2ra-1278/15 — Privind încasarea datoriei pentru serviciile comunale

Dosarul nr. 2ra-1278/15 Instanţa de fond: Judecătoria Rîşcani mun. Chişinău – C. Vîrlan Instanţa de apel: CA Chişinău - A. Panov, M. Moraru, A. Minciuna ÎNCHEIERE 27 mai 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul: Svetlana Filincova, Judecători: Dumitru Mardari, Maria Ghervas, examinînd chestiunea referitoare la admisibilitatea recursului, declarat de către Ana Condrea şi Andrian Condrea în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 17 împotriva Anei Condrea şi Andrian Condrea privind încasarea datoriei la serviciile comunale, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 februarie 2015, prin care s-a respins cererea de apel declarată de Ana Condrea şi Andrian Condrea, s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 09 octombrie 2014, CONSTATĂ : La 03 ianuarie 2014 Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 17 (în continuare ÎMGFL nr. 17) a depus cerere de chemare în judecată împotriva Anei Condrea şi Andrian Condrea privind încasarea datoriei la serviciile comunale acumulat pentru perioada de pînă la 01 noiembrie 2013 în sumă de 9.409,87 lei. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că în baza contului personal deschis la ÎMGFL nr. 17 pe numele Anei Condrea şi Andrian Condrea, SA “Termocom” în procedura planului a livrat energie termică. Odată cu deschiderea contului personal, locatarul vizat a acceptat prestarea serviciilor de către ÎMGFL nr. 17, fapt confirmat prin achitarea bonurilor de plată, inclusiv a celor de utilizare a energiei termice şi a altor servicii comunale.

1 ÎMGFL nr. 17 a menţionat că între Ana Condrea şi Andrian Condrea ca consumatori şi ÎMGFL nr. 17 ca gestionar al fondului locativ au apărut relaţii potrivit Hotărîrii Guvernului nr. 434 din 09 aprilie 1998, care prevede că în clădirile cu mai mulţi consumatori şi cu un singur echipament de măsurare a energiei consumate, contractul se încheie cu consumatorul principal. Reclamantul a invocat că Ana Condrea şi Andrian Condrea nu au achitat serviciile prestate, iar datoria formată la 01 noiembrie 2013 constituie suma de 9.409,87 lei pentru energia termică, fapt ce se confirmă prin informaţia despre calcularea şi achitarea serviciilor locativ - comunale. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 09 octombrie 2014 s-a admis acţiunea înaintată de ÎMGFL nr. 17. S-a încasat de la Ana Condrea şi Andrian Condrea în mod solidar în beneficiul ÎMGFL nr. 17 datoria la serviciile comunale acumulată pentru perioada de pînă la 01 noiembrie 2013 în sumă de 9.409,87 lei şi cheltuielile de judecată în sumă de 282,30 lei (f.d. 37, 41 - 42). La 15 octombrie 2014 Ana Condrea şi Andrian Condrea au înaintat cerere de apel, solicitînd casarea hotărîrii Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 09 octombrie 2014, pronunţarea unei noi hotărîri, prin care să fie respinsă integral acţiunea (f.d. 45, 49 - 50). Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 februarie 2015 s-a respins apelul declarat de Ana Condrea şi Andrian Condrea.

S-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 09 octombrie 2014. În motivarea deciziei instanţa de apel a reţinut că hotărîrea instanţei de fond este justă, bazată pe aprecierea corectă a circumstanţelor de fapt stabilite în raport cu prevederile legale aplicabile raporturilor litigioase. Conform Regulamentului cu privire la modul de prestare şi achitare a serviciilor locativ, comunale şi necomunale pentru fondul locativ aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 191 din 19 februarie 2002, locatarii sînt obligaţi de a achita la timp plata pentru chirie şi serviciile comunale.

În privinţa argumentului invocat de apelanţi precum că datoria la serviciile comunale urmează a fi achitată de fostul proprietar, care conform contractului de vînzare – cumpărare era obligat să achite toate plăţile pentru serviciile comunale, instanţa de fond întemeiat a concluzionat că Ana Condrea şi Andrian Condrea nu au întreprins careva măsuri faţă de vînzător pentru a-l obliga pe acesta să-şi onoreze obligaţiile conform contractului şi să le predea bunul fără vicii. Aceştea au acceptat tăcit datoriile la serviciile comunale, accumulate de către fostul proprietar al imobilului (f.d. 73 - 77). La 20 martie 2015 Ana Condrea şi Andrian Condrea au înaintat cerere de recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 februarie 2015 şi hotărîrii Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 09 octombrie 2014, solicitînd casarea acestora, cu emiterea unei noi hotărîri, prin care acţiunea să fie respinsă integral (f.d. 80 - 85). În motivarea recursului Ana Condrea şi Andrian Condrea au invocat că atît hotărîrea instanţei de fond cît şi decizia instanţei de apel sînt neîntemeiate şi ilegale, fiind adoptate ca rezultat al aplicării eronate a normei materiale şi procedurale. Conform prevederilor art. 434 alin. (1) CPC recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. 2 Materialele cauzei atestă că decizia Curţii de Apel Chişinău a fost pronunţată la 11 februarie 2015 şi a fost expediată părţilor la 23 februarie 2015. Cererea de recurs a fost depusă la 20 martie 2015, fiind depusă în termen.

Analizînd materialele dosarului prin prisma temeiurilor invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ ajunge la concluzia că recursul declarat de Ana Condrea şi Andrian Condrea nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel. Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Recurenţii în recursul său au invocat că atît hotărîrea instanţei de fond cît şi decizia instanţei de apel sînt neîntemeiate şi ilegale, fiind adoptate ca rezultat al aplicării eronate a normei materiale şi procedurale.

În speţă, Colegiul menţionează că recursul în cauză conţine obiecţiile de fapt şi de drept, care deja au fost studiate şi verificate de către instanţa de apel, primind o apreciere corespunzătoare. Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a acestora, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurenţii şi respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

Dispoziţiile art. 432 alin. (2), (3) CPC au caracter de concretizare a motivului de recurs, determinînd cazurile concrete în prezenţa cărora se consideră că normele de drept material şi procedural au fost încălcate sau eronat aplicate, astfel că recursul exercitat conform secţiunii a 2-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. Alin. (4) al aceluiaş articol stipulează că săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Totodată, călăuzindu-se de art. 440 CPC al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC al RM şi anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. 3 În legătură cu cele constatate, examinînd argumentele cererii de recurs prin prisma normelor legale ce reglementează relaţiile dintre părţi, ţinînd cont de actele anexate la dosar, se constată că recursul înaintat de Ana Condrea şi Andrian Condrea împotriva deciziei instanţei de apel nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

În conformitate cu art. 270, 433 lit. a), 440 CPC completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie DISPUNE: Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Ana Condrea şi Andrian Condrea, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 februarie 2015 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 17 împotriva Anei Condrea şi Andrian Condrea privind încasarea datoriei la serviciile comunale. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Dumitru Mardari Maria Ghervas 4