3ra-692/15 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: A. Miron dosarul nr. 3ra-692/15 instanţa de apel: M. Ciugureanu, B. Bîrca, E. Clim ÎNCHEIERE 20 mai 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Societatea Comercială „Abis – Const” Societate cu Răspundere Limitată în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii Comerciale „Abis – Const” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 04 februarie 2015 prin care a fost admis apelul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat mun.

Chişinău, casată hotărârea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 22 octombrie 2014 şi emisă o nouă hotărâre prin care a fost respinsă cererea de chemare în judecată constată: La 25 aprilie 2013, SC „Abis – Const” SRL a depus cerere de chemare în judecată împotriva IFS mun. Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii a invocat că secţia controlului fiscal nr. 8 a Direcţiei controlului fiscal nr. 2 al IFS mun. Chişinău a întocmit Actul nr. 3-509671 din 25 ianuarie 2013 cu privire la efectuarea controlului fiscal parţial la faţa locului. Susţine că controlului au fost supuse operaţiile economice care au fost efectuate în baza contractului de antrepriză cu privire la efectuarea lucrărilor de construcţie şi montaj nr. 2964 din 01 august 2012, încheiat între SC „Abis - Const” SRL şi SC „Construct - Confort” SRL, în perioada fiscală din 01 septembrie 2012 până la 30 noiembrie 2012. Afirmă că în baza acestui act de control, IFS mun.

Chişinău a emis decizia nr. 672/2/8 din 22 februarie 2013, prin care i-a obligat să achite la bugetul de stat taxa pe valoare adăugată, în valoare de 31160 lei, care se pretinde că nu a fost achitată, penalitate în mărime de 721 lei pentru aşa-zisă achitare cu întârziere a TVA, amendă în mărime de 9348 lei pentru aşa-zisă diminuare a TVA, amendă în mărime de 1000 lei pentru prezentarea declaraţiei TVA care conţinea informaţie neautentică. Menţionează că decizia emisă a primit-o la 28 februarie 2013. Nefiind de acord cu decizia nr. 672/2/8 din 22 februarie 2013, a expediat IFS mun. Chişinău cerere prealabilă nr. 350 din 13 martie 2013, care nu a fost soluţionată. 1 Relatează că potrivit contractului de antrepriză nr. 29 64, SC „Abis - Const” SRL este antreprenor general, iar SC „Construct - Confort” SRL - subantreprenor, care efectuează lucrările de construcţie pentru client şi care este însărcinat de antreprenor general.

Susţine că conform pct. 1.2. al contractului, lucrările trebuiau efectuate în majoritate din materialele antreprenorului general. Relatează că lucrările au fost efectiv executate de subantreprenor în luna septembrie a anului 2012 şi recepţionate de la subantreprenor de antreprenorul general, iar de la antreprenorul general recepţionate respectiv de clienţi, de asemenea, în luna septembrie a anului 2012. Indică că a achitat integral companiei „Construct – Confort” SRL costul lucrărilor executate (inclusiv TVA), fapt confirmat prin ordinele de plată nr. 353 din 22 august 2012, nr. 354 din 28 august 2012, nr. 358 din 14 septembrie 2012, nr. 367 din 21 septembrie 2012, nr. 372 din 27 septembrie 2012. Mai notează că în actul de control fiscal s-a ajuns la concluzia că „Construct - Confort” SRL nu a efectuat lucrările specificate în documentele sale primare, deoarece nu dispunea de specialişti respectivi.

Susţine că lucrările pentru clienţi au fost efectuate de către angajaţii calificaţi ai „Construct - Confort” SRL. Astfel, chiar dacă „Construct - Confort” SRL nu ar fi întocmit în mod corespunzător raporturi cu angajaţii săi sau cu persoanele terţe, nu poate răspunde direct sau indirect pentru aceasta, deoarece nu are nici o relaţie juridică cu angajaţii „Construct - Confort” SRL. Menţionează că înainte de încheierea contractului nr. 2964 din 01 august 2012, a constatat că „Construct - Confort” SRL dispune de licenţă valabilă pentru efectuarea lucrărilor de construcţie . La fel, indică că în actul controlului fiscal lipseşte expunerea obiectivă, clară şi precisă a încălcărilor legislaţiei fiscale, care se pretind a fi comise, iar concluziile inspectorului fiscal poartă un caracter subiectiv şi nu se bazează pe fapte obiective.

Invocă prevederile art. 102 Cod fiscal, care prevede că (1) În cazul achitării TVA la buget, subiecţilor impozabili, înregistraţi în calitate de plătitori ai TVA li se permite trecerea în cont a sumei TVA achitate sau care urmează a fi achitate furnizorilor plătitori ai TVA pe valorile materiale, serviciile procurate (inclusiv transmise în cadrul realizării contractului de comision) pentru efectuarea livrărilor impozabile în procesul desfăşurării activităţii de întreprinzător. Subiectul impozabil are dreptul la trecerea în cont a TVA achitate sau care urmează a fi achitată pe valorile materiale, serviciile procurate dacă dispune de factura fiscală la valorile materiale, serviciile procurate pe care a fost achitată ori urmează a fi achitată TVA, sau de documentul, eliberat de autorităţile vamale, care confirmă achitarea TVA la mărfurile importate, de documentul care confirmă achitarea TVA pentru serviciile importate.

Dacă, după vânzarea bunurilor gajate de către creditorul gajist sau de către persoana desemnată de acesta, debitorul gajist nu emite factura fiscală în termen de 15 zile de la vânzare, subiectul impozabil are dreptul la trecerea în cont a sumei TVA achitate sau care urmează a fi achitate, în baza contractului de vânzare a bunurilor gajate. Livrarea, în privinţa căreia se permite trecerea în cont a TVA achitate sau care urmează a fi achitate pe valorile materiale, serviciile procurate, trebuie să fie efectuată subiectului impozabil de către furnizorul care a eliberat factura fiscală 2 (eliberată de organul autorizat, în modul stabilit) sau să fie importată de către subiectul impozabil. Astfel, susţine că SC „Abis – Const” SRL şi „Construct – Confort” SRL sunt înregistraţi în mod corespunzător în calitate de plătitori TVA şi înregistrarea nu este anulată.

Mai indică şi faptul că pârâtul solicită achitarea repetată la bugetul de stat a sumei TVA pentru aceeaşi livrare. Menţionează că IFS mun. Chişinău nu a examinat cererea nr. 345 din 06 februarie 2013, expediată în legătură cu emiterea actului nr. 3-509671 din 25 ianuarie 2013. Astfel, întreprinderii a fost citat la 22 februarie 2013 în Direcţia de control fiscal nr. 2, care nu a fost primit de către inspectorul fiscal, deoarece ultimul a lipsit la locul de muncă. Menţionează că în legătură cu acest fapt, a expediat interpelarea nr. 347 din 22 februarie 2013, la care nu a primit răspuns şi nici citaţie nouă cu indicarea timpului şi locul examinării cazului cu privire la încălcarea, nu a primit.

Consideră că pârâtul a încălcat prevederile art. 243 alin. (1) Cod fiscal, care prevede că cazul de încălcare fiscală se examinează în prezenţa persoanei trase la răspundere pentru săvârșirea încălcării. Organul fiscal o anunţă în scris (prin citaţie) despre locul, data şi ora examinării cazului şi prevederile art. 242 Cod fiscal, conform căruia persoana trasă la răspundere pentru încălcare fiscală are dreptul să ia cunoştinţă de dosarul său, să dea explicaţii, să prezinte probe, să formuleze cereri, să conteste decizia asupra cazului. Ea poate beneficia de asistenţa unui avocat căruia îi încredinţează exercitarea, în numele său, a drepturilor menţionate. Invocă prevederile art. 231 alin. (2) Cod fiscal, care statuează că temeiul tragerii la răspundere pentru încălcare fiscală este însăşi încălcarea fiscală.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 22 octombrie 2014 a fost admisă acţiunea, anulată decizia Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chişinău nr. 672/2/8 din 22 februarie 2013 asupra cazului de încălcare a legislaţiei fiscale comisă de către SC „Abis – Const” SRL, încasată de la IFS mun. Chişinău în beneficiul reclamantului SC „Abis – Const” SRL cu titlu de cheltuieli de judecată pentru asistenţă juridică suma de 3000 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 04 februarie 2015 a fost admis apelul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chişinău, casată hotărârea primei instanţe şi emisă o nouă hotărâre prin care a fost respinsă cererea de chemare în judecată a SC „Abis – Const” SRL împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat mun.

Chişinău cu privire la anularea deciziei nr. 672 din 22 februarie 2013 şi încasarea cheltuielilor de judecată. La 06 martie 2015, SC „Abis – Const” SRL a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei recurate, cu menţinerea hotărârii primei instanţe. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată, considerând-o ilegală şi neîntemeiată. Susţine că apelul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chişinău era neîntemeiat prin faptul că nu se încadra în nici o circumstanţă care ar permite identificarea clară a temeiului de casare a hotărârii primei instanţe. Menţionează că instanţa de apel, la emiterea deciziei contestate, face trimitere la prevederile art. 216 alin. (2) Cod fiscal şi art. 219 alin. (1) şi (2) Cod fiscal, fără a 3 avea în materialele dosarului probe care ar confirma faptul că IFS mun.

Chişinău a exercitat controlul, la 25 ianuarie 2013, verificând temeiul unei decizii scrise a conducerii, la faţa locului – la sediul întreprinderii, în prezenţa conducătorului şi a contabilului şef. Consideră că instanţa de apel nu a constatat şi elucidat pe deplin o circumstanţă importantă, cum ar fi declaraţia conducătorului SA „Abis - Const” cu privire la faptul că controlul repetat din 25 ianuarie 2013, care stă la baza emiterii deciziei contestate nr. 672 din 22 februarie 2013, nu a fost efectuat la sediul societăţii şi a avut loc fără prezenţa conducerii acesteia, fapt totalmente neglijat de instanţa de apel.

Atrage atenţia la faptul că toate actele de control precedente din data de 23 octombrie 2012 şi 15 noiembrie 2012 au fost semnate de conducerea firmei, dar actul din 25 ianuarie 2013 nu a fost semnat de recurent, deoarece controlul nu a fost efectuat la faţa locului, actul fiind întocmit în baza materialelor controlului din 15 noiembrie 2012, prin urmare a actului nr. 5-654930. Consideră că instanţa de apel evident a încălcat şi aplicat eronat normele de drept material prevăzute de art. 8 alin. (1) lit. b), 242, 231 alin.(2), 247, 243 Cod fiscal. La 24 aprilie 2015, IFS mun. Chişinău a depus referinţă la cererea de recurs, solicitând recunoaşterea recursului inadmisibil. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa părţilor, inclusiv a recurentului, la 19 februarie 2015, fapt confirmat prin scrisoarea de însoţire anexată (f. d. 206 ), careva probe despre recepţionarea acesteia de către recurentă, la materialele dosarului, lipsesc. Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 06 martie 2015, în termen. La caz se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi au declarat recursul la 17 decembrie 2014, în termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). 4 Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de SC „Abis – Const” SRL nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie relevă că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de SC „Abis – Const” SRL, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de SC „Abis – Const” SRL ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Societatea Comercială „Abis – Const” Societate cu Răspundere Limitată se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî 5