2rac-137/15 — Restituirea păcurii cu titlu de datorie

Prima instanţă, Jud. Rîşcani mun. Chişinău: S. Papuha dosarul nr. 2rac-137/15 Instanţa de apel, Curtea de Apel Chişinău: N. Budăi, A. Doga, I. Muruianu ÎNCHEIERE 20 mai 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iurie Bejenaru Iuliana Oprea examinînd, fără înştiinţarea participanţilor la proces, chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Societate pe Acţiuni „Centrala Electrică cu Termoficare nr. 2” din Chişinău, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii pe Acţiuni „Centrala Electrică cu Termoficare nr. 2” din Chişinău împotriva Societăţii pe Acţiunii „Termocom” în procedura planului cu privire la restituirea păcurii cu titlu de datorie, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 22 ianuarie 2015, prin care a fost admis apelul declarat de către Societatea pe Acţiunii „Termocom” în procedura falimentului, casată hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 17 mai 2014 şi pronunţată o nouă hotărîre de respingere a acţiunii ca fiind tardivă, c o n s t a t ă La 02 mai 2013, SA „Centrala Electrică de Termoficare nr. 1” a depus cerere de chemare în judecată împotriva SA „Termocom” în procedura planului cu privire la restituirea păcurii cu titlu de datorie.

În motivarea acţiunii reclamanta SA „Centrala Electrică de Termoficare nr. 1” a indicat că conform cererii pîrîtei SA „Termocom” din 17 noiembrie 1999, dînsa a livrat acesteia cu titlu de împrumut, pentru perioada noiembrie – decembrie 1999, păcură în cantitate de 110 tone, pe care ultima s-a obligat să o restituie pînă la 31 decembrie 1999. Livrarea păcurei a fost efectuată în baza facturilor fiscale: seria AL nr. 979960; seria AX nr. 700941; seria AX nr. 700942 şi seria AY nr. 9799472. Susţine reclamanta că de nenumărate ori s-a adresat pîrîtei privind restituirea datoriei sub formă de păcură în cantitate de 110 tone, ultima recunoscînd datoria atît verbal, cît şi prin scrisoarea nr. 37/3723 din 06 august 2002, însă pînă în prezent nu a restituit-o.

1 Declară SA „Centrala Electrică de Termoficare nr. 1” că, la 16 iulie 2002, în privinţa SA „Termocom” a fost aplicată procedura planului, fapt care i-a permis pîrîtei să-şi continue activitatea, şi, ţinînd cont de starea financiară precară a acesteia, dînsa nu a insistat pe parcursul a mai mulţi ani asupra rambursării împrumutului. Reiterează că inacţiunile factorilor de decizie a SA „Termocom” aduc prejudicii atît dînsei, cît şi statului, care deţine 100% din acţiuni în SA „Centrala Electrică de Termoficare nr. 1”. Cere SA „Centrala Electrică de Termoficare nr. 1” repunerea în termenul de adresare în instanţa de judecată şi obligarea SA „Termocom” în procedura planului să-i restituie păcura în cantitate de 110 de tone, livrate ultimei cu titlu de împrumut.

Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 17 mai 2014, acţiunea a fost admisă şi obligată SA „Termocom” în procedura planului să restituie SA „Centrala Electrică de Termoficare nr. 1” păcura în cantitate de 110 tone. A fost încasată din contul SA „Termocom” în procedura planului în beneficiul statului suma de 17490 lei cu titlu de taxă de stat, achitată la depunerea cererii de chemare în judecată. Ne fiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, la 22 mai 2014, SA „Termocom” în procedura falimentului a declarat apel împotriva acesteia, solicitînd casarea hotărîrii Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 17 mai 2014 cu pronunţarea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii ca fiind tardive.

Totodată, pe parcursul examinării pricinii în instanţa de apel, SA „Centrala Electrică cu Termoficare nr. 2” din Chişinău a depus cerere, solicitînd, în temeiul art. 70 alin. (1) CPC, înlocuirea în procesul civil a părții SA „Centrala Electrică de Termoficare nr. 1” cu succesorul ei în drepturi SA „Centrala Electrică cu Termoficare nr. 2” din Chişinău, conform decizie Camerei Înregistrării de Stat din 22 octombrie 2014 dos. nr. 1003600026295 privind înregistrarea reorganizării prin absorbţie. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 04 decembrie 2014, a fost admisă cererea SA „Centrala Electrică cu Termoficare nr. 2” din Chişinău cu înlocuirea părţii cu succesorul ei în drepturi şi înlocuită SA „Centrala Electrică de Termoficare nr. 1” cu succesorul ei în drepturi SA „Centrala Electrică cu Termoficare nr. 2” din Chişinău.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 22 ianuarie 2015, a fost admis apelul declarat de către SA „Termocom” în procedura falimentului, casată hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 17 mai 2014 şi pronunţată o nouă hotărîre de respingere a acţiunii ca fiind tardivă. La 20 martie 2015, în termenul prevăzut de art. 434 CPC, SA „Centrala Electrică cu Termoficare nr. 2” din Chişinău a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 22 ianuarie 2015 cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 17 mai 2014. 2 În susţinerea recursului SA „Centrala Electrică cu Termoficare nr. 2” din Chişinău a invocat că instanţa de apel neîntemeiat a respins acţiunea ca fiind tardivă, înaintarea acţiunii civile fiind tergiversată de faptul că s-a bazat pe diligenţa şi buna credinţă a intimatei SA „Termocom” în procedura falimentului, care de fapt a acţionat cu rea credinţă.

La 09 aprilie 2015, în adresa intimatei SA „Termocom” în procedura falimentului a fost expediată copia recursului declarat de către SA „Centrala Electrică cu Termoficare nr. 2” din Chişinău cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei. Intimata nu și-a valorificat dreptul procedural respectiv și nu a depus referință în termenul stabilit. Examinînd temeiurile recursului în raport materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către SA „Centrala Electrică cu Termoficare nr. 2” din Chişinău este inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. alin. (2), (3) şi (4). Conform prevederilor art. 432 alin. alin. (2), (3) şi (4) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. 3 Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către SA „Centrala Electrică cu Termoficare nr. 2” din Chişinău nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Or, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurentei cu soluţia pronunţată de către instanța de apel şi nu relevă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse. Nu poate fi reţinut ca motiv al admisibilităţii prezentului recurs argumentul recurentei SA „Centrala Electrică cu Termoficare nr. 2” din Chişinău precum că instanţa de apel neîntemeiat a respins acţiunea ca fiind tardivă, înaintarea acţiunii civile fiind tergiversată de faptul că s-a bazat pe diligenţa şi buna credinţă a intimatei SA „Termocom” în procedura falimentului, care de fapt a acţionat cu rea credinţă, deoarece nu este unul justificativ.

În conformitate cu art. 267 alin. (1) Cod civil, termenul general în interiorul căruia persoana poate să-şi apere, pe calea intentării unei acţiuni în instanţa de judecată, dreptul încălcat este de 3 ani. Totodată, conform art. 277 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Codul civil, cursul prescripţiei extinctive se întrerupe în cazul în care debitorul săvârșește acţiuni din care rezultă că recunoaşte datoria. După întreruperea cursului prescripției extinctive, începe să curgă un nou termen. Timpul scurs pînă la întreruperea cursului prescripţiei extinctive nu se include în noul termen de prescripţie extinctivă.

Se reţine că termenul de rambursare a păcurii în cantitate de 110 tone, livrată de către recurentă, succesoarea în drepturi a SA „Centrala Electrică de Termoficare nr. 1”, intimatei SA „Termocom” cu titlu de datorie, era 31 decembrie 1999, adică din momentul acesta a început să curgă termenul general de 3 ani în interiorul căruia recurenta putea să-şi exercite dreptul pe calea intentării unei acţiuni în instanţa de judecată, dar din considerentul că intimata prin scrisoarea nr. 37/3723 din 06 august 2002, a recunoscut primirea păcurii în cantitate de 110 tone cu titlu de datorie, termenul de prescripţie extinctiv a fost întrerupt, generînd începerea unui nou termen de prescripție extinctivă, în care nu se include timpul scurs pînă la întreruperea cursului prescripţiei extinctive.

Or, reieşind din prevederile art. 277 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Codul civil, termenul de prescripţie extinctivă de 3 ani în interior căruia recurenta SA „Centrala Electrică cu Termoficare nr. 2” din Chişinău, succesoarea SA „Centrala Electrică de Termoficare nr. 1”, putea să-şi exercite dreptul pe calea intentării acţiunii în instanţa de judecată împotriva SA „Termocom” privind restituirea datoriei, a început să curgă din 06 august 2002, adică din momentul recunoaşterii de către ultima a împrumutului, drept de care recurenta nu s-a folosit. Mai mult decît atît, faptul că recurenta SA „Centrala Electrică cu Termoficare nr. 2” din Chişinău a tergiversat înaintarea acţiunii în instanţa de judecată timp de aproximativ 11 ani, bazându-se pe diligenţa şi buna credinţă a intimatei, nu 4 servește drept motiv de repunere al acesteia în termenul de adresare cu acţiune în judecată.

Potrivit art. 279 alin. (2) Cod civil, repunerea în termen nu poate fi dispusă decît dacă partea şi-a exercitat dreptul la acţiune înainte de împlinirea unui termen de 30 de zile, calculat din ziua în care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care justifică depăşirea termenului de prescripţie. Or, recurenta nu a invocat nici un motiv prin care se justifică depăşirea termenului de prescripţie. Alte argumente invocate în recursul declarat nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei pentru casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie accentuează că recursul exercitat conform Secţiunii a II-a din CPC are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi de drept procedural, verificîndu-se exclusiv legalitatea deciziei adoptate, dar şi nu temeinicia în fapt a acesteia.

Distinct de cele relatate, se reiterează că conform jurisprudenţei degajate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, recursurile trebuie să fie efective, adică să dispună de puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speţa Purcell c. Irlandei, decizia cu privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor indicate în procesul judecării pricinii, asupra cărora instanţa de apel s-a pronunţat deja în modul corespunzător Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către SA „Centrala Electrică cu Termoficare nr. 2” din Chişinău, ca inadmisibil.

În conformitate cu prevederile art. art. 269-270, art. 431 alin. alin. (1) şi (2), art. 433 lit. a) şi art. 440, CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către Societate pe Acţiuni „Centrala Electrică cu Termoficare nr. 2” din Chişinău, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iurie Bejenaru Iuliana Oprea 5