2ra-678/15 — Constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil, încasarea prejudiciului material și moral

prima instanță: A. Negru dosarul nr. 2ra-678/15 instanța de apel: L. Bulgac, N. Craiu, M. Guzun, DECIZIE 20 mai 2015 mun. Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Maria Ghervas Dumitru Mardari Elena Covalenco Tamara Chişca-Doneva examinînd recursurile declarate de către Mocanu Serghei și Ministerul Justiției al Republicii Moldova, în pricina civilă la cererea de chemare a lui Mocanu Serghei împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești și încasarea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 16 decembrie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de către Mocanu Serghei, casată hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.

Chișinău din 09 iunie 2014 și emisă o nouă hotărâre prin care acțiunea a fost admisă parțial, c o n s t a t ă: La 10 martie 2014, Mocanu Serghei a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției al RM cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești și încasarea prejudiciului material și moral. În motivarea acțiunii a invocat că prin hotărîrea Judecătoriei Cimișlia din 07 decembrie 2010 s-a dispus încasarea de la Demian Piotr în beneficiul lui Cozmulici Liuba a sumei de 12 194 euro. În scopul executării hotărîrii pronunțate a fost emis titlul executoriu nr. 2- 597/10, care la 19 ianuarie 2011 a fost depus spre executare executorului Judecătoresc Șavcenco Oleg.

Susține reclamantul că în baza încheierii Judecătoriei Cimișlia din 24 ianuarie 2013, este succesorul creditorului Cozmulici Liuba în raportul juridic ce rezidă din titlul executoriu emis în baza hotărîrii Judecătoriei Cimișlia din 07 decembrie 2010, și deși, au trecut mai mult de 18 luni de zile, pînă în prezent titlul executoriu nu este executat. Afirmă că neexecutarea hotărîrii din 07 decembrie 2010 se datorează acțiunilor executorului judecătoresc care intenționat nu-l execută necătînd la faptul că există mai multe bunuri imobile și mobile în proprietatea debitorului Demian Piotr, din contul cărora se poate executa hotărîrea judecătorească. Mai mult decît atît, executorul judecătoresc a transmis unele bunuri ale debitorului altor creditori fără acordul său și nu a repartizat banii încasați de la Cecati Nicolae cu titlu de plată diferenței dintre costul bunului transmis și creanța de 2 500 euro, 5 601,91 lei și 1 050 lei.

În drept reclamantul își întemeiază cerințele pe prevederile art. 1 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011 și art. art. 585, 619, 1398, 1422, 1423 Cod civil. Solicită, constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii Judecătoriei Cimișlia din 07 decembrie 2010 și încasarea din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Finanțelor al RM a prejudiciului material în mărime de 17 805,73 euro și prejudiciului moral în mărime de 40 000 lei. Prin încheierea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 07 aprilie 2015, a fost atras în proces în calitate de intervenient accesoriu executorul judecătoresc Șevcenco Oleg. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 09 iunie 2014, acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 16 decembrie 2014, a fost admis apelul declarat de către Mocanu Serghei, casată hotărârea primei instanțe și emisă o nouă hotărâre prin care acțiunea a fost admisă parțial, fiind constatată încălcarea dreptului lui Mocanu Serghei la executarea în termen rezonabil a hotărârii Judecătoriei Cimișlia din 07 decembrie 2010 și încasat din bugetul de stat în beneficiul lui Mocanu Serghei suma de 5 000 lei cu titlu de prejudiciul moral, în rest acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. La 03 februarie 2015, Mocanu Serghei a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a acţiunii.

În motivarea recursului a invocat că în cadrul examinării cauzei instanța de apel a interpretat și aplicat eronat normele de drept material. Astfel, invocă că instanța de apel a ignorat prevederile art. 2 alin. (6) din Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011, iar stabilind cuantumul prejudiciului moral nu a ținut cont de miza pentru reclamant, comportamentul părților, buna/reaua credință și durata neexecutării și nu s-a condus de practica CEDO precum și de Recomandarea Curţii Supreme de Justiţie al RM nr. 6 care indică că pentru fiecare an de întîrziere a neexecutării, instanța urmează să încaseze cu titlu de prejudiciu moral suma de 600 euro.

La fel, menționează că conform Recomandării suscitate, în cazul în care există o legătură de cauzalitate între pretinsa violare a dreptului la durata rezonabilă a procedurilor și pierderilor materiale datorită imposibilității de a se folosi de drepturi pecuniare sau de a se bucura de fructele acestora ar putea să apară prejudicii cu titlu material, iar în cazul încălcării duratei rezonabile a executării atunci cînd există o hotărîre judecătorească definitivă considerată un bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, dacă hotărîrea poate fi evaluată din punct de vedere patrimonial, prejudiciul cu titlu material poate fi evaluat și el.

Prin urmare prin prisma art. 2 alin. (6) al Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 insistă că instanțele judecătorești urmau să încaseze din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Finanțelor al RM suma de 15 281,58 euro cu titlu de prejudiciu material, inclusiv creanța neexecutată în sumă de 12 194 euro și dobînda de întîrziere pentru perioada de neexecutare 19 ianuarie 2011 - 09 martie 2014 în mărime de 5611,73 euro. La 12 martie 2015, Ministerul Justiției al RM, la fel, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului a invocat că concluziile instanței de apel cu privire la admiterea acțiunii intimatului și încasarea prejudiciului moral sunt neîntemeiate, deoarece instanța verificînd legalitatea și temeinicia hotărîii primei instanțe a interpretat eronat normele dreptului material cu privire la repararea prejudiciului prin prisma Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 și nejustificat a dispus achitarea din bugetul de stat în beneficiul intimatului a sumei de 5 000 lei cu titlu de prejudiciu moral, întrucît drepturile ultimului nu au fost încălcate prin acțiunile executorului judecătoresc. Menționează că în legătură cu succedarea creditorului Cozmulici Liuba cu Mocanu Serghei, în documentul executoriu emis în temeiul hotărîrii Judecătoriei Cimișlia din 07 decembrie 2010, a fost necesară operarea anumitor modificări la numele/prenumele creditorului în titlul executoriu care puteau fi efectuate doar la inițiativa cesionarului.

Însă, în speță cesionarul - Mocanu Serghei a trecut sub tăcere a cest fapt, nu și-a manifestat interesul ca hotărîrea judecătorească să fie executată, circumstanțe ce îl decad din dreptul de a pretinde repararea prejudiciului în temeiul Legii nr. 87 din 21 aprilei 2011, cu atît mai mult că executorul judecătoresc a înreprins toate măsurile necesare și reale posibile în vederea executării titlului executoriu. În conformitate cu art. 434 al. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei instanţei de apel din 16 decembrie 2014, a fost recepționată de către Mocanu Serghei la 21 ianuarie 2015, iar de către Ministerul Justiției al Republicii Moldova la 20 ianuarie 2015, fapt ce se confirmă prin avizele de recepție anexate la materialele cauzei (f.d.

132-133). Astfel, instanţa de recurs consideră că recurenții s-au conformat prevederilor legale şi au declarat recursurile la 03 februarie 2015 și respectiv 12 martie 2015, în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului în raport cu temeiurile recursului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a respinge recursul declarat de Mocanu Serghei şi a admite recursul declarat de către Ministerul Justiției al Republicii Moldova, de a casa decizia instanţei de apel şi a menţine hotărârea primei instanţe. În favoarea concluziei enunțate se invocă următoarele argumente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanţei de apel şi să menţină hotărârea primei instanţe. Fiind investită cu examinarea pricinii în cauză, având ca obiect constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești și încasarea prejudiciului material şi moral, prima instanță a ajuns la concluzia netemeiniciei acţiunii, dispunând respingerea cerințelor înaintate de Mocanu Sergiu. Întru susţinerea poziţiei sale, prima instanţă a concluzionat că la caz, sistemul de executare instituit în Republica Moldova a funcționat adecvat și a întreprins toate măsurile necesare în scopul executării hotărîrii Judecătoriei Cimișlia din 07 decembrie 2010, iar neexecutarea hotărîrii respective în perioada 24 ianuarie 2013 – 09 iunie 2014, nu constituie o violare a dreptului subiectiv al reclamantului.

Judecînd apelul declarat de către Mocanu Serghei, instanţa de apel a ajuns la concluzia admiterii apelului, casând hotărârea primei instanţe şi pronunţând o nouă hotărâre cu privire la admiterea parțială a acțiunii. În susţinerea soluţiei date, instanţa de apel a reţinut că necătînd la faptul că titlul executoriu emis în baza hotărîii Judecătoriei Cimișlia din 07 decembrie 2010 prin care s-a dispus încasarea de la Demian Piotr în beneficiul Liubei Cozmulici a sumei de 12 194 Euro, a fost prezentat spre executare și necătînd la faptul că debitorul Demian Piotr deține în proprietate mai multe bunuri imobile și mobile din contul cărora ar putea fi stinsă datoria, titlul executoriu nu a fost executat.

Instanţa de recurs constată, însă, că, deşi la soluţionarea pricinii au fost stabilite pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru judecarea cauzei în fond, concluziile instanţei de apel cu privire la netemeinicia hotărârii primei instanţe sunt incorecte, rezultate din aplicarea greşită şi interpretarea eronată de către instanţa de apel a normelor de drept material aplicabile la caz, precum şi aprecierea incorectă a probelor prezentate.

În susţinerea opiniei enunţate instanţa de recurs reţine prevederile art. 2 alin.(1) din Legea nr.87 din 21 aprilie 2011, privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, care indică că, orice persoană fizică sau juridică ce consideră că i-a fost încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti poate adresa în instanţă de judecată o cerere de chemare în judecată privind constatarea unei astfel de încălcări şi repararea prejudiciului cauzat prin această încălcare, în condiţiile stabilite de prezenta lege şi de legislaţia procesuală civilă.

Potrivit dispoziţiilor art.4 alin.(2) al aceleiaşi Legi, instanţa de judecată care examinează în fond cauza, organul de urmărire penală, autoritatea implicată în proces sau, după caz, executorul judecătoresc ori autoritatea responsabilă de executarea hotărârii judecătoreşti prezintă Ministerului Finanţelor un raport motivat privind modul de respectare a termenului rezonabil şi, după caz, dosarul sau o copie de pe dosar, iar al.(3) al acestui articol stipulează că raportul privind modul de respectare a termenului rezonabil se prezintă în scris şi va conţine: numele şi prenumele judecătorului, ale reprezentantului autorităţii implicate în proces, ale executorului judecătoresc sau ale reprezentantului autorităţii responsabile de executarea hotărârii judecătoreşti; date despre acţiunile procesuale întreprinse, termenele de realizare şi motivarea acestora; date despre acţiunile procesuale întreprinse în vederea accelerării procedurii de judecare, după caz; alte date relevante privind respectarea termenului rezonabil.

Sarcina probaţiunii lipsei de încălcare a dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti şi a lipsei suportării unui prejudiciu moral îi revine Ministerului Finanţelor. Pe marginea probelor anexate la materialele cauzei se constată că prin hotărîrea Judecătoriei Cimișlia din 07 decembrie 2010 a fost încasat de la Demian Piotr în beneficiul Liubei Cozmulici suma de 12 194 euro în lei moldovenești la cursul Băncii Naionale a Moldovei la data executării hotărîrii, iar la data de 19 ianuarie 2011, în temeiul cererii înaintate de Cozmulici Liuba cu privire la executarea silită a documentului executoriu nr. 2-597/2010 emis în baza hotărîrii Judecătoriei Cimișlia din 07 decembrie 2010, de către executorul judecătoresc Șevcenco Oleg a fost intentată procedura de executare nr. 102-14/11 (f.d.

3, 73). Este cert și faptul că la momentul intentării procedurii de executare nr. 102- 14/2011, în procedura executorului judecătoresc Șevcenco Oleg se aflau procedurile de executare nr. 102s-520r/2014, nr.102-390r/2014, nr.102s-519r/2014, nr. 102- 391r/2014, nr. 102-385r/2014, nr. 102s-516r/2014, nr.102s-518r/2014, nr.102- 213r/2013, nr.102s-517r/2014, nr. 102-423/2014 iniţiate în privinţa debitorului Demian Piotr în baza documentelor executorii eliberate de către Judecătoria Cimişlia, privind încasarea în beneficiul statului, BC „Banca Socială” SA, Bănărescu Anatolie, Cozmulici Liubovi, Arnaut Elena și Ţurcan Ion a sumelor de 959,03 lei, 131 141 lei, 2 720,66 lei, 5220 euro, 150 lei, 12 194 euro, 2 340,58 lei, 1 000 euro, 2 900, 26 lei, 7500 euro şi 600 lei, în cadrul cărora din oficiu încă în anul 2009 au fost aplicate măsuri de asigurare, inclusiv în baza procesului-verbal de sechestru din 04 august 2011 fiind aplicat sechestru pe automobilul de model „Nissan Terano” cu nr. de înmatriculare CM AG 644. Tot materialul probator atestă că din motiv că Demian Piotr nu a achitat datoria față de Cozmulici Liuba în termenul stabilit, prin încheierile executorului judecătoresc din 09 noiembrie 2011, a fost aplicat sechestru pe bunurile materiale ale lui Demian Piotr, și anume mijloacele financiare,

bunurile imobile înregistrate cu drept de proprietate și conturile bancare deținute (f.d. 75-78), și a fost aplicată interdicția în eliberarea pașaportului de tip PA cetățeanului Demian Piotr (f.d. 74). Prin încheierea Judecătoriei Cimișlia din 24 ianuarie 2013, creditorul Cozmulici Liuba a fost succedată în drepturile ce rezidă din titlul executoriu nr. 2-597/10 emisă în temeiul hotărîrii Judecătoriei Cimișlia din 07 decembrie 2010 de către Mocanu Sergiu (f.d. 5). La 15 februarie 2013 executorul judecătoresc Şevcenco Oleg a remis în adresa participanţilor la procedura de executare, inclusiv lui Mocanu Serghei, înștiințări privind necesitatea prezentării la data de 21 februarie 2013 ora 11.00 în incinta Oficiului de Executare în scopul realizării măsurilor de executare silită.

Ulterior, executorul Judecătoresc Șevcenco Oleg a înaintat un demers Judecătoriei Cimișlia privind declararea în căutare a debitorului Demian Piotr, iar prin încheierea Judecătoriei Cimișlia din 07 martie 2013, demersul a fost admis, cu anunțarea debitorului Deian Petru în căutare (f.d. 83). Prin încheierea Judecătoriei Cimişlia la 07 iunie 2013 a fost admis demersul executorului Judecătoresc și eliberată autorizație de pătrundere forțată în casa de locuit a debitorului Demian Piotr (f.d. 86). Iar, prin înștiințarea din luna mai 2014, executorul judecătoresc Șevcenco Oleg a solicitat prezența debitorului Demian Piotr și creditorilor urmăritori, inclusiv a lui Cozmulici Liuba și Mocanu Sergiu, care conform Avizelor de recepție au recepționat înștiințarea la 31 mai 2014 și respectiv 30 mai 2014 (f.d.

95), la data de 04 iunie 2014 ora 10.00 la domiciliul lui Demian Piotr pentru efectuarea măsurilor de executare silită, totodată creditorilor urmăritori fiindu-le comunicat despre necesitatea asigurării prezenței unor evaluatori, martori, hamali precum și transportului în vederea desfășurării executării silite (f.d. 94). Totodată, din raportul prezentat de executorul judecătoresc Șevciuc Oleg (f.d.

57) rezultă că, deși, debitorul are mai multe datorii și se eschivează de la restituirea acestora, iar creditorul Cozmulici Liuba și reprezentatul Mocanu Serghei nu sunt cointeresați în mersul executării, refuzînd să primească bunuri în contul achitării datoriei, procedura executării hotărîrii Judecătoriei Cimișlia din 07 decembrie 2010 fiind una problematică, de către executorul judecătoresc Șevcenco Oleg au fost întreprinse toate măsurile care puteau fi în mod raţional întreprinse pentru a executa titlului executoriu nr. 2-597/10 emis de către Judecătoria Cimișlia la data de 07 decembrie 2010. Prin urmare, având în vedere constatările enunţate instanţa de recurs apreciază drept eronate concluziile instanței de apel cu privire la faptul că executorul judecătoresc nu a întreprins careva măsuri în vederea executării titlului executoriu nr. nr. 2-597/10 din 07 decembrie 2010, or, autoritatea responsabilă de executare a hotărârii judecătoreşti, statul Republica Moldova a întreprins toate măsurile rezonabile pentru a asigura executarea hotărârii.

De altfel, se reţine drept corectă menţiunea primei instanţe cu privire la netemeinicia acţiunii şi respingerea acesteia, pe când concluziile instanţei de apel în vederea temeiniciei parţiale a acţiunii sunt premature, fără a fi supuse examinării aspectele obiective care au dus la tergiversarea executării hotărârii.

Este de menţionat că soluţia primei instanţe corespunde şi exigenţelor Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului, care proclamă că dreptul la o instanţă, garantat de articolul 6 §1, ar fi iluzoriu dacă sistemul de drept al unui Stat Contractant ar permite ca o hotărâre judecătorească irevocabilă şi obligatorie să rămână neexecutată în detrimentul unei părţi (Hotărârea CEDO din 29 noiembrie 2005, la cererea nr. 15840/02 Griţco v. Moldova) Executarea unei hotărâri pronunţate de orice instanţă trebuie, prin urmare, privită ca o parte integrantă a „procesului” în sensul articolului 6 (a se vedea Hornsby v. Greece, hotărâre din 19 martie 1997, Reports 1997-11, p.510, §40, şi Burdov v. Russia, mr.59498/00, §34, 7 mai 2002). Or, executarea unei hotărâri judecătoreşti nu poate fi întârziată nejustificat (a se vedea Immobiliare Saffi v. Italy [GC], nr.22774/93, CEDO 1999-V, §66, care s-a referit la o hotărâre judecătorească îndreptată împotriva unei persoane fizice, executarea căreia cerea autorităţilor de stat luarea unor acţiuni concrete).

Totodată Curtea notează, că responsabilitatea statului pentru executarea unei hotărâri judecătoreşti pronunţate împotriva unei companii private nu se extinde mai departe decât până la implicarea organelor de stat în procedurile de executare (a se vedea Shestakov v. Russia (dec), nr.48757/99). Mai mult, principiul conform căruia hotărârile judecătoreşti trebuie executate nu poate fi interpretat ca obligând statul să răspundă pentru un debitor privat, în caz de insolvabilitate a acestuia. În asemenea circumstanţe, executarea unei hotărâri judecătoreşti în care debitor este o persoană privată, instanţa de recurs reiterează că responsabilitatea Statului nu se extinde dincolo de procedura de executare, iar sarcina autorităţilor naţionale în asemenea cauze este de a pune la dispoziţia creditorului un mecanism - (organele de executare, executori judecătoreşti), dar nu de a se substitui debitorul şi a achita sumele indicate în hotărârile judecătoreşti.

Existenţa unor drepturi şi libertăţi nu implică şi exercitarea acestora abuzivă, cu rea credinţă, scopul fiind câştigarea procesului indiferent dacă a fost sau nu lezat un drept recunoscut de lege. În sprijinul aceste concluzii instanţa de recurs notează, că reclamantul Mocanu Sergiu pretinde, invocând în substanţă articolul 6 CEDO violarea drepturilor la un proces echitabil prin neexecutarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, însă în afara afirmaţiilor acestuia nici un alt element de probă nu a confirmat existenţa culpabilităţii organelor de executare în procesul de executarea a hotărârii judecătoreşti irevocabile.

Dimpotrivă, materialele cauzei atestă incontestabil că executorul judecătoresc a întreprins toate măsurile necesare în vederea executării titlului executoriu, pe cînd Mocanu Serghei succesorul creditorului Cozmulici Liubovi în cadrul procesului de executare a manifestat un comportament pasiv și contrar prevederilor art. 44 alin. (5) din Codul de executare, care indică că, creditorul este obligat să acorde executorului judecătoresc sprijin efectiv pentru aducerea la îndeplinire a executării silite, punîndu-i la dispoziţie şi mijloacele necesare în acest scop, nu a avansat cheltuielile necesare pentru acțiunile întreprinse de executorul judecătoresc, nu a reacționat la înștiințările executorului judecătoresc și nu a pus la dispoziția acestuia persoanele și mijloacele necesare executării silite.

Or, reieșind din sensul art. 10 din Codul de executare, executarea silită reprezintă un ansamblu de măsuri, prevăzute de prezentul cod, prin care creditorul realizează, prin intermediul executorului judecătoresc, cu concursul organelor de stat abilitate, drepturile sale, recunoscute printr-un document executoriu, dacă debitorul nu- şi îndeplineşte benevol obligaţiile. Cu referire la dispoziţiile enunţate mai sus şi reieşind din faptul că întru constatarea încălcării dreptului la executarea hotărârii judecătoreşti în termen rezonabil cu încasarea corespunzătoare a prejudiciului, instanţa urmează să dea apreciere condiţiilor de executare a hotărârii judecătoreşti, Colegiul reține că în speță Statul Republica Moldova, în persoana organelor de executare a întreprins toate măsurile rezonabile de executare a hotărârii judecătoreşti, vina acestora în tergiversarea executării hotărârii neputând a fi imputată.

Concomitent, instanţa de recurs remarcă drept corectă şi constatarea primei instanţe cu referire la faptul că contrar prevederilor art. 118 alin.(1) CPC, Mocanu Serghei, nu a prezentat careva probe, care ar demonstra interesul stringent al său în executarea documentului executoriu şi respectiv, nu a demonstrat că a suferit vre-un prejudiciu moral prin neexecutarea hotărîrii judecătoreşti în perioada de referinţă. Mai mult, deşi, Mocanu Serghei a succedat-o pe Cozmulici Liuba în raportul juridic ce derivă din documentul executoriu emis în baza hotărîrii Judecătoriei Cimişlia din 07 decembrie 2010, însă din conţinutul încheierii Judecătoriei Cimişlia din 24 ianuarie 2013 (f. d. 5) nu rezultă caracterul oneros sau neoneros al cesiunii de creanţă, care a avut loc între Cozmulici Liba şi Mocanu Serghei.

Prin urmare, se atestă corectitudinea concluziilor primei instanțe cu privire la respingerea acţiunii ca neîntemeiată, or încasarea prejudiciului moral este o pretenţie ce reiese din încălcarea termenului de executare a hotărârii, încălcare ce urma a fi imputabilă organelor de executare, odată cu constatarea încălcării termenului rezonabil de executare a hotărârii judecătoreşti. În circumstanțele expuse, sunt neîntemeiate susţinerile recurentului Mocanu Serghei, precum că în cadrul examinării cauzei au fost aplicate și interpretate eronat normele de drept material nu s-a ținut cont de miza pentru reclamant, comportamentul părților, buna/reaua credință și durata neexecutării, deoarece acestea contravin constatărilor relatate.

În conexiunea celor relatate se constată că instanţa de apel nu a calificat corect, din punct de vedere juridic, acţiunea cu care a fost investită, ce a dus la emiterea unei soluţii greşite, pe când prima instanţă în mod temeinic şi legal a respins ca neîntemeiată acțiunea lui Mocanu Serghei. Distinct de cele relatate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Mocanu Serghei este neîntemeiat și care urmează a fi respins, iar recursul Ministerului Justiției al RM este întemeiat şi care urmează a fi admis, cu casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărârii primei instanţe, În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, art. 445 alin. (3) Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e : Se respinge recursul declarat de către Mocanu Serghei.

Se admite recursul declarat de către Ministerul Justiției al Republicii Moldova. Se casează integral decizia Curţii de Apel Chișinău din 16 decembrie 2014 şi se menţine hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 09 iunie 2014, în pricina civilă la cererea de chemare a lui Mocanu Serghei împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești și încasarea prejudiciului material şi moral, Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Maria Ghervas Dumitru Mardari Elena Covalenco Tamara Chişca-Doneva