2ra-1300/15 — Privind anularea ordinului de concediere, cu restabilirea în funcţia deţinută

Dosarul nr. 2ra-1300/15 Instanţa de fond: Judecătoria Edineţ – A. Rusu Instanţa de apel: CA Bălţi – Iu. Grosu, A. Corcenco, D. Corolevschi ÎNCHEIERE 27 mai 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul: Svetlana Filincova, Judecători: Dumitru Mardari, Maria Ghervas, examinînd chestiunea referitoare la admisibilitatea recursului, declarat de către Anatolie Vengher în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Anatolie Vengher împotriva Întreprinderii de Stat „Întreprinderea pentru Silvicultură Edineţ” privind anularea ordinului nr. 129 din 08 septembrie 2014 de concediere, cu restabilirea în funcţia deţinută, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 29 ianuarie 2015, prin care s-a respins cererea de apel declarată de Anatolie Vengher, s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Edineţ din 16 octombrie 2014, CONSTATĂ : La 06 octombrie 2014 Anatolie Vengher a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva Întreprinderii de Stat „Întreprinderea pentru Silvicultură Edineţ” privind anularea ordinului nr. 129 din 08 septembrie 2014 de concediere, cu restabilirea în funcţia deţinută.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că în baza ordinului ÎS „Întreprinderea pentru Silvicultură Edineţ” nr. 129 din 08 septembrie 2014 a fost concediat din funcţia de inginer resurse de lemn materie primă (fond forestier). 1 Motivul emiterii ordinului de către ÎS „Întreprinderea pentru Silvicultură Edineţ” a servit faptul că la încheierea contractului individual de muncă a prezentat diploma falsă seria MB HX nr. 014763 privind absolvirea Universităţii Naţionale Agrare de bioresurse şi folosirea Naturii din Ucraina, pe care în opinia pîrîtului nu a absolvit-o, deoarece a fost exmatriculat din instituţia respectivă în anul 1995, pe motivul neprezenţei lui la sesiune. Anatolie Vengher a menţionat că nu este de acord cu ordinul în cauză, considerîndu-l ilegal, deoarece diploma falsă a fost prezentată la momentul angajării lui, fiind angajat în calitate de pădurar.

La momentul concedierii el a activat în altă funcţie - inginer resurse de lemn materie primă (fond forestier) şi respectiv din această funcţie a fost concediat ilegal, ori el datorită stagiului de muncă întrunea condiţiile pentru această funcţie. Prin hotărîrea Judecătoriei Edineţ din 16 octombrie 2014 s-a respins cererea de chemare în judecată înaintată de Anatolie Vengher. În motivarea soluţiei s-a reţinut că la examinarea cauzei s-a stabilit cu certitudine că Anatolie Vengher în baza ordinului nr. 84-c din 17 octombrie 2002 a fost angajat în calitate de pădurar al sectorului nr. 7 ocolul silvic Edineţ, prezentînd angajatorului diploma falsă seria MB HX 014763, eliberată de Universitatea Naţională Agrară de Bioresurse şi Folosirea Naturii din Ucraina.

Ulterior în baza aceleaşi diplome a fost transferat prin ordinul nr. 312 din 20 iunie 2012 în funcţia de inginer resurse de lemn materie primă al ÎS „Întreprinderea pentru Silvicultură Edineţ”. În ambele funcţii el a primit salariu ca specialist cu studii superioare, deşi asemenea studii nu deţinea. Acţiunile lui Anatolie Vengher contravin prevederilor art. 86 alin. (1) lit. r) Codul Muncii. Astfel ordinul nr. 129 din 08 septembrie 2014, emis de ÎS „Întreprinderea pentru Silvicultură Edineţ” privind concedierea reclamantului corespunde prevederilor legale (f.d. 38, 42 - 44). La 24 octombrie 2014 avocatul Ghenadie Odobescu în interesul lui Anatolie Vengher a înaintat cerere de apel, solicitînd casarea hotărîrii Judecătoriei Edineţ din 16 octombrie 2014 , cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie admisă (f.d.

40 - 41). Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 29 ianuarie 2015 s-a respins apelul declarat de Anatolie Vengher. S-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Edineţ din 16 octombrie 2014. În motivarea deciziei instanţa de apel a reţinut că instanţa de fond corect a constatat faptul că ordinul nr. 129 din 08 septembrie 2014 de concediere a lui Anatolie Vengher a fost emis cu respectarea prevederilor legale, dat fiind faptul că la speţa dată sînt aplicabile prevederile art. 86 alin. (1) lit. r) Codul Muncii (f.d. 212 - 214). La 01 aprilie 2015 Anatolie Vengher a înaintat cerere de recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 29 ianuarie 2015 şi a hotărîrii Judecătoriei Edineţ din 16 octombrie 2014, solicitînd casarea acestora cu pronunţarea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii (f.d.

101 - 110). 2 În motivarea cererii de recurs recurentul a invocat netemeinicia deciziei instanţei de apel şi hotărîrii instanţei de fond pe motivul interpretării eronate a legii materiale şi procedurale considerînd că concluziile expuse în decizie sînt în contradicţie cu circumstanţele pricinii. Conform prevederilor art. 434 alin. (1) CPC recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Materialele cauzei atestă că decizia Curţii de Apel Bălţi a fost pronunţată la 29 ianuarie 2015 şi a fost expediată părţilor prin intermediul oficiului poştal la 09 februarie 2015 (f.d. 97). Recurentul a recepţionat decizia motivată la 13 februarie 2015 (f.d. 98). A depus recurs la 01 aprilie 2015, fiind depus în termen.

Analizînd materialele dosarului prin prisma temeiurilor invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ ajunge la concluzia că recursul declarat de Anatolie Vengher nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel. Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Recurentul în recursul său a invocat netemeinicia deciziei instanţei de apel şi hotărîrii instanţei de fond pe motivul interpretării eronate a legii materiale şi procedurale iar concluziile expuse în decizie sînt în contradicţie cu circumstanţele pricinii.

În speţă, Colegiul menţionează că recursul în cauză conţine obiecţiile de fapt şi de drept, care deja au fost studiate şi verificate de către instanţa de apel, primind o apreciere corespunzătoare. Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a acesuia, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurentul şi respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

Dispoziţiile art. 432 alin. (2), (3) CPC au caracter de concretizare a motivului de recurs, determinînd cazurile concrete în prezenţa cărora se consideră că normele de drept material şi procedural au fost încălcate sau eronat aplicate, astfel că recursul exercitat conform secţiunii a 2-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. Alin. (4) al aceluiaş articol stipulează că săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa 3 judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Totodată, călăuzindu-se de art. 440 CPC Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. În legătură cu cele constatate, examinînd argumentele cererii de recurs prin prisma normelor legale ce reglementează relaţiile dintre părţi, ţinînd cont de actele anexate la dosar, se constată că recursul înaintat de Anatolie Vengher împotriva deciziei instanţei de apel nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

În conformitate cu art. 270, 433 lit. a), 440 CPC completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie DISPUNE: Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Anatolie Vengher împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 29 ianuarie 2015 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Anatolie Vengher împotriva Întreprinderii de Stat „Întreprinderea pentru Silvicultură Edineţ” privind anularea ordinului nr. 129 din 08 septembrie 2014 de concediere, cu restabilirea în funcţia deţinută. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Dumitru Mardari Maria Ghervas 4