2ra-1169/15 — Declararea nulităţii contractelor de credit şi de gaj

prima instanţă: Colev G.P. dosarul nr. 2ra-1169/15 instanţa de apel: G.Vavrin, T.Dimitriadi, I.Dănăilă ÎNCHEIERE 20 mai 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, Judecător: Ala Cobăneanu Judecători: Tamara Chişca – Doneva, Valentina Clevadî examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Sarî Piotr, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Sarî Piotr împotriva Băncii comerciale ,,Moldova – Agroindbank” S.A.

cu privire la declararea nulităţii contractelor de credit şi de gaj, împotriva deciziei Curţii de Apel Cahul din 23 decembrie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Sarî Piotr, fiind menţinută hotărârea Judecătoriei Comrat din 18 martie 2014, c o n s t a t ă La 20 august 2012, reclamantul Sarî Piotr a depus cerere de chemare în judecată împotriva Băncii comerciale ,,Moldova – Agroindbank” S.A., solicitînd declararea nulităţii contractului de gaj nr. S-08125B din 29.04.2008 şi obligarea pîrîtei Banca comercială ,,Moldova – Agroindbank” S.A. de a-i elibera originalul contractului nominalizat. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, prin hotărîrea judecătorească 21.10.2010, s-a admis cererea de chemare în judecată depusă de Banca comercială ,,Moldova – Agroindbank” S.A.

împotriva sa, privind încasarea datoriei. Afirmă reclamantul că, temei al încasării presupusei datorii a servit contractul de credit nr. S-08125 din 29.04.2008, iar drept asigurare a rambursării creditului acordat a servit contractul de gaj nr. S-08125B din 29.04.2008 asupra lotului de teren cu nr. cadastral 96012007294, pe care acesta îl deţine cu drept de proprietate. Susţine că, nu şi-a manifestat consimţămîntul la încheierea contractului de gaj enunţat. Ca urmare, a expediat în adresa băncii o cerere, solicitînd copia veridică a contractului de gaj, însă pînă în prezent această copie nu i-a fost eliberată. În acest sens, susţine că, s-a adresat Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei Sud, care au intentat urmărirea penală şi au efectuat expertiza grafologică, în urma căreia s-a depistat faptul că acesta nu a semnat contractul de gaj sus-indicat (vol.I, f.d.1).

Pe parcursul examinării cauzei, la 12 februarie 2013, reclamantul Sarî Piotr a depus o cerere de concretizare a pretenţiilor, solicitînd suplimentar şi declararea nulităţii contractului de credit nr. S-08125 din 29.04.2008, cu obligarea pîrîtei Banca comercială 1 ,,Moldova – Agroindbank” S.A. de a-i elibera originalele ambilor contracte (vol.I, f.d.88). Prin hotărîrea Judecătoriei Comrat din 18 martie 2014, cererea de chemare în judecată a fost respinsă ca fiind neîntemeiată (vol.I, f.d.240). Invocînd ilegalitatea acestei hotărîri, la data de 25 martie 2014, Sarî Piotr a declarat apel (vol.I, f.d.245). La data de 08 iulie 2014, judecătorii Curţii de Apel Comrat, Curdov Afanasii şi Dimina Elena, au declarat cerere de abţinere de la judecată (vol, f.d.279).

Prin încheierea Colegiului civil şi de comercial al Curţii Supreme de Justiţie din 23 iulie 2014, s-a admis cererea de abţinere de la judecată, pricina civilă enunţată, fiind trimisă spre examinare în ordine de apel către Curtea de Apel Cahul (vol.I, f.d.282- 284). Prin decizia Curţii de Apel Cahul din 23 decembrie 2014, a fost respins apelul declarat de către Sarî Piotr, fiind menţinută hotărârea Judecătoriei Comrat din 18 martie 2014 (vol.II, f.d.34). Invocînd ilegalitatea acestei decizii, la 18 martie 2015, Sarî Piotr a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Cahul din 23 decembrie 2014, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărârilor judecătoreşti, cu emiterea unei noi hotărâri prin care acţiunea cu privire la declararea nulităţii contractelor de credit şi de gaj să fie admisă în sensul declarat.

În motivarea cererii de recurs, recurentul a indicat că, la caz, atît hotărîrea primei instanţe cît şi decizia instanţei de apel sunt ilegale și neîntemeiate și urmează a fi casate, pe motiv că nu au fost constatate şi elucidate pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii şi au fost încălcate normele de drept material. Indică recurentul că instanța de apel, soluționînd litigiul, nu s-a expus asupra motivelor invocate în cererea de apel și nu a verificat legalitatea concluziilor primei instanțe ce se referă la legalitatea contractelor de credit şi de gaj, precum și la lipsa temeiurilor legale de admitere a acțiunii. În acest sens, susține recurentul că instanţele de judecată nu au a dat justa apreciere raportului de expertiză grafologică ce se conține în materialele cauzei.

Prin urmare, consideră recurentul că, instanţele de judecată au examinat superficial circumstanțele cauzei, nu au intrat în esența litigiului și nu au apreciat toate circumstanțele și probele existente ale cauzei, pronunțînd hotărîri ilegale și neîntemeiate de respingere a acțiunii. Totodată, susține că, instanța de apel iniţial a constatat că, contractele sus-indicate au fost încheiete de către recurent, iar ulterior, a concluzionat, că aceleaşi contracte au fost încheiate de către o altă persoană. În conformitate cu art. 434 al. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. La materialele cauzei lipsesc probe în confirmarea recepţionării deciziei integrale a instanţei de apel de către recurent.

Astfel, prin prisma art. 434 alin. (1) CPC, recursul înaintat de către Sarî Piotr se consideră depus în termen. Verificînd legalitatea deciziei contestate prin prisma temeiurilor invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de 2 Justiţie ajunge la concluzia că recursul declarat de către Sarî Piotr urmează a fi declarat inadmisibil. În favoarea concluziei enunţate se invocă următoarele argumente. În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Totodată, conform art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Iar potrivit art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Alin. (4) al articolului enunţat prevede expres că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Sub aspectul acestor prevederi legale, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Sarî Piotr este declarativ, or, acesta nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel.

Mai mult decît atît, călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, Colegiul a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Argumentele invocate de Sarî Piotr în cererea de recurs poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

Cele relatate mai sus derivă și din dispoziţia articolului 13 din Convenţia Europeană, care reglementează expres că, recursul trebuie să fie unul ,,efectiv”, atît în practică, cît şi în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi 3 considerate ca fiind „serioase şi legitime" conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII). Astfel, reieşind din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Sarî Piotr ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către Sarî Piotr se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecător: Ala Cobăneanu Judecători: Tamara Chişca - Doneva Valentina Clevadî 4