalitatea reclamantului, reputaţia pîrîtului, gradul de vinovăţie a pîrîtului, consecinţele răspîndirii informaţiei defăimătoare, starea materială a reclamantului şi cea a pîrîtului, publicarea rectificării, dezminţirii sau acordarea dreptului la replică pînă la depunerea cererii de chemare în judecată şi alte circumstanţe importante pentru examinarea cauzei.

În conformitate cu art. 1422 alin. 1) Cod civil, în cazul în care persoanei i s-a cauzat un prejudiciu moral (suferinţe psihice sau fizice) prin fapte ce atentează la drepturile ei personale nepatrimoniale, precum şi în alte cazuri prevăzute de legislaţie, instanţa de judecată are dreptul să oblige persoana responsabilă la reparaţia prejudiciului prin echivalent bănesc. Avînd în vedere, că Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție a constatat că nu a fost probat faptul lezării onoarei, demnității și reputației profesionale a societății reclamante/intimatei societatea pe acțiuni ”Moldovagaz”, astfel rezultă că careva prejudiciu moral nu li s-a pricinuit, or careva probe pertinente în sensul prevederilor art. 118 Codul de procedură civilă nu au fost prezentate.

Avînd în vedere că circumstanțele pricinii au fost stabilite de instanțele judecătorești inferioare, că nu este necesară verificarea unor dovezi suplimentare, însă normele de drept ce guvernează prezentul raport juridic litigios au fost aplicate eronat, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, a casa parțial hotărârile instanțelor judecătorești inferioare și a emite o nouă hotărâre în această parte, prin care cererea de chemare în judecată se respinge ca nefondată. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) Codul de procedură civilă, art. 445 alin. (3) Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se admite recursul declarat de către Nicolae Răileanu.

Se casează partial decizia Curţii de Apel Chişinău din 10 februarie 2015 și hotărârea hotărîrea Judecătoriei Comerciale de Circumscripție din 17 iulie 2014, pronunțînd o hotărîre nouă, prin care: Se respinge ca nefondată cererea de chemare în judecată înaintată de către societatea pe acțiuni „Moldovagaz” împotriva lui Nicolae Raileanu şi Agenţiei de presă „Infotag”, intervenienţi accesorii societatea cu răspundere limitată „Chişinău-Gaz”, societatea cu răspundere limitată „Bălţi-Gaz”, societatea cu răspundere limitată „Floreşti-Gaz”, societatea cu răspundere limitată „Edineţ-Gaz”, societatea cu răspundere limitată „Găgăuz-Gaz”, societatea cu răspundere limitată „Cimişlia- Gaz”, societatea cu 11 răspundere limitată „Ialoveni-Gaz”, societatea cu răspundere limitată „Orhei-Gaz”, societatea cu răspundere limitată „Moldovatransgaz”, societatea cu răspundere limitată „Ungheni-Gaz”, societatea cu răspundere limitată „Taraclia-Gaz”, societatea cu răspundere limitată „Cahul-Gaz” şi societatea cu răspundere limitată „Ştefan-Vodă- Gaz”, privind apărarea reputaţiei profesionale.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Svetlana Filincova judecători Tamara Chișca-Doneva Maria Ghervas Elena Covalenco Dumitru Mardari 12