Sari la conținut
Căutare Instanțe Asistent Prețuri Ajutor Intrare Creați un cont gratuit
RO RU EN
Inadmisibil
Dosarul nr.
2ra-1212/15
Instanța
Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
Data
20 mai 2015
Părțile
Gortopan Tamara vs SA Bio-Vivaura
Pe scurt
Temeiurile inadmisibilităţii recursului

2ra-1212/15 — Restabilirea în funcţie, încasarea salariului

prima instanţă: L. Vasilevici dosarul nr. 2ra-1212/15 instanţa de apel: N. Vascan, E. Clim, Iu. Cotruţă ÎNCHEIERE 20 mai 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul: Iulia Sîrcu Judecătorii: Iuliana Oprea, Iurie Bejenaru, examinînd chestiunea admisibilităţii recursului declarat de avocata Gamurari Victoria în interesele lui Gortopan Tamara, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Gortopan Tamara împotriva Societăţii pe Acţiuni „Bio-Vivaura” (SA „Mămăliguţă”) privind încasarea salariului în mărime de 86400 lei şi a penalităţii în mărime de 12362,40 lei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 noiembrie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Gortopan Tamara, fiind menţinută fără modificări hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 15 mai 2014, c o n s t a t ă La data de 02.01.2014, reclamanta Gortopan Tamara s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva pîrîtei SA „Bio-Vivaura” (fosta SA „Mămăliguţă”) privind încasarea salariului pentru perioada decembrie 2012 - noiembrie 2013 în mărime de 86400 lei salariu neimpozitat sau 66889,44 lei salariu impozitat, şi încasarea penalităţii în mărime de 12362,40 lei, indicînd că este salariată al SA „Mămăliguţă” din 01.07.2008, în funcţie de director adjunct şi membru al Consiliului Societăţii cu retribuirea lunară în mărime de 7200 lei. În motivarea acţiunii, reclamanta Gortopan Tamara a invocat că pretenţiile sale se confirmă prin copia de pe dispoziţia de plată a salariului pentru luna noiembrie 2013, prin care se dovedeşte mărimea salariului lunar încasat şi copia ordinului nr. 3 din 29.08.2012, precum şi copia ordinului nr. 2 din 26 iulie 2012, care demonstrează faptul existenţei raporturilor de muncă între ea şi pîrît.

De asemenea, reclamanta Gortopan Tamara a precizat că în conformitate cu art. 330 alin. (2) din Codul muncii, solicită şi încasarea de la pîrît a penalităţii în mărime de 12362,40 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 15 mai 2014, a fost respinsă cererea de chemare în judecată a reclamantei Gortopan Tamara împotriva pîrîtei SA „Bio-Vivaura” (SA „Mămăliguţă”) privind încasarea salariului în mărime de 86400 lei şi a penalităţii în mărime de 12362,40 lei. Împotriva hotărîrii nominalizate, apelanta Gortopan Tamara a declarat apel la data de 02.06.2014, solicitînd admiterea apelului, casarea hotărîrii primei instanţe şi emiterea unei hotărîri noi, prin care cererea de chemare în judecată a reclamantei Gortopan Tamara împotriva pîrîtei SA „Bio-Vivaura” (SA „Mămăliguţă”) privind încasarea salariului în mărime de 86400 lei şi a penalităţii în mărime de 12362,40 lei să fie admisă integral.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 noiembrie 2014 a fost respins apelul declarat de Gortopan Tamara, fiind menţinută fără modificări hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 15 mai 2014. La emiterea deciziei instanţa de apel a reţinut că Gortopan Tamara a solicitat încasarea de la pîrîtul SA „Bio Vivaura” a salariului pentru perioada decembrie 2012 – noiembrie 2013 în mărime de 86400 lei salariu neimpozitat, sau suma de 66889,44 lei, salariu impozitat, precum şi încasarea penalităţii în mărime de 12362,40 lei, indicînd că este salariată a SA „Mămăliguţă” din data de 01.07.2008 în funcţie de director - adjunct şi membru al Consiliului Societăţii cu retribuirea lunară în mărime de 7200 lei.

Totodată instanţa de apel a reţinut că în cererea de apel, apelanta Gortopan Tamara a solicitat încasarea de la intimata SA „Bio-Vivaura” a salariului în mărime de 165600 lei. Din materialele dosarului, s-a stabilit că potrivit deciziei Curţii de Apel Chişinău din 03.04.2012, Cemortan Valerian, în prezent acţionar majoritar la SA „Bio-Vivaura”, a preluat 45124 acţiuni, fiecare cu valoarea de 1 leu din ÎM „Mămăliguţă” SA pentru stingerea datoriei cu fostul acţionar, Edu Sergiu. La data de 14.06.2012, a fost petrecută Adunarea Generală a acţionarilor „Mămăliguţă” SA, la care s-a hotărît încetarea înainte de termen a împuternicirilor consiliului societăţii, alegerea noului consiliu format din membrii: Cemortan Valerian, Negru Ion, Vlatco Svetlana, Peneva Polina şi Preteca Marina, la fel s-a hotărît autentificarea semnăturilor pe procesul-verbal al adunării de către un notar.

Totodată, la data de 15.06.2012, s-a petrecut şedinţa Consiliului „Mămăliguţă” SA, care a hotărît de a exclude din statele de funcţie a societăţii funcţia de „director adjunct”, care era ocupată de Gortopan Tamara, fapt confirmat prin procesul-verbal nr. 01 din 15.06.2012. Prin Decizia Camerei înregistrării de Stat din 24.12.2012, au fost înregistrate modificările în Registrul de stat al persoanelor juridice, fapt confirmat prin Extrasul din Registrul de stat al persoanelor juridice. De asemenea, instanţa de apel a stabilit că fostul administrator Burca Eugenia a fost concediată, ea însăşi depunînd cerere de demisie începînd cu data de 10.12.2012, demisie care a fost acceptată prin hotărîrea Consiliului din 14.12.2012, 2 iar la data concedierii fostul administrator, Burca Eugenia a transmis pachetul de documente noului administrator, Ganea Pavel.

Astfel, reieşind din materialele dosarului, instanţa de apel a considerat că prima instanţă a conchis în mod întemeiat că reieşind din materialele anexate la dosar, nu au fost prezentate probe veridice şi concludente care să confirme faptul că reclamanta Gortopan Tamara a fost angajată a SA „Mămăliguţă” în perioada decembrie 2012-noiembrie 2013, aşa cum a invocat reclamanta. Copia de pe dispoziţia de plată a salariului pentru luna noiembrie 2013, prin care consideră că se dovedeşte mărimea salariului lunar, precum şi copia ordinului nr. 3 din 29.08.2012 şi copia ordinului nr. 2 din 26.07.2012 prezentate de reclamantă nu pot servi ca probe în susţinerea argumentelor sale.

Or, copia de pe dispoziţia de plată a salariului pentru luna noiembrie 2013 confirmă faptul că salariul reclamantei Gortopan Tamara a fost calculat pentru luna noiembrie 2012, ceea ce se confirmă prin menţiunea „achitat 28.11.2012” şi nu confirmă calcularea salariului pentru luna noiembrie 2013. De asemenea, copia ordinului nr. 3 din 29.08.2012 demonstrează faptul că în perioada din 03.09.2012 pînă la 07.10.2012, reclamanta Gortopan Tamara a exercitat funcţia de director a SA „Mămăliguţă”, din motivul că directorul se afla în concediu de odihnă, dar copia ordinului nr.2 din 26.07.2012, a confirmat că din cauză că directorului i s-a acordat concediu medical, reclamanta Gortopan Tamara exercita funcţia de director al SA „Mămăliguţă” începînd cu data de 30.07.2012.

Totodată, la materialele dosarului lipsesc probe care să confirme faptul că reclamanta Gortopan Tamara a fost salariată şi a îndeplinit funcţia de director adjunct în perioada decembrie 2012 – noiembrie 2013. În acest context, după cum s-a stabilit supra, reprezentantul pîrîtei SA „Bio- Vivaura” a prezentat copia procesului - verbal nr. 20 al Adunării generale anuale a acţionarilor SA „Mămăliguţă” din 14.06.2012, din care rezultă că a fost modificat Consiliul societăţii, membrii Consiliului devenind Cemortan Valerian, Negru Ion, Vlatco Svetlana, Peneva Polina şi Preteca Marina, iar la 15.06.2012 a avut loc şedinţa Consiliului SA „Mămăliguţă”, care a exclus din statele de funcţie a societăţii funcţia de director - adjunct, care era ocupată de reclamanta Gortopan Tamara.

Totodată, instanţei de judecată i-a fost prezentat Extrasul din Registrul de stat al persoanelor juridice nr. 261898 din 24.12.2012 şi decizia privind înregistrarea modificărilor datelor din Registrul de Stat al persoanelor juridice, precum că modificările menţionate supra au fost înregistrate în Registrul de Stat al persoanelor juridice. Astfel, reieşind din materialele dosarului, instanţa de apel a considerat că prima instanţă a conchis în mod legitim şi întemeiat că reclamanta Gortopan Tamara nu a prezentat probe veridice şi concludente care să confirme în mod incontestabil faptul că în perioada decembrie 2012 – noiembrie 2013 a fost salariata SA 3 „Mămăliguţă”, reorganizată în SA „Bio-Vivaura”, că îndeplinea funcţia de director adjunct şi că a fost membru al Consiliului societăţii respective.

Mai mult, nu există nici o dovadă a faptului că apelanta Gortopan Tamara ar fi în continuare salariată a societăţii SA „Bio-Vivaura”, aşa cum invocă apelanta Gortopan Tamara în cererea de apel, prin care solicită încasarea restanţelor salariale pentru perioada decembrie 2012 – octombrie 2014. Mai mult, reieşind din explicaţiile reprezentantului intimatei SA „Bio- Vivaura”, în documentele existente la SA „Bio-Vivaura” nu există acte ce ar confirma raporturile de muncă cu apelanta Gortopan Tamara, nu există un ordin de angajare, contract de muncă sau ordin de concediere, numele apelantei Gortopan Tamara nu este menţionat în nici un dosar, iar date despre Gortopan Tamara ca salariat nu există, fapt confirmat şi prin actul de predare-primire prezentat instanţei de fond.

În acest context, instanţa de apel a reţinut că reieşind din explicaţiile reprezentantului intimatei SA „Bio-Vivaura”, în pofida faptului că se considera angajată a SA „Mămăliguţă”, apelanta Gortopan Tamara nu s-a prezentat la serviciu pentru îndeplinirea atribuţiilor, însă pe toată perioada de activitate a noului Consiliu al SA „Bio-Vivaura”, pe o perioadă de aproximativ 2 ani, apelanta Gortopan Tamara nu s-a prezentat la sediul intimatei SA „Bio Vivaura”. Instanţa de apel reţine că apelanta Gortopan Tamara a prezentat extrasul din cont CNAS din data de 27.06.2014, invocînd că prin extrasul nominalizat s-ar confirma că apelanta este salariată a societăţii SA „Mămăliguţă”, deoarece conţine informaţii că în perioada septembrie 2008 - noiembrie 2012, SA „Mămăliguţă” achita salariu apelantei Gortopan Tamara, fiind achitate şi contribuţii sociale.

În acest context, instanţa de apel a considerat că extrasul din cont din 27.06.2014 a CNAS, prezentat de către apelanta Gortopan Tamara, nu are relevanţă în speţă, ţinînd cont de faptul că prin înscrisurile din extrasul nominalizat nu se confirmă faptul angajării apelantei Gortopan Tamara la SA „Mămăliguţă” după luna noiembrie a anului 2012, iar după cum s-a stabilit supra, apelanta nu a prezentat probe veridice în acest sens, cum ar fi un ordin de angajare sau contract individual de muncă, iar reieşind din explicaţiile reprezentantului intimatei SA „Bio-Vivaura”, ca rezultat al predării - primirii documentelor către noul administrator, intimatei SA „Bio-Vivaura” nu i-a fost transmis un ordin de concediere a apelantei Gortopan Tamara.

De asemenea, Colegiul Civil reţine că din însuşi extrasul din cont al CNAS din 27.06.2014, prezentat de către apelanta Gortopan Tamara, rezultă în mod incontestabil că la starea de fapt din data de 27.06.2014, intimata SA „Bio Vivaura" nu achită contribuţii sociale pentru apelanta Gortopan Tamara, situaţie ce continuă din luna noiembrie a anului 2012, cînd au fost operate ultimele achitări. Astfel, 4 Colegiul Civil consideră că din extrasul din cont al CNAS din 27.06.2014, rezultă că apelanta Gortopan Tamara nu este angajată a intimatei SA „Bio Vivaura”.

De asemenea, este neîntemeiat şi argumentul apelantei Gortopan Tamara precum că intimata SA „Bio Vivaura” i-a încălcat drepturile salariale, or după cum s-a stabilit supra, reclamanta Gortopan Tamara nu a prestat muncă efectivă în această perioada, nu a prezentat noului Consiliu al intimatei SA „Bio-Vivaura” acte ce ar confirma calitatea sa de angajat al SA „Bio Vivaura" şi mai mult, odată cu schimbarea Consiliului, funcţia de director adjunct a fost exclusă din listele de personal şi prin urmare, preluînd dosarele foştilor angajaţi, nu a fost depistat un contract individual de muncă cu Gortopan Tamara şi respectiv SA „Bio-Vivaura” nu putea să efectueze plăţi salariale apelantei Gortopan Tamara.

Instanţa de apel a reţinut că hotărîrea Consiliului „Mămăliguţă” SA din data de 15.06.2012, prin care a fost exclusă din statele de personal a societăţii funcţia de „director adjunct”, care era ocupată de Gortopan Tamara, este în vigoare, nu a fost anulată şi respectiv produce efecte juridice în continuare. Mai mult, apelanta Gortopan Tamara cunoştea că prin decizia Consiliului de administrare a fost exclusă funcţia de director adjunct, fapt care rezultă din conţinutul procesului - verbal din iunie 2012. În afară de aceasta, instanţa de apel a considerat neîntemeiate şi argumentele apelantei Gortopan Tamara precum că prin hotărîrea judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 23.07.2012, a fost admisă cererea de chemare în judecată a reclamanţilor Jumbei Ion , Jumbei Constantin şi Edu Tatiana împotriva pîrîtei SA "Mămăliguţă” privind anularea actelor şi hotărîrilor şi au fost anulate hotărîrile adoptate la adunările generale extraordinare ale acţionarilor SA „Mămăliguţă” din 14.06.2012 şi din 06.07.2012. În materialele dosarului s-a stabilit cu certitudine faptul că noul consiliu al SA „Mămăliguţă”, care a fost ales prin hotărîrea adunării generale extraordinare ale acţionarilor SA „Mămăliguţă” din 14.06.2012, a fost înregistrat la Camera înregistrării de Stat (f.d. 42-43), în componenţa aleasă la 14.06.2012 şi deci este valabilă hotărîrea Consiliului din 15.06.2012, prin care a fost exclusă din statele de personal a societăţii funcţia de „director adjunct”, care era ocupată de Gortopan Tamara.

Instanţa de apel consideră neîntemeiat şi argumentul apelantei Gortopan Tamara precum că prima instanţă nu a aplicat în speţă prevederile Codului Muncii. Or, se reţine că apelanta Gortopan Tamara nu a probat faptul prestării muncii, dar nici faptul calităţii de salariat al intimatei SA „Bio-Vivaura”. În corespundere cu prevederile art. 330 alin. (1) din Codul muncii, angajatorul este obligat să compenseze persoanei salariul pe care aceasta nu 1-a primit, în toate cazurile privării ilegale de posibilitatea de a munci.

Această obligaţie survine, în particular, în caz de refuz neîntemeiat de angajare; eliberare ilegală din serviciu sau transfer ilegal la o altă muncă; staţionare a unităţii din vina angajatorului, cu excepţia 5 perioadei şomajului tehnic (art.80); reţinere a eliberării carnetului de muncă; reţinere a plăţii salariului; reţinere a tuturor plăţilor sau a unora din ele în caz de eliberare din serviciu; răspîndire, prin orice mijloace (de informare în masă, referinţe scrise etc), a informaţiilor calomnioase despre salariat; neîndeplinire în termen a hotărîrii organului competent de jurisdicţie a muncii care a soluţionat un litigiu (conflict) avînd ca obiect privarea de posibilitatea de a munci.

Astfel, prevederile art. 330 alin. (1) din Codul Muncii sunt aplicabile doar în cazurile privării ilegale de posibilitatea de a munci, iar în speţă, apelanta Gortopan Tamara nu a prezentat probe veridice şi concludente că ar fi fost lipsită de posibilitatea de a munci de către intimata SA „Bio-Vivaura”, iar după cum s-a stabilit cu certitudine, apelanta nu este salariată la intimata SA „Bio Vivaura", precum şi apelanta Gortopan Tamara nu a prezentat probe veridice şi concludente că relaţiile sale de muncă cu SA „Mămăliguţă”, respectiv cu intimata SA „Bio Vivaura”, după reorganizare, ar fi continuat nemijlocit şi după luna noiembrie a anului 2012. La 19 martie 2015, avocata Gamurari Victoria în interesele lui Gortopan Tamara a depus recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea decizie instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie admisă ca fiind întemeiată.

În motivarea recursului se invocă că atît instanţa de apel, cît şi prima instanţă nu au aplicat legea corespunzătoare în hotărîrea contestată. Instanţa nu a examinat legislaţia muncii în corespundere cu situaţia faptică din speţă, nu a motivat decizia în temeiurile prevăzute, respectiv a emis o decizie contrară legii.

Drept pretenţie în cererea de chemare în judecată recurentul a solicitat încasarea salariului din decembrie 2012 pînă în prezent (la data întocmirii cererii de chemare în judecată noiembrie 2013). Întru susţinerea celor invocate reclamanta a anexat la cerere copia de pe dispoziţia de plată a salariului pentru luna noiembrie 2012, copia ordinului nr. 3 din 29 august 2012, copia ordinului nr. 2 din 26 iulie 2012. Ulterior în instanţa de apel a mai anexat şi Extrasul din cont din 27.06.2014, care confirmă că apelanta este salariată la pîrît, or din informaţia dată din septembrie 2008-noiembrie 2012, compania în cauză achita salarii recurentei, respectiv fiind achitate contribuţiile sociale. Motivul neprezentării acestui act în prima instanţă a fost adus de către parte, or a survenit decesul fiului revizuentului.

În acest sens, reprezentantul recurentei nu avea împuternicirile pentru a se adresa CNAS pentru a ridica această informaţie. Un alt motiv de respingere a cerinţelor instanţa a pus ca argument procesul- verbal nr. 20 al adunării generale SA „Mămăliguţă” din 14.06.2012, prin care se modifică Consiliul Societăţii, respectiv reclamanta este exclusă din Consiliul.Ca contraprobă la acest act, de către reprezentantul reclamantului în instanţa de judecată a fost prezentate un set de acte, şi anume, copia Hotărîrii Judecătoriei 6 Centru, judecător Angela Catană, dosar nr. 2-4499/12 din 23.07.2012, hotărîre rămasă in vigoare prin neatacare. Anume prin această hotărîre a fost anulat procesul- verbal nr. 20 al adunării generale SA „Mămăliguţă” din 14.06.2012, care este pus la baza emiterii hotărîrii contestate.

Respectiv, instanţa de apel şi prima instanţă nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată, şi anume art. 123 alin. (2) CPC al RM „Faptele stabilite printr-o hotărîre judecătorească irevocabilă într-o pricină civilă soluţionată anterior în instanţă de drept comun sau în instanţă specializată sunt obligatorii pentru instanţa care judecă pricina şi nu se cer a fi dovedite din nou şi nici nu pot fi contestate la judecarea unei alte pricini civile la care participă aceleaşi persoane”. Astfel, actul, şi anume procesul-verbal nr. 20 al adunării generale SA „Mămăliguţă” din 14.06.2012, care este adus drept probă de intimat că aceasta nu mai desfăşoară o careva activitate, şi anume consilier, este lipsit de relevanţă, or el a fost anulat de instanţă.

Prin urmare funcţia sa de consilier este menţinută pînă în prezent. Este aberativ, că contrar prevederii art. 123 alin. (2) CPC nici prima instanţă, nici instanţa de apel nu a pus la baza sa această hotărîre a Judecătoriei Centru, din 23.07.2012, irevocabilă. Faptul refuzului intimatului de a acorda posibilitate de lucru, mai mult, eschivarea de a comunica cu angajaţii fostei conduceri, nu este temei de a considera că Gortopan Tamara nu este angajatul lor. Faptul că intimaţii tăinuesc, ascund, au distrus actele care confirmă raportul de muncă, nu poate fi pus în sarcina angajatului. În prima instanţă s-a indicat la faptul că alte acte confirmative al raportului de muncă nu are, ele fiind păstrate la administraţia intimatului.

La 11 mai 2015 reprezentantul SA „Bio-Vivaura” prin intermediul cancelariei a depus referinţă, invocînd dezacordul cu recursul declarat de Gortopan Tamara, solicitînd respingerea acestuia, cu menţinerea hotărîrii contestate. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către avocata Gamurari Victoria în interesele lui Gortopan Tamara, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. 7 Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, argumentele recurentei se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei, iar argumentele invocate în recursul declarat de către avocata Gamurari Victoria în interesele lui Gortopan Tamara, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor. Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În astfel de circumstanţe, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către avocata Gamurari Victoria în interesele lui Gortopan Tamara ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de avocata Gamurari Victoria în interesele lui Gortopan Tamara, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iuliana Oprea Iurie Bejenaru 8

Căutați în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea după sens în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistent. Fără card bancar.