2ra-1354/15 — Privind anularea ordinelor de sancţionare, restabilirea în funcţia deţinută

Dosarul nr. 2ra-1354/15 Instanţa de fond: Judecătoria Ciocana mun. Chişinău – I. Bulhac Instanţa de apel: CA Chişinău - N. Cernat, A. Pahopol, L. Bulgac ÎNCHEIERE 27 mai 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul: Svetlana Filincova, Judecători: Dumitru Mardari, Maria Ghervas, examinînd chestiunea referitoare la admisibilitatea recursului, declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Transautogaz” în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către de Andrei Bîtcă împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Transautogaz” privind anularea ordinelor de sancţionare disciplinară nr. 110 “k” din 30 septembrie 2013, nr. 115 “k” din 01 octombrie 2013 şi nr. 119 “k” din 03 octombrie 2013, restabilirea în funcţia deţinută, încasarea salariului pentru lipsa forţată de la muncă şi repararea prejudiciului moral în mărime de 5 salarii medii lunare, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 februarie 2015, prin care s-a admis cererea de apel declarată de Societatea cu Răspundere Limitată „Transautogaz”, s-a modificat hotărîrea Judecătoriei Ciocana mun.

Chişinău din 27 iunie 2014, CONSTATĂ : La 14 noiembrie 2013 Andrei Bîtcă a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Transautogaz” privind anularea ordinelor de sancţionare disciplinară nr. 110 “k” din 30 septembrie 2013, nr. 115 “k” din 01 octombrie 2013 şi nr. 119 “k” din 03 octombrie 2013, restabilirea în funcţia deţinută, încasarea salariului pentru lipsa forţată de la muncă şi repararea prejudiciului moral în mărime de 5 salarii medii lunare. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că a activat în cadrul SRL „Transautogaz” din momentul înfiinţării acesteia de către SRL „Moldovatransgaz” în 1 anul 2011. În cadrul SRL „Transautogaz” a ocupat funcţia de operator al Staţiei Alimentare a Automobilelor cu Gaz Comprimat (în continuare SAAGC) Hînceşti, din momentul angajării şi pînă la emiterea ordinelor contestate nu a fost sancţionat disciplinar şi şi-a îndeplinit cu responsabilitate şi conştiincios atribuţiile de serviciu.

Andrei Bîtcă a menţionat că la 05 august 2013 la SAAGC Hînceşti a avut loc un incident între el şi alte două persoane, în legătură cu faptul că a refuzat să alimenteze un automobil, care nu era dotat corespunzător pentru alimentarea cu gaze naturale. În legătură cu acest incident şi drept urmare a plîngerii depuse de clienţii staţiei, după o anchetă de serviciu SRL „Transautogaz” i-a aplicat 3 sancţiuni disciplinare. Astfel, prin ordinul nr. 110”k” din 30 septembrie 2013 i s-a aplicat mustrare aspră pentru încălcarea prevederilor art. 9 alin. (2) lit. c) Codul Muncii, nerespectarea condiţiilor de securitate şi sănătate în muncă şi a Instrucţiei privind modul de alimentare a automobilelor cu gaz comprimat la staţiile SAAGC SRL „Transautogaz” din 01 octombrie 2011 la alimentarea automobilului model Opel Zafira, care nu întrunea condiţiile tehnice şi de securitate necesare pentru alimentare cu carburant.

Prin ordinul nr. 115”k” din 01 octombrie 2013 i-a fost aplicată mustrare aspră pentru încălcarea disciplinei muncii la locul de muncă la data de 05 august 2013, ce se caracterizează printr-un comportament nedemn şi înjurarea în public a clienţilor cu vorbe şi fapte, care înjosesc onorarea şi demnitatea persoanei. Prin ordinul nr. 119 „k” din 03 octombrie 2013 s-a concediat Andrei Bîtcă din funcţia deţinută de operatorul SAAGC Hînceşti a SRL „Transautogaz” în temeiul prevăzut de art. 86 alin. (1) lit. g) şi k) Codul Muncii.

De asemenea s-a invocat că prezenţa unui cumul de abateri disciplinare la locul de muncă a accentuat gravitatea ultimei abateri, comise la data de 05 august 2013 şi constatate prin raportul suplimentar al Comisiei de anchetă internă din 02 octombrie 2013, ce se caracterizează prin încălcarea prevederilor art. 8 alin. (2) lit. c) Cod Fiscal, art. 9 lit. f) al Legii privind protecţia consumatorilor şi pct. 4 al Regulamentului cu privire la aplicarea maşinilor de casă şi control pentru efectuarea decontărilor în numerar, aprobat prin Hotărîrea de Guvern nr. 474 din 28 aprilie 1998 şi neeliberarea bonului de casă consumatorului la momentul petrecerii decontului, precum şi neoglindirea tranzacţiei respective din aparatul de casă cu memorie fiscală de la SAAGC Hînceşti.

Reclamantul a indicat că prin ordinul nr. 119”k” din 03 octombrie 2013 a fost concediat din funcţia de operator al SAAGC Hînceşti în temeiul prevăzut de art. 86 alin. (1) lit. g) şi k) Codul Muncii. Consideră că SRL „Transautogaz” a încălcat prevederile art. 206 alin. (4) Codul Muncii, care prevede că pentru aceiaşi abatere disciplinară nu se poate aplica decît o singură sancţiune. Ordinul de concediere nr. 119”k” din 03 octombrie 2013 constituie sancţiune pentru abaterea disciplinară din 05 august 2013, care prin ordinul nr. 110 „k” a fost sancţionat cu mustrare aspră şi a fost emis în perioada aflării în concediu medical. 2 În cadrul şedinţei de judecată pîrîtul a prezentat ordinul nr. 73 „k” din 30 aprilie 2014, prin care s-a modificat data concedierii reclamantului în legătură cu aflarea acestuia în concediu medical.

Prin hotărîrea Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 27 iunie 2014 s-a admis parţial acţiunea înaintată de Andrei Bîtcă. S-au anulat ca fiind ilegale ordinele nr. 115”k” din 01 octombrie 2013 privind aplicarea sancţiunii disciplinare mustrare aspră, nr. 119”k” din 03 octombrie 2013 privind aplicarea sancţiunii disciplinare - concediere în temeiul art. 86 alin. (1) lit. g) şi k) Codul Muncii, cît şi nr. 73”k” din 30 aprilie 2014 despre modificarea pct. 1 al ordinului nr. 119”k” din 03 octombrie 2013 şi anume data concedierii lui Andrei Bîtcă. S-a restabilit Andrei Bîtcă în funcţia de operator al SAAGC Hînceşti a SRL „Transautogaz”.

S-a încasat de la SRL „Transautogaz” în beneficiul lui Andrei Bîtcă salariul pentru perioada absenţei forţate de la muncă 13 noiembrie 2013 – 27 iunie 2014 în mărime de 57.365,49 lei, cu calcularea şi reţinerea sumelor obligatorii la bugetul public şi bugetul asigurărilor sociale; compensaţia pentru prejudiciul moral cauzat în mărime de 10.000 lei şi cheltuielile de judecată. În rest pretenţiile s-au respins. S-a încasat de la SRL „Transautogaz” în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 1.820,96 lei şi 28,30 lei cheltuieli pentru citarea părţilor în judecată (f.d. 144, 146 - 152). La 30 iunie 2014 SRL „Transautogaz” a înaintat cerere de apel, solicitînd casarea hotărîrii Judecătoriei Ciocana mun.

Chişinău din 27 iunie 2014, pronunţarea unei noi hotărîri, prin care să fie respinsă integral acţiunea (f.d. 154 – 155, 175 - 178). Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 17 februarie 2015 s-a admis apelul declarat de SRL „Transautogaz”. S-a modificat hotărîrea Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 27 iunie 2014 prin micşorarea sumei dispuse spre încasare cu titlu de salariu pentru perioada absenţei forţate de la lucru de la 57.365,49 lei pînă la 27.363 lei. În rest hotărîrea s-a menţinut. În motivarea deciziei instanţa de apel a reţinut hotărîrea instanţei de fond ca fiind justă, bazată pe aprecierea corectă a circumstanţelor de fapt stabilite în raport cu prevederile legale aplicabile raporturilor litigioase, menţionînd în acest sens prevederile art. 206 alin. (4) Codul Muncii, care expres prevede că pentru aceiaşi abatere disciplinară nu se poate aplica decît o singură sancţiune.

Totodată instanţa de apel a constatat eronat cuantumul salariului dispus spre încasare pentru perioada absenţei forţate de la muncă, 13 noiembrie 2013 – 27 iunie 2014 în mărime de 57.365,49 lei şi a diminuat suma pînă la 27.363 lei reieşind din certificatul prezentat de asigurator (f.d. 185 - 198). La 17 aprilie 2015 SRL „Transautogaz” a înaintat cerere de recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 februarie 2015 şi hotărîrii Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 27 iunie 2014, solicitînd casarea acestora, cu emiterea unei noi hotărîri, prin care acţiunea să fie respinsă integral (f.d. 207 - 211). În motivarea recursului SRL „Transautogaz” a invocat că atît hotărîrea instanţei de fond cît şi decizia instanţei de apel sînt neîntemeiate şi ilegale, fiind adoptate ca rezultat al aplicării eronate a normei materiale şi procedurale.

Conform prevederilor art. 434 alin. (1) CPC recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. 3 Materialele cauzei atestă că decizia Curţii de Apel Chişinău a fost pronunţată la 17 februarie 2015 şi a fost expediată părţilor la 26 februarie 2015. Cererea de recurs a fost depusă la 17 aprilie 2015, fiind depusă în termen. Verificînd materialele dosarului prin prisma temeiurilor invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ ajunge la concluzia că recursul declarat de SRL „Transautogaz” este inadmisibil. Conform art. 430 lit. a) CPC sînt în drept să declare recurs: părţile şi alţi participanţi la proces. În conformitate cu art. 433 lit. c) CPC cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare.

Călăuzindu-se de art. 440 CPC Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume la lit. c), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare. Analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că în cazul dat, cererea de recurs este înaintată de către o persoană care nu este în drept de a înainta cerere de recurs. Or, cererea de recurs a fost semnată de către o persoană neîmputernicită şi neidentificată în numele lui Victor Stratan directorul SRL „Transautogaz”.

În conformitate cu modificările operate la art. 75 CPC, prin Legea nr. 102 din 28 mai 2010, procesele persoanelor juridice se susţin în instanţă de judecată de către organele lor de administrare, care acţionează în limitele împuternicirilor atribuite prin lege, prin alte acte normative sau prin actele lor de constituire, precum şi de către alţi angajaţi împuterniciţi ai persoanei juridice. Conform regulii generale, persoana juridică dobîndeşte drepturi civile şi îşi asumă obligaţii civile prin lege, prin alte acte normative sau prin actele lor de constituire.

Deci, pentru a fi stabilit dacă persoana concretă este în drept să semneze cereri din numele persoanei juridice urmează să se constate dacă aceasta este împuternicită în condiţiile legii, ţinînd cont de faptul că procesele persoanelor juridice se susţin în instanţă de judecată de către organele lor de administrare, care acţionează în limitele împuternicirilor atribuite prin lege, prin alte acte normative sau prin actele lor de constituire, precum şi de către alţi angajaţi împuterniciţi ai persoanei juridice, de către avocaţi sau avocaţi stagiari. În litigiul dedus judecăţii Colegiul reţine că pe cererea de recurs a fost aplicată o semnătură, în numele directorului SRL „Transautogaz” Victor Stratan, care nu-i aparţine cu aplicarea marcajului respectiv.

Potrivit legii, persoana care în virtutea unei procuri deţine dreptul de semnătură, aplică semnătura în nume propriu confirmînd această împuternicire prin anexarea procurii. La caz aceste prevederi legale nu au fost respectate. Totodată, instanţa de recurs constată că recursul declarat nu se încadrează nici în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. 4 În legătură cu cele constatate, examinînd argumentele cererii de recurs prin prisma normelor legale ce reglementează relaţiile dintre părţi, ţinînd cont de actele anexate la dosar, se constată că recursul înaintat de SRL „Transautogaz” împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 februarie 2015 este inadmisibilă.

În conformitate cu art. 270, 433 lit. a), 440 CPC completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie DISPUNE: Se consideră inadmisibil recursul, declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Transautogaz”, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 februarie 2015 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către de Andrei Bîtcă împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Transautogaz” privind anularea ordinelor de sancţionare disciplinară nr. 110 “k” din 30 septembrie 2013, nr. 115 “k” din 01 octombrie 2013 şi nr. 119 “k” din 03 octombrie 2013, restabilirea în funcţia deţinută, încasarea salariului pentru lipsa forţată de la muncă şi repararea prejudiciului moral în mărime de 5 salarii medii lunare.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Dumitru Mardari Maria Ghervas 5