2ra-843/15 — Decăderea din drepturi asupra mărcii

prima instanţă: A. Panov dosarul nr. 2ra-843/15 DECIZIE 20 mai 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Corolevschi, Iuliana Oprea, Nadejda Toma, Galina Stratulat examinând în şedinţă publică recursul declarat de către Iulian Iorga, reprezentantul SC „Maxliga” SRL, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a companiei Bruder Mannesmann Werkzeuge GmbH., DE, SRL „CRVCOM” împotriva SC „Maxliga” SRL cu privire la decăderea din drepturi asupra mărcii nr. 24737, împotriva hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 20 noiembrie 2014, prin care a fost admisă acţiunea c o n s t a t ă La 30 aprilie 2014 compania Bruder Mannesmann Werkzeuge GmbH., DE şi SRL „CRVCOM” au depus cerere de chemare în judecată împotriva SC „Maxliga” SRL, intervenient accesoriu AGEPI cu privire la decăderea din drepturi asupra mărcii nr. 24737. În motivarea acţiunii reclamanţii au indicat că, Bruder Mannesmann Werkzeuge GmbH., DE este un producător renumit al sculelor electrice si sculelor de mîină, care activează începînd cu anul 1891 pe piaţa europeană şi mondială, promovondu-şi şi comercializîndu-şi mărfurile sub denumirea „MANNESMAN”.

Susţin că compania este pe larg cunoscută în Uniunea Europeană şi în toată lumea, avînd contracte de distribuţie exclusivă cu distribuitori din Cehia, Slovacia, Letonia, Caucaz, Ucraina şi Federaţia Rusă, precum şi din Republica Moldova. Numele „Mannesmann” aparţine celui mai mare concern pentru producere de ţevi din oţel din lume. Acest concern, care produce echipamente, materiale plastice şi operaţiuni de transport, a fost fondat în anul 1890 sub denumirea de fraţii Mannesmann – “Mannesmanreren Werke”.

Marca „MANNESMANN” provine de la familiile fraţilor Mannesmann - Reinhard şi Max, născuţi în anul 1856 şi 1857, care au devenit inventatori vestiţi încă din anul 1885. Mai mult ca atît, în secolul XIX a activat o dinastie familială întreagă al fraţilor Mannesmann - 6 inventatori geniali cărora le aparţinea brevetele de invenţii - nr. 5870 “Conducte de laminare a tuburilor”, nr.5870 “Metoda de laminare a tuburilor”, nr. 3004 “Metoda şi dispozitiv pentru tuburile de rulare graduale”; nr. 3005 “Dispozitive pentru ajustarea cursei de laminare tuburilor în perete” şi nr. 5743 “Îmbunătăţirea procesului de laminare”. Istoria familiei Mannesmann este larg cunoscută tuturor specialiştilor în domeniului tehnic, inclusiv în domeniul producerii unei game largi de instrumente de lucru.

Indică că marca „MANNESMAN” a fost înregistrată în Germania, pentru care a fost eliberată certificatul de înregistrare cu dreptul de protecţie începînd cu data de 01 aprilie 1996. La momentul înregistrării, marca „Bruder MANNESMAN” şi „Bruder Mannesmann Werkzeuge” deja se bucurau de renume pe piaţa europeană din anul 2005, fiind înregistrată sub nr. 003587169 din 12/05/2005 şi nr. 003832714 din 18/08/2005 la Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieţei Interne (mărci, desene şi modele industriale) (OAMI) - organul european pentru înregistrarea mărcilor şi desenelor industriale. Începînd cu anul 1996 au fost înregistrate 14 mărci internaţionale care conţin elementul “MANNESMANN” pe numele companiilor ale concernului MANNESMANN.

Este cert că elementul „MANNESMANN” face parte din denumirea oficială a lui Bruder Mannesmann Werkzeuge GmbH., DE şi este frecvent utilizată în relaţiile comerciale pe piaţa internaţională pentru produsele, asupra cărora a fost solicitată înregistrarea mărcii şi de către pîrît. Conform art. 8 al Convenţiei de la Paris pentru protecţia proprietăţii industriale din 20 martie 1983, la care Republica Moldova a aderat prin Hotărîrea Parlamentului RM nr. 1328-XII din 11 martie 1993, prevede că numele comercial va fi protejat în toate ţările uniunii, fără obligaţia de depunere sau de înregistrare, indiferent de faptul dacă el face sau nu parte dintr-o marcă de fabrică sau de comerţ. Titularul mărcii „MANNESMAN” - Bruder Mannesmann Werkzeuge GmbH., DE, a aflat că pîrîtul SC “Maxliga” SRL a înregistrat marca pe numele său, or prin acest fapt au fost lezate drepturile patrimoniale ale companiei, inclusiv cu o posibilă blocare a importurilor spre Republica Moldova.

La fel, în rezultatul acţiunilor ilegale a pîrîtului, a fost periclitată şi activitatea comercială a SRL „CRVCOM”. Susţin că toate acţiunile, întreprinse de SC “Maxliga” SRL au un caracter meschin, care nu se ridică la standardele unei activităţi comerciale oneste, scopul acesteia fiind blocarea activităţii de import a mărfurilor, a activităţii comerciale a SRL „CRVCOM”, cît şi îmbogăţirea fară justă cauză pe seama comercianţilor loiali şi oneşti.

Indică că pîrîtul cu certitudine cunoştea despre existenţa mărcii „MANNESMAN” în Germania şi Uniunea Europeană, cît şi despre faptul că marca data este promovată pe piaţa din Republica Moldova, fapt confirmat şi prin corespondenţa existentă dintre părţi, contractele încheiate între acestea etc. Reclamanţii califică acţiunile pîrîtului ca fiind de rea-credinţă, deoarece la momentul depunerii cererii la data de 09 ianuarie 2013, solicitantul cunoştea cu certitudine despre existenţa unei astfel de mărci pe plan mondial şi care se promova activ şi pe teritoriul Republicii Moldova. Or, circumstanţele descrise mai sus constituie prin prisma art.21 al. (1) lit. b) a Legii privind protecţia mărcilor nr.38 din 29.02.2008 temei de anulare a mărcii înregistrate.

Indică că la anularea mărcii pe motivul înregistrării ei cu rea-credinţă se va ţine cont în special de faptul dacă marca înregistrată este utilizată pentru produse care generează conflict cu o altă marcă sau dacă titularul mărcii înregistrate utilizează marca doar în scop de blocaj.

Au mai indcat că, marca „MANNESMANN” îşi are apariţia la iarmaroacele internaţionale şi în prospecte de publicitate pentru anul 2013, conform publicaţiilor cu aceeaşi denumire şi informaţiilor publicitare din Internet, iar în Republica Moldova aceasta a început a fi promovată din anul 2011. Începînd cu 06 noiembrie 2012, între Bruder Mannesmann Werkzeuge GmbH., DE, producător al mărcii de comerţ „MANNESMAN” pe de o parte, şi SRL „CRVCOM”, reprezentant exclusiv al mărcii comerciale în Republica Moldova, a fost încheiat un Acord de reprezentare oficială şi distribuţie privind numirea companiei SRL „CRVCOM” de a acţiona în numele său ca reprezentant şi client în Republica Moldova din aceeaşi dată, or contractul în cauză produce efecte juridice pînă în prezent.

Faptul, că marca „MANNESMAN” a fost înregistrată pe numele companiei SC „Maxliga” SRL cu scop de blocaj, se confirmă şi prin faptul că SRL „CRVCOM”, reprezentantul exclusiv al mărcii comerciale în Republica Moldova, nu poate obţine înregistrarea mărcii Bruder Mannesmann Werkzeuge cu acordul producătorului pe numele propriu, deoarece există înregistrarea mărcii „MANNESMANN” cu nr. 24737, care a fost opusă de AGEPI în urma examinării cererii de înregistrare a mărcii cu depozit nr. 033542. În aşa mod, de către AGEPI a fost emis Avizul provizoriu privind respingerea înregistrării mărcii Bruder Mannesmann Werkzeuge cu depozit nr. nr.033542 solicitantului SRL „CRVCOM”, pe baza înregistrării mărcii cu nr. 24737 din 09 ianuarie 2013 “MANNESMANN”, titular al căreia a fost înregistrată SC “Maxliga” SRL.

Conform art. 10 ter. din Convenţia de la Paris pentru protecţia proprietăţii industriale din 20 martie 1883, ţările uniunii se obligă să asigure cetăţenilor celorlalte ţări ale uniunii mijloace legale corespunzătoare pentru reprimarea eficace a tuturor faptelor prevăzute la articolele 9, 10 şi 10 bis. Conform art. 10 bis. 3) 1) al Convenţiei de la Paris, urmează a fi interzise orice fapte care sunt de natură să creeze, prin orice mijloc, o confuzie cu întreprinderea, produsele sau activitatea industrială sau comercială a unui concurent. Luînd în consideraţie faptul că produsul marcat cu marca litigioasă există pe piaţa europeană din anul 1891, înregistrarea acesteia pe numele pîrîtului poate duce în eroare consumatorii din Republica Moldova privitor la locul şi producătorul produselor marcate cu mărcile date, iar înregistrarea şi utilizarea acesteia de către SC “Maxliga” SRL, o pune în conştiinţa falsă a consumatorului de rînd ca fiind producătorul acesteia.

Art. 10 bis.a)(2) al Convenţiei de la Paris prevede că, constituie un act de concurenţă neloiala orice act de concurenţă contrar practicilor cinstite în materie industrială sau comercială, iar conform art. 10 bis.a)(3) al Convenţiei, urmează a fi interzise orice fapte care sunt de natură sa creeze, prin orice mijloc, o confuzie cu întreprinderea, produsele sau activitatea industriala sau comerciala a unui concurent; afirmaţiile false în exercitarea comerţului care sunt de natură a discredita întreprinderea, produsele sau activitatea industrială sau comercială a unui concurent; indicaţiile sau afirmaţiile a căror folosire, în exercitarea comerţului, este susceptibilă să inducă publicul în eroare cu privire la natura, modul de fabricaţie, caracteristicile, aptitudinea la întrebuinţare sau cantitatea mărfurilor.

Legiuitorul intenţionat a indicat căile posibile de încălcare a drepturilor titularilor reali sau tipurile de concurenţă neloială. Or, cert este faptul că mărcile din litigiu au fost înregistrate pe numele pîrîtului fără consimţămîntul producătorului produsului original şi posesorului drepturilor de proprietate intelectuală, din care considerente solicită reclamanţii recunoaşterea acţiunilor SC “Maxliga” SRL privind înregistrarea şi folosirea mărcii nr. 24737 “MANNESMANN” ca act de concurenţă neloială; anularea înregistrării mărcii “MANNESMANN”, confirmată prin Certificatul de înregistrare a mărcii nr. 24737 din 09 ianuarie 2013, eliberat de AGEPI, pentru produsele şi serviciile de la clasele 07,08 şi 35 conform clasificării de la Nisa, după SRL „Maxliga” ca înregistrată cu rea-credinţă; precum şi încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 20 noiembrie 2014, a fost admisă acţiunea, fiind recunoscute acţiunile SC „Maxliga” SRL privind înregistrarea şi folosirea mărcii nr. 24737 “MANNESMANN” ca act de concurenţă neloială; anulată înregistrarea mărcii “MANNESMANN”, confirmată prin certificatul de înregistrare a mărcii nr. 24737 din 09 ianuarie 2013, eliberat de AGEPI pentru produsele şi serviciile de la clasele 07,08 şi 35 conform clasificării de la Nisa, după SRL „Maxliga” ca înregistrată cu rea-credinţă; a fost dispusă încasarea de la SC „Maxliga” SRL în beneficiul SRL „CRVCOM” a cheltuielilor de asistenţă juridică în sumă de 10000 lei şi 64 lei pentru obţinerea extrasului SRL „Maxliga” de la Camera Înregistrării de Stat din 15 septembrie 2014, iar în total suma cheltuielilor de 10064 lei.

La data de 18 februarie 2015 Iulian Iorga, reprezentantul SC „Maxliga” SRL a declarat recurs împotriva hotărîrii primei instanţe, prin care a cerut admiterea recursului, casarea hotărîrii judecătoreşti şi restituirea pricinii spre rejudecare în prima instanţă în alt complet de judecători. În motivarea recursului a indicat că, la data de 02 decembrie 2014 a aflat întîmplător despre existenţa hotărîrii din 20 noiembrie 2014, din care cauză a cerut comunicarea hotărîrii motivate, inclusiv eliberarea copiilor proceselor-verbale a şedinţelor de judecată şi a materialelor cauzei. Astfel, indică că pricina civilă a fost examinată în lipsa recurentului, prin ce instanţa a încălcat normele de drept procedural, inclusiv examinarea cauzei cu încălcarea principiilor nemijlocirii, oralităţii şi contradictorialităţii procesului.

Or, la materialele cauzei lipseşte vreo confirmare de înştiinţare legală a pîrîtului, precum şi de recepţionare a citaţiilor expediate în adresa societăţii recurente, iar confirmarea telegrafică expres indică că înştiinţarea legală nu a fost înmînată părţii în proces. Avizul de recepţie de la f.d. 79 nu poate fi apreciat ca o constatare a îndeplinirii procedurii de citare, în cazul în care aceasta conţine nişte litere de tipar cu inscripţia „FORIMA JURII”. Or, inscripţia dată nu constituie o semnătură a unei persoane cu funcţie de răspundere şi nici nu se atestă existenţa unei astfel de persoane, în situaţia în care administratorul societăţii este desemnat d-l Farîma Iurie.

În consecinţă, instanţa a încălcat principiul egalităţii părţilor în proces, care este garantat prin lege şi asigură părţilor drepturi egale de folosire a tuturor mijloacelor procedurale pentru susţinerea poziţiei asupra circumstanţelor de fapt şi drept a cauzei, astfel încît nici o parte nu poate fi defavorizată în raport cu cealaltă parte. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Completul din 5 judecători poate decide invitarea unor participanţi sau reprezentanţi ai acestora pentru a se pronunţa asupra problemelor de legalitate invocate în cererea de recurs.

Vladimirov Natalia, avocatul intimaţilor Bruder Mannesmann Werkzeuge GmbH., DE şi SRL „CRVCOM”, în şedinţa instanţei de recurs a cerut respingerea recursului declarat şi menţinerea hotărîrii primei instanţe, ca fiind una întemeiată şi legală, iar pe marginea recursului a invocat că acesta este unul neîntemeiat, deoarece la examinarea pricinii în prima instanţă au fost respectate normele legale privind citarea şi înştiinţarea pîrîtului la proces la sediul acestuia. Reprezentantul AGEPI – Dadu Elena, în şedinţa instanţei de recurs a cerut respingerea recursului declarat şi menţinerea hotărîrii primei instanţe. Reprezentantul recurentului SC „Maxliga” SRL în şedinţa instanţei de recurs nu s-a prezentat, deşi a fost înştiinţat legal.

În conformitate cu art. 434 al. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Materialele dosarului atestă faptul că lipseşte dovada expedierii în adresa SC „Maxliga” SRL a copiei hotărîrii primei instanţe din 20 noiembrie 2014, din care considerente instanţa de recurs constată că recursul SC „Maxliga” SRL din 18 februarie 2015 a fost declarat în termen. Audiind părţile prezente, studiind materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins, cu menţinerea hotărîrii primei instanţe din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 al. (1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. Instanţa de recurs atestă că, conform art. 61 al. (1) a Legii privind protecţia mărcilor nr. 38 din 29 februarie 2008, orice persoană fizică sau juridică, alte entităţi interesate care au pretenţii faţă de utilizarea unei mărci înregistrate ori solicitate spre înregistrare sînt în drept să iniţieze acţiune în instanţa judecătorească pentru a-şi apăra drepturile şi interesele legitime. Conform art. 9 al. (1) al aceleiaşi legi, înregistrarea mărcii conferă titularului dreptul exclusiv asupra acesteia.

Titularul mărcii este în drept să interzică terţilor să utilizeze în activitatea lor comercială, fără consimţămîntul său: a) un semn identic cu marca pentru produse şi/sau servicii identice cu cele pentru care marca este înregistrată; b) un semn care, din cauza identităţii ori similitudinii cu marca înregistrată şi identităţii ori similitudinii produselor sau serviciilor acoperite de semn şi de marcă, generează riscul de confuzie în percepţia consumatorului; riscul de confuzie include şi riscul de asociere între semn şi marcă; c) un semn identic ori similar cu marca pentru produse şi/sau servicii diferite de cele pentru care marca este înregistrată cînd aceasta din urmă a dobîndit un renume în Republica Moldova, iar persoana terţă, în urma folosirii semnului, fără motive justificate, profită de caracterul distinctiv ori de renumele mărcii sau le aduce atingere acestora.

După cum s-a stabilit, Bruder Mannesmann Werkzeuge GmbH.,DE este o companie înregistrată în Germania, care a primit certificat de înregistrare cu drept de protecţie începând cu data de 01 aprilie 1996 şi este un producător al sculelor electrice şi sculelor de mîină. La data de 10 decembrie 2013 de către autoritatea competentă AGEPI a fost eliberată pe numele titularului SC „Maxliga” SRL certificatul de înregistrare a mărcii nr.24737 “MANNESMANN” pentru produsele şi serviciile claselor 07,08,35. Înregistrarea mărcii se efectuează reieşind din buna-credinţă a solicitantului, iar conform art.21 al.(1) lit. b) a Legii privind protecţia mărcilor este expres prevăzut că marca este declarată nulă în urma unei cereri de anulare, depuse la Curtea de Apel Chişinău, sau a unei cereri reconvenţionale într-o acţiune de apărare a drepturilor, depuse la aceeaşi instanţă, dacă solicitantul a acţionat cu rea-credinţă în momentul depunerii cererii de înregistrare a mărcii.

Marca se consideră ca fiind înregistrată cu rea- credinţă în cazul în care, la momentul depunerii cererii de înregistrare a ei, solicitantul ştia sau putea şti despre existenţa, inclusiv în străinătate, a unei astfel de mărci ce se bucură de renume în ţara de origine şi este promovată în Republica Moldova sau se negociază o astfel de promovare. La anularea mărcii pe motivul înregistrării ei cu rea- credinţă se va ţine cont în special de faptul dacă marca înregistrată este utilizată pentru produse care generează conflict cu o altă marcă sau dacă titularul mărcii înregistrate utilizează marca doar în scop de blocaj. Deci, ca efect al interpretării normei enunţate, rezultă că pentru declararea nulităţii unei mărci, urmează a fi stabilite acţiunile de rea-credinţă a solicitantului la data depunerii cererii de înregistrare a mărcii.

La fel, reaua-credinţă, ce reprezintă circumscrisa atitudinii obiective şi subiective a părţilor, urmează a fi analizată din perspectiva raporturilor juridice existente între părţi anterior formulării cererii de înregistrare a mărcii. În realitate, simpla cunoştinţă a existenţei şi folosirii mărcii anterior depozitului nu este suficientă pentru întrunirea condiţiei relei - credinţe, fiind necesar ca acest fapt să fie unul de natură frauduloasă. Reaua-credinţă implică îndeplinirea cumulativă a două cerinţe distincte, vizând, pe de o parte, cunoaşterea „faptului relevant”, adică existenţa şi folosirea unei mărci anterioare sau chiar a unui semn neînregistrat ca marcă, iar pe de altă parte, intenţia frauduloasă.

De asemenea, pentru a fi în situaţia înregistrării unei mărci cu rea-credinţă, urmează să se ţină cont de principiile calificative a acţiunilor de rea-credinţă, şi anume scopul de blocaj şi generarea unui conflict cu o altă marcă. După cum s-a stabilit cu certitudine, la 06 noiembrie 2012 între Bruder Mannesmann Werkzeuge GmbH., DE, producător al mărcii de comerţ “MANNESMANN”, pe de o parte, şi SRL„CRVCOM”, reprezentantul exclusiv al acestei mărci comerciale în Republica Moldova, a fost încheiat un Acord de reprezentare oficială şi distribuţie, privind numirea SRL„CRVCOM” de a acţiona în numele său ca reprezentant şi client în Republica Moldova din partea companiei străine începînd cu data de 06 noiembrie 2012, or acest contract producînd efecte juridice până în prezent.

În circumstanţele date, prima instanţă corect a stabilit că SRL „CRVCOM”, reprezentantul exclusiv al mărcii comerciale a companiei Bruder Mannesmann Werkzeuge GmbH., DE, nu poate obţine înregistrarea mărcii “MANNESMANN” cu acordul producătorului pe numele propriu, din cauza existenţei înregistrării mărcii date cu nr. 24737 pe numele titularului SC „Maxliga” SRL, care a fost opusă de AGEPI în urma examinării cererii de înregistrare a mărcii cu depozit nr. 033542. Or, SC „Maxliga” SRL la momentul depunerii cererii de înregistrare a mărcii litigioase pe numele său, ştiind cu certitudine de existenţa unei astfel de mărci în străinătate ce se bucură de renume în ţara de origine şi este promovată în Republica Moldova, a acţionat cu rea-credinţă beneficiind în final de certificatul de înregistrare a , mărcii nr.24737 “MANNESMANN” pentru produsele şi serviciile claselor 07,08,35.

În consecinţă, prin acţiunile sale ilegale, SC „Maxliga” SRL a adus o atingere gravă drepturilor de proprietate intelectuală ale companiei Bruder Mannesmann Werkzeuge GmbH.,DE, pretenţiile căruia sunt justificate în corespundere cu art. 9 al. (1) din Legea privind protecţia mărcilor, deoarece, în principal, este folosit un semn identic cu marca protejată pentru produse identice cu cele pentru care marca a fost înregistrată, iar în subsidiar, este folosit un semn identic ori similar cu marca protejată, ori dată fiind identitatea sau similitudinea produselor cărora li se aplică semnul cu produsele pentru care marca a fost înregistrată, produce în percepţia publicului un risc de confuzie care include şi riscul de asociere.

În susţinerea celor expuse, sunt relevante şi prevederile art. 2 a Convenţiei de la Paris din 20 martie1883 pentru protecţia proprietăţii industriale, la care Republica Moldova a aderat prin Hotărîrea Parlamentului nr. 1328 din 11 martie 1993, care indică că cetăţenii fiecărei ţări a uniunii se vor bucura în toate celelalte ţări ale uniunii, în ceea ce priveşte protecţia proprietăţii industriale, de avantajele pe care legile respective le acordă în prezent sau le vor acorda în viitor naţionalilor, aceasta fără a se prejudicia drepturile prevăzute în mod special de prezenta convenţie. În consecinţă, ei se vor bucura de aceeaşi protecţie ca naţionalii şi de aceleaşi mijloace legale de apărare împotriva oricărei atingeri aduse drepturilor lor, sub rezerva îndeplinirii condiţiilor şi formalităţilor impuse naţionalilor.

Totodată, conform art. 6 / septies al Convenţiei, dacă agentul sau reprezentantul celui care este titularul unei mărci într-una dintre ţările uniunii va cere, fără autorizaţia acestui titular, înregistrarea pe propriul său nume a mărcii respective în una sau mai multe din aceste ţări, titularul va avea dreptul să se opună înregistrării cerute sau să reclame radierea ei sau, dacă legea ţării îngăduie aceasta, să ceară transferul înregistrării în favoarea sa, afară de cazul în care agentul sau reprezentantul va aduce o justificare faptelor sale.

Astfel, în cumulul celor descrise mai sus, Colegiul ajunge la concluzia privind temeinicia acţiunii înaintate de Bruder Mannesmann Werkzeuge GmbH., DE şi SRL „CRVCOM”, iar cu titlu de consecinţă constată şi legalitatea hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 20 noiembrie 2014. Nu sunt relevante argumentele recurentului privind încălcarea normelor de drept procedural de către prima instanţă la judecarea pricinii în absenţa pîrîtului, căruia nu i s- a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată. Astfel, conform înscrisului de la f.d. 47, citaţia pentru şedinţa din 10 iunie 2014 şi copia acţiunii cu anexele la aceasta au fost expediate pîrîtului SC „Maxliga” SRL la sediul acestuia din com. Stăuceni str. Ciorescu 2, conform datelor indicate în extrasul din Registrul de stat al persoanelor juridice ce ţin de societatea vizată (f.d.

74), deci a acţionat conform art. 104 al. (1) lit. b) CPC, care prevede că citaţia şi înştiinţarea se expediază în cazul cînd se citează persoanele juridice la sediul lor principal conform înregistrării de stat sau, după caz, la sediul reprezentanţei sau al filialei. Din cauza că pîrîtul nu s-a prezentat la şedinţa din 10 iunie 2014, pricina a fost amînată de mai multe ori - pentru data de 23 iunie 2014, 11 septembrie 2014, 09 octombrie 2014, 20 noiembrie 2014 şi dispusă citarea repetată a acestuia pe aceeaşi adresă din com. Stăuceni str. Ciorescu 2 (f.d. 54, 56, 63, 65, 68, 71, 76,78). În final, conform avizului de la f.d. 79, SRL „Maxliga”, a recepţionat la data de 27 octombrie 2014 înştiinţarea pentru şedinţa din 20 noiembrie 2014, unde la rubrica „Numele destinatarului cu litere” a semnat Farîma Iurii.

Deoarece la şedinţa din 20 noiembrie 2014 nu s-a prezentat pîrîtul, instanţa în corespundere cu art. 205 CPC a dispus examinarea cauzei civile în lipsa acestuia. Or, cu titlu de consecinţă, instanţa de recurs constată că prima instanţă a respectat normele procesuale privind comunicarea actelor de procedură şi înştiinţarea pîrîtului pe marginea cauzei date conform Capitolului VIII din Titlul I a CPC, iar dezacordul recurentului în acest sens este unul neîntemeiat. Din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul, că hotărîrea primei instanţe este legală şi întemeiată, corespunde circumstanţelor de fapt stabilite prin probele administrate şi raportate la legea materială, iar argumentele invocate de către recurent sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine hotărîrea primei instanţe.

În conformitate cu art. 445 al. (1) lit. a) Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se respinge recursul declarat de către Iulian Iorga, reprezentantul SC „Maxliga” SRL. Se menţine hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 20 noiembrie 2014 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a companiei Bruder Mannesmann Werkzeuge GmbH., DE şi SRL „CRVCOM” împotriva SC „Maxliga” SRL cu privire la decăderea din drepturi asupra mărcii nr. 24737. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Corolevschi Iuliana Oprea Nadejda Toma Galina Stratulat