2ra-1113/15 — Încasarea contribuţiei de asigurare medicală obligatorie şi a penalităţii.

Dosarul nr. 2ra-1113/15 Prima instanţă: E. Dvurecenschii Instanţa de apel: G. Eni, N. Bondarenco şi V. Movilă Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 20 mai 2015 mun.

Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecător: Tatiana Vieru Judecătorii: Oleg Sternioală şi Ion Corolevschi, examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Dimitrov Iurii, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Compania Naţională de Asigurări în Medicină împotriva lui Dimitrov Iurii privind încasarea contribuţiei de asigurare medicală obligatorie şi a penalităţii, împotriva deciziei Curţii de Apel Cahul din 21 octombrie 2014, prin care apelul declarat de Dimitrov Iurii a fost respins, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Taraclia din 10 ianuarie 2014. ACONSTATAT: La 09 septembrie 2013 Compania Naţională de Asigurări în Medicină a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Dimitrov Iurii privind încasarea contribuţiei de asigurare medicală obligatorie şi a penalităţii.

În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că în baza art. 4 al Legii cu privire la asigurarea obligatorie de asistenţă medicală nr. 1585 din 27 februarie 1998, avocatul Dimitrov Iurie este subiect al asigurării. în baza art.10 alin.(2) lit. a), b) a Legii menţionate, avocatul Dimitrov Iurii este obligat să achite primele de asigurare în mărimea, în modul şi termenele stabilite de legislaţie. Reclamanta a mai susţinut că avocatul, care a primit licenţă în modul stabilit de lege, din anumite motive activează în baza contractului individual de muncă, ordinea de asigurare obligatorie de asistenţă medicală se reglementează de pct. l şi 2 din Anexa nr. l a Legii privind mărimea, modul şi termenele de achitare a primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală şi de pct. 2 din Anexa nr. 2 a aceleiaşi legi.

1 Consideră reclamanta că avocatul care activează în baza contractului individual de muncă se asigură de două ori: odată de către angajator; şi a doua oară în mod individual, prin achitarea de către avocat a primelor de asigurare în sumă fixă. Aceasta are loc pentru că, prin pct.2 din anexa nr.2 al legii nominalizate nu este prevăzut că doar avocaţii care nu activează în baza contractului individual de muncă sunt stabiliţi în calitate de plătitori ai primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală.

Totodată, Compania Naţională de Asigurări în Medicină îşi întemeiază acţiunea în baza prevederilor art. 4 din Legea privind fondurile asigurării obligatorii de asistenţă medicală pe anul 2012 nr. 271 din 23 decembrie 2011. A mai specificat reclamanta că la 19 martie 2013 Judecătoria Taraclia a emis ordonanţa judecătorească prin care a dispus încasarea din contul lui Dimitrov Iurii în beneficiul Companiei Naţionale de Asigurări în Medicină suma bănească 3751,35 lei pentru primele de asigurare obligatorie de asistenţă medicală. Avocatul Dimitrov Iurii a depus obiecţii în care a indicat că în anul 2012 a lucrat în baza contractului la Filiala Taraclia ÎS „Acvacultura-Moldova” şi la Universitatea de Stat Taraclia, unde de la onorariul său se reţineau prima de asigurare obligatorie de asistenţă medicală, şi de aceia el nu este obligat individual să plătească primele de asigurare obligatorie de asistenţă medicală.

Consideră reclamanta că argumentul dat este neîntemeiat, deoarece, conform normelor legale întreprinderile indicate sunt obligate să calculeze şi să vireze primele de asigurare obligatorie de asistenţă medicală numai în privinţa angajaţilor săi. Or, pîrîtul este avocat, exercită activitatea sa în baza licenţei şi conform Legii cu privire la avocatură, nu are dreptul să se angajeze la munca remunerată, dar poate să presteze serviciile numai în baza contractului de asistenţa juridică. Din sumele onorarului achitat, pîrîtul este obligat de sine stătător să calculeze şi să achite impozitele şi taxele obligatorii, inclusiv să achite primele de asigurare obligatorie de asistenţă medicală sub formă de suma fixă.

Pîrîtul nu a achitat primele de asigurare obligatorie de asistenţă medicală în termenul stabilit de lege, astfel că la 31 decembrie 2012 penalitatea constituia 769,35 lei. Solicită reclamanta Compania Naţională de Asigurări în Medicină încasarea din contul lui Dimitrov Iurii în beneficiul său a sumei de 3751,35 lei – cu titlu de contribuţia de asigurare medicală obligatorie şi încasarea penalităţii. Prin hotărârea Judecătoriei Taraclia din 10 ianuarie 2014 a fost admisă acţiunea depusă de Compania Naţională de Asigurări în Medicină şi s-a dispus încasarea din contul avocatului Dimitrov Iurii în beneficiul Companiei Naţională de Asigurări în Medicină contribuţia de asigurare medicală obligatorie în sumă 3751,35 lei pentru anul 2012. S-a dispus încasarea din contul avocatului Dimitrov Iurii în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 150 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Cahul din 21 octombrie 2014, apelul declarat de Dimitrov Iurii a fost respins, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Taraclia din 10 ianuarie 2014. 2 La 11 martie 2015 Dimitrov Iurii, a contestat cu recurs decizia instanţei de apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie respinsă. În motivarea recursului a indicat că atît decizia instanţei de apel, cît şi hotărîrea primei instanţe sunt ilegale şi neîntemeiate, deoarece, instanţele de judecată nu au constatat şi elucidat toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, fiind aplicate eronat normele de drept material.

Instanţa de recurs reiterează prevederile art. 434 CPC, care statuează expres că, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. Copia deciziei motivate a instanţei de apel a fost recepţionată de către recurent la 09 februarie 2014, iar recursul a fost declarat la 11 martie 2015 (f.d. 124). Prin urmare, instanţa de recurs constată că recursul este declarat cu omiterea termenului. Pînă la data stabilită pentru examinarea chestiunii privind admisibilitatea recursului declarat de Dimitrov Iurii, în adresa Curţii Supreme de Justiţie nu a parvenit referinţa.

În conformitate cu prevederile art. 439, alin. alin. (2) şi (3) CPC după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul neprezentării referinţei în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). Examinînd temeiurile recursurilor, în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Dimitrov Iurii, este inadmisibil.

În conformitate cu dispoziţia art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Conform prevederilor art. 433 lit. b) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art. 434. Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC al RM, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume la lit. b), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art. 434. În acest sens, instanţa de recurs accentuează că, potrivit art. 440, alin. (1) CPC, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată 3 irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 CPC şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului. Astfel, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei constante, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat că ţine de obligaţia părţilor de a lua măsurile necesare privind protejarea drepturilor sale de acces la instanţă (a se vedea cauzele Van Harn vs. Germania, nr. 7557/03 din 11 septembrie 2007, Ponomaryov contra Ucrainei din 03 aprilie 2008, Pîrnău ş.a.

vs Republica Moldova din 31 ianuarie 2012 şi SA „Universul” vs Republica Moldova din 10 iulie 2012). Din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, aplicînd corespunzător normele de drept material şi respectînd normele de drept procedural, completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Dimitrov Iurii, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. b), art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Recursul declarat de Dimitrov Iurii, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă. Preşedintele şedinţei, judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Oleg Sternioală Ion Corolevschi 4