2ra-1164/15 — Anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcţie, repararea prejudiciului material şi prejudiciului moral

prima instanţă: V. Derevenco dosarul nr. 2ra-1164/15 instanţa de apel: A. Curdov, E. Dimina, A. Şpac ÎNCHEIERE 20 mai 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Piotr Leicovici în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Piotr Leicovici împotriva Întreprinderii de Stat Organizaţia Concertistică şi Impresariat „Moldova - Concert” cu privire la anularea ordinului de concediere, recunoaşterea nulităţii pct. 2 din contractul individual de muncă nr. 29/2008 din 01 noiembrie 2008, restabilirea la locul de muncă, repararea prejudiciului material şi moral împotriva deciziei Curţii de Apel Comrat din 19 noiembrie 2014 prin care a fost respinsă cererea de apel a lui Piotr Leicovici şi menţinută hotărârea Judecătoriei Comrat din 25 aprilie 2014, prin care a fost respinsă acţiunea constată: La 11 iulie 2013, Piotr Leicovici a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎS OCI „Moldova - Concert” cu privire la anularea ordinului de concediere, recunoaşterea nulităţii pct. 2 din contractul individual de muncă nr. 29/2008 din 01 noiembrie 2008, restabilirea la locul de muncă, repararea prejudiciului material şi moral.

În motivarea acţiunii a invocat că la 25 – 27 iunie 2013, a depus cerere de soluţionare a litigiului pe cale amiabilă, în adresa pârâtului. Susţine că în cererile adresate pârâtului a invocat că potrivit pct. 12 şi 13 din Hotărârea Guvernului pentru aprobarea Regulamentului cu privire la acordarea unor garanţii şi compensaţii salariaţilor care îmbină munca cu studiile, salariaţii care îşi fac studiile în învăţământul postuniversitar specializat (masterat) beneficiază anual, în timpul studiilor, de un concediu suplimentar, cu o durată de până la 35 de zile calendaristice, păstrându-li-se 75 % din salariul mediu la locul de muncă de bază. Pentru pregătirea şi susţinerea tezei de master persoanele respective beneficiază de un concediu suplimentar plătit, cu o durată de până la 90 1 de zile calendaristice, păstrându-li-se 75 % din salariul mediu la locul de muncă de bază.

Afirmă că în luna decembrie a anului 2012, la începutul sesiunilor şi în legătură cu pregătirea tezei de master, a depus o cerere prin care a solicitat angajatorului acordarea concediului suplimentar pe un termen de 6 luni. Pârâtul a refuzat acordarea unui concediu suplimentar plătit, fiindu-i acordat un concediu neplătit de 60 zile. Menţionează că în perioada aflării colaboratorilor ÎS OCI „Moldova - Concert” în oraşul Comrat, şeful secţiei resurse umane Raisa Popova, la ordinul şi interpelarea directorului întreprinderii, a vizitat Universitatea din Comrat, unde a solicitat şi a primit toată informaţia despre dânsul, în calitate de student, zilele şi durata orelor de masterat, perioada sesiunii, perioada necesară pregătirii şi susţinerii tezei de masterat, ziua şi ora apărării tezei de masterat.

Relatează că la 26 iunie 2013, şeful secţiei resurse umane Raisa Popova i-a adus la cunoştinţă ordinul directorului ÎS OCI „Moldova - Concert” prin care reclamantul a fost concediat din 30 iunie 2013, în temeiul art. 83 alin. (1) din Codul muncii, în legătură cu expirarea termenului contractului individual de muncă nr. 29/2008 din 01 noiembrie 2008. Invocă că potrivit art. 54 alin. (1) din Codul muncii, contractul individual de muncă se încheie, de regulă, pe durată nedeterminată, menţionând că excepţii de la această regulă sunt reglementate în art. 55 Cod civil. Precizează că activitatea lui în calitate de director al filialei din Comrat a ÎS OCI „Moldova - Concert”, nu se referă la domeniul culturii şi artei, deci nu cade sub incidenţa reglementărilor legale cu privire la durata contractului individual de muncă.

Remarcă că pct. 2 al contractului individual de muncă, prin prisma căruia contractul a fost încheiat cu o durată de până la 31 decembrie 2009, este nul. Consideră că înştiinţarea din 16 mai 2013, prin care a fost notificat despre faptul că durata contractului nr. 29/2008 din 01 noiembrie 2008 nu va fi prelungită, contravine prevederilor legale şi nu poate să producă efecte juridice. Menţionează că suplimentar, are şi calitatea de paznic al filialei ÎS OCI „Moldova - Concert” din Comrat în baza ordinului angajatorului nr. 78-a din 25 mai 2010, fiind angajat pe un termen nedeterminat. Remarcă că angajatorul la emiterea ordinului de concediere din funcţia de director în legătură cu expirarea duratei contractului individual de muncă, nu avea dreptul să îl concedieze şi din funcţia de paznic.

Îşi întemeiază pretenţiile în baza dispoziţiilor art. 5, 6, 8, 9, 54, 55, 179, 182 alin. (1), 354, 355 Codul muncii, art. 5-8, 12, 22, 26, 28, 39 alin. (3), 166-167, 239 CPC, pct. 1, 2, 3, 6, 7, 12, 13 Hotărârea Guvernului pentru aprobarea Regulamentului cu privire la acordarea unor garanţii şi compensaţii salariaţilor care îmbină munca cu studiile.

Solicită obligarea pârâtului să prezinte copiile ordinului nr. 78 – a din 25 mai 2010 şi a contractului individual de muncă nr. 29/2008 din 01 noiembrie 2008, emiterea unei hotărâri prin care a recunoaşte ilegal refuzul angajatorului de a 2 acorda concediul suplimentar în legătură cu studiile la masterat, a obliga angajatorul de a acorda concediul suplimentar prevăzut pentru pregătirea şi susţinerea examenelor în perioada de 19 decembrie 2011 – 21 ianuarie 2012, 20 mai 2012 – 12 iunie 2013, 12 decembrie 2012 – 20 ianuarie 2013, 03 martie 2013 – 30 mai 2013 cu păstrarea a 75 % din salariul mediu la locul de muncă de bază, recunoaşterea nulităţii pct. 2 din contractul individual de muncă nr. 29/2008 din 01 noiembrie 2008 şi a recunoaşte contractul încheiat pe o durată nedeterminată de timp, precum şi recunoaşterea ilegalităţii ordinul 49 – P din 20 iunie 2013, anularea acestuia şi restabilirea la locul de muncă din 01 iulie 2013. La 08 noiembrie 2013, Piotr Leicovici a depus o cerere de concretizare a pretenţiilor, prin care a solicitat emiterea unei încheieri de scoatere de pe rol a capetelor din acţiunea iniţială indicate în pct. 2 şi anume cu privire la recunoaşterea ilegală a refuzului angajatorului de a acorda concediul suplimentar în legătură cu studiile la masterat,

a obliga angajatorul de a acorda concediu suplimentar prevăzut pentru pregătirea şi susţinerea examenelor în perioada de 19 decembrie 2011 – 21 ianuarie 2012, 20 mai 2012 – 12 iunie 2013, 12 decembrie 2012 – 20 ianuarie 2013, 03 martie 2013 – 30 mai 2013, cu păstrarea a 75 % din salariul mediu la locul de muncă de bază până la examinarea cauzei civile la cererea lui de chemare în judecată împotriva Universităţii de Stat din Comrat cu privire la recunoaşterea refuzului de a elibera certificate ca fiind ilegal. În motivarea cererii de concretizare a invocat că până la examinarea cauzei civile a lui Piotr Leicovici împotriva Universităţii de Stat din Comrat nu poate fi satisfăcută cerinţa din pct. 2 din cererea de chemare în judecată împotriva ÎS OCI „Moldova - Concert”.

La 08 noiembrie 2013, Piotr Leicovici a mai depus o cerere de concretizare a pretenţiilor, prin care a solicitat şi anularea ordinului nr. 107 – a din 14 iunie 2013, ca fiind ilegal. În motivarea acesteia a invocat că prin ordinul nr. 107 – a din 14 iunie 2013 a fost modificat ordin nr. 78 – a din 25 mai 2010. Susţine că în baza ordinului nr. 78 – a i s-a permis, pe lângă exercitarea funcţiei de director al filialei ÎS OCI „Moldova - Concert” din Comrat să exercite şi funcţia de paznic. Afirmă că prin modificările operate prin ordinul nr. 107 – a din 14 iunie 2013, angajatorul în lipsa acestuia a înlocuit permisiunea de a lucra şi în calitate de paznic. Indică că potrivit ordinului nr. 107 – a din 14 iunie 2013, funcţia de paznic îi aduce obligaţii suplimentare şi nu este compatibilă cu funcţia deţinută de director.

Remarcă că la 16 octombrie 2013, a expediat în adresa pârâtului o cerere prin care a solicitat anularea ordinului nr. 107 – a din 14 iunie 2013. La 18 octombrie 2013, a primit răspuns cu nr. 93, prin care a fost refuzată anularea ordinului pe motivul inexistenţei temeiurilor. La 26 noiembrie 2013, Piotr Leicovici a depus o cerere de concretizare a pretenţiilor din pct. 2 şi 4 din acţiune, solicitând a se citi pct. 2 din cerere în următoarea redacţie : „emiterea unei hotărâri prin care a recunoaşte ilegal refuzul 3 pârâtului de a-i acorda concediu fie parţial plătit, fie neplătit sau concediu plătit pentru pregătirea şi susţinerea tezei de master.

Încasarea prejudiciului moral cauzat prin acţiunile ilegale ale pârâtului în valoare de 3 salarii medii şi anume 9550 lei.” A mai solicitat ca pct. 4 din cerere a se citi în următoarea redacţie: „a emite o hotărâre prin care a anula ordinul nr. 49 din 20 iunie 2013, în partea concedierii în legătură cu expirarea duratei contractului individual de muncă, privarea de la plata suplimentară şi de la responsabilitățile suplimentare de paznic din 30 iunie 2013. Restabilirea la locul de muncă în calitate de paznic din 01 iulie 2013, a obliga pârâtul să emită un ordin prin care a-l transfera din funcţia de director în funcţia de paznic din 01 iulie 2013. Încasarea din contul pârâtului a salariului mediu în calitate de paznic pentru perioada lipsei forţate de la locul de muncă, începând cu 01 iulie 2013 până la emiterea hotărârii judecătoreşti, care la 26 noiembrie 2013, constituie 12462 lei.” În motivarea cererii de concretizare a invocat că în legătură cu lipsa certificatelor necesare de la universitate, angajatorul a refuzat acordarea concediului suplimentar, fiind nevoit să solicite fie concediul neplătit, fie parţial plătit.

Susţine că în luna mai a anului 2013 a apărat teza de master în timpul liber de lucru şi anume după amiază, neavând timp pentru a se pregăti. Consideră că pârâtul prin refuzul de a acorda concediu suplimentar, i-a cauzat prejudiciu moral. Prejudiciul moral îl evaluează în mărime de 3 salarii medii şi anume în sumă de 9550 lei. Mai indică că în cererea din 27 iunie 2013, a solicitat angajatorului transferul său din funcţia de director în funcţia de paznic, solicitare la care angajatorul nu a dat nici un răspuns. Susţine că salariul mediu în calitate de paznic pentru anul 2013, constituie 2560,77 lei. Prin urmare, 12096 lei valoarea salariului pentru lunile ianuarie – iulie + (3030 lei + 238,65 lei) – extrasul din foia de boală / 6 luni = 2560,77 lei.

Consideră că pârâtul este obligat să achite şi salariul pentru absenţa forţată de la locul de muncă şi anume în sumă de 12462 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Comrat din 25 aprilie 2014 a fost respinsă acţiunea lui Piotr Leicovici cu privire la anularea ordinului nr. 107 – a din 14 iunie 2013, nr. 49 – P din 20 iunie 2013 în partea prin care reclamantul lui Piotr Leicovici a fost concediat în legătură cu expirarea duratei contractului individual de muncă nr. 29/2008 din 01 noiembrie 2008, obligat pârâtul să restabilească reclamantul lui Piotr Leicovici la locul de muncă în funcţia de paznic, cu modificare ordinului menţionat prin transferul lui Piotr Leicovici din funcţia de director în funcţia de paznic începând cu 01 iulie 2013, încasat prejudiciul material în valoare de 22157 lei, prejudiciul moral în valoare de 22157 lei, respinse sumele echivalente a prejudiciului material.

Prin decizia Curţii de Apel Comrat din 19 noiembrie 2014 a fost respinsă cererea de apel a lui Piotr Leicovici şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 12 februarie 2015, Piotr Leicovici a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei recurate şi a 4 hotărârii primei instanţe, cu restituirea pricinii la rejudecare la Judecătoria Comrat, într-un alt complet de judecată sau emiterea unei noi hotărâri prin care a-l restabili în funcţia de paznic din data concedierii, precum şi de a încasa de la pârât prejudiciul material pentru absenţa forţată de la locul de muncă din 01 iulie 2013. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată, considerând-o ilegală şi neîntemeiată.

Invocă prevederile art. 156 alin. (1) din Codul muncii, care statuează că salariaţilor care, în afară de munca lor de bază, stipulată în contractul individual de muncă, îndeplinesc, la aceeaşi unitate, o muncă suplimentară într-o altă profesie (funcţie) sau obligaţiile de muncă ale unui salariat temporar absent, fără a fi scutiţi de munca lor de bază (în limitele duratei normale a timpului de muncă stabilite de prezentul cod), li se plăteşte un spor pentru cumularea de profesii (funcţii) sau pentru îndeplinirea obligaţiilor de muncă ale salariatului temporar absent. Având în vedere prevederile legale enunţate, menţionează că durata zilei de lucru în calitatea lui de director este de 5 ore pe zi.

Pe parcursul acestor 5 ore nu a exercitat obligaţiile de paznic, care erau îndeplinite în afara orelor de muncă în calitate de director al filialei ÎS OCI „Moldova - Concert” din Comrat. Susţine că îndeplinirea atribuţiilor de paznic nu reprezintă cumularea de profesii, ci o muncă suplimentară. Afirmă că la examinarea pricinii atât în prima instanţă, cât şi în instanţa de apel, de nenumărate ori a solicitat să fie asistat de un interpret pentru a-l ajuta să înţeleagă conţinutul actelor din materialele dosarului, demers care a fost lăsat fără examinare. Consideră că atât instanţa de fond, cât şi instanţa de apel au evitat faptul unui tratament discriminatoriu şi încălcarea de către angajator a art. 47 din Codul muncii, care prevede că refuzul neîntemeiat de angajare este interzis.

Se interzice orice limitare, directă sau indirectă, în drepturi ori stabilirea unor avantaje, directe sau indirecte, la încheierea contractului individual de muncă în dependenţă de sex, rasă, etnie, religie, domiciliu, opţiune politică sau origine socială. Refuzul angajatorului de a angaja se întocmeşte în formă scrisă, cu indicarea datelor prevăzute la art. 49 alin. (1) lit. b), şi poate fi contestat în instanţa de judecată. Menţionează că instanţa de apel greşit a statuat că nu se constată discriminarea din partea intimatului, or, potrivit art. 8 alin. (1) Cod civil, în cadrul raporturilor de muncă acţionează principiul egalităţii în drepturi a tuturor salariaţilor.

Orice discriminare, directă sau indirectă, a salariatului pe criterii de sex, vârstă, rasă, culoare a pielii, etnie, religie, opţiune politică, origine socială, domiciliu, handicap, infectare cu HIV/SIDA, apartenenţă sau activitate sindicală, precum şi pe alte criterii nelegate de calităţile sale profesionale, este interzisă. Consideră că litigiul dat se încadrează în prevederile acestei norme, în special, în partea ce ţine de „…alte criterii…”. Susţine că intimatul aşa şi nu a prezentat ordinele nr. 78 – a şi 107 – a, cu semnăturile recurentului, ceea ce demonstrează că versiunea iniţială a ordinului nr. 78 – a din 25 mai 2010, unde se menţiona că îndeplineşte o muncă suplimentară în calitate de paznic, a fost distrus.

5 La 22 aprilie 2015, ÎS OCI „Moldova - Concert” a depus o referinţă la cererea de recurs, solicitând recunoaşterea recursului declarat de Piotr Leicovici ca inadmisibil. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa părţilor, inclusiv a recurentului, la 10 decembrie 2014, fapt confirmat prin scrisoarea de însoţire anexată (f. d. 248), fiind recepţionată de către recurent la 11 decembrie 2014, fapt confirmat prin avizul de recepţie (f. d. 249). Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 12 februarie 2015, în termen.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Piotr Leicovici nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie relevă că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate 6 în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Piotr Leicovici, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Piotr Leicovici ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Piotr Leicovici se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî 7