2ra-1125/15 — Încasarea creanţei ce rezultă din neachitarea dividendelor acţionarilor

prima instanţă: S.Teleucă dosarul nr. 2ra-1125/15 instanţa de apel: L.Popova, M.Moraru, A.Panov ÎNCHEIERE 20 mai 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, Judecător: Ala Cobăneanu Judecători: Tamara Chişca – Doneva, Valentina Clevadî examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Parfenii Valentina, întreprinderea individuală ,,ANARBO”, Boţorovschi Anatolie, societatea cu răspundere limitată ,,Arivist – Com” şi firma de producţie şi comerţ ,,Munceşti”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Parfenii Valentina, Smirnov Boris, Reabov Loria, întreprinderea individuală ,,ANARBO”, Boţorovschi Anatolie, societatea cu răspundere limitată ,,Arivist – Com” şi firma de producţie şi comerţ ,,Munceşti” împotriva societăţii pe acţiuni ,,Franzeluţa” cu privire la încasarea creanţei ce rezultă din neachitarea dividendelor acţionarilor, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 10 decembrie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Parfenii Valentina, Smirnov Boris, Reabov Loria, întreprinderea individuală ,,ANARBO”, Boţorovschi Anatolie, societatea cu răspundere limitată ,,Arivist – Com” şi firma de producţie şi comerţ ,,Munceşti”, fiind menţinută hotărârea Judecătoriei Botanica mun.

Chişinău din 29 mai 2014, c o n s t a t ă La 20 noiembrie 2013, Parfenii Valentina, Smirnov Boris, Reabov Loria, întreprinderea individuală ,,ANARBO”, Boţorovschi Anatolie, societatea cu răspundere limitată ,,Arivist – Com” şi firma de producţie şi comerţ ,,Munceşti” au depus cerere de chemare în judecată împotriva societăţii pe acţiuni ,,Franzeluţa” cu privire la încasarea creanţei ce rezultă din neachitarea dividendelor acţionarilor. În motivarea acţiunii reclamanţii au indicat că, sunt acţionari ai societăţii pe acţiuni ,,Franzeluţa”, alături de acţionarul majoritar – statul Republica Moldova, care deţine 52,5 % din acţiuni.

Afirmă că, la data de 26.06.2009 şi respectiv la 28.05.2010, Adunarea Generală a societăţii pe acţiuni ,,Franzeluţa”, la propunerea consiliului societăţii, a adoptat hotărârile, prin care profitul net al societăţii obţinut în anii 2008-2009 a fost repartizat în fondul de dezvoltare a societăţii, ceea ce se confirmă prin procesele verbale nr. 16 şi nr. 17 din datele respective, însă în contul plăţii dividendelor către acţionari, resurse băneşti nu au fost alocate.

Susţin reclamanţii că, în perioada 10 ianuarie – 04 februarie 2011, de către colaboratorii Direcţiei Contribuabili Mari ai Inspectoratului Principal de Stat în cadrul întreprinderii societatea pe acţiuni ,,Franzeluţa”, a fost efectuat controlul fiscal la faţa 1 locului prin metoda verificării totale privind corectitudinea calculării, achitării impozitelor şi taxelor pentru perioada 01.08.2008-31.12.2010, conform prescripţiei nr. 46392 şi a hotărârii privind efectuarea controlului fiscal nr.1969 din 03.01.2011. Menţionează că, în urma controlului enunţat a fost emis actul nr. 5-651016 din 04.02.2011, iar la 23.03.2011, de către IFPS a fost emisă decizia nr. 98, prin care pîrîta societatea pe acţiuni ,,Franzeluţa” a fost obligată să transfere în contul bugetului de stat suma de 8144800 lei şi o dobîndă de întârziere în sumă de 1082558 lei.

Ulterior, ca urmare a depunerii contestaţiei, prin decizia IFPS nr. 78 din 11.05.2011, a fost modificată sancţiunea fiscală aplicată pîrîtei – în sensul excluderii paragrafului II, iar în ceea ce ţine de încasarea dividendelor în sumă de 8144800 lei în contul acţionarului majoritar – statul, dispoziţia a fost menţinută, or, pentru anii 2008 şi 2009, societatea pe acţiuni ,,Franzeluţa” S.A nu a repartizat profitul net obţinut în vederea achitării dividendelor acţionarilor săi. Remarcă reclamanţii că, nefiind de acord cu actul administrativ nominalizat, societatea pe acţiuni ,,Franzeluţa” S.A a înaintat o cerere de chemare în judecată împotriva IFPS, solicitând anularea deciziei IFPS nr. 98 din 23.03.2011, privind încasarea sumei de 8144800 lei în contul dividendelor ce se cuveneau statului în calitate de acţionar majoritar.

Prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 15.12.2011 acţiunea societăţii pe acţiuni ,,Franzeluţa” a fost respinsă. Prin decizia Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie din 06.06.2012, a fost respins recursul declarat de către S.A. „Franzeluţa” şi menţinută hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 15.12.2011. Consideră reclamanţii că, prin hotărârile instanţelor judecătoreşti respective au fost lezaţi în drepturile sale de acţionari privind plata dividendelor în egală măsură cu ceilalţi acţionari, solicitând prin cereri pârâtei să le achitate fiecărora dividendele, însă au fost refuzaţi.

Solicită reclamanţii Parfenii Valentina, Smirnov Boris, Reabov Loria, întreprinderea individuală ,,ANARBO”, Boţorovschi Anatolie, societatea cu răspundere limitată ,,Arivist – Com” şi firma de producţie şi comerţ ,,Munceşti” încasarea din contul societăţii pe acţiuni ,,Franzeluţa” în beneficiul lor a dividendelor, după cum urmează: - în beneficiul Larisei Reabov pentru anul 2008 în sumă de 2629 lei şi pentru anul 2009 în sumă de 4764 lei, a plăţii pentru neutilizarea resurselor în sumă de 1985 lei, iar în total suma de 9378 lei; - în beneficiul Valentinei Parfenii pentru anul 2008 în sumă de de 3325 lei, pentru anul 2009 în sumă de 6025 lei, a dobânzii de întârziere în sumă de 2510 lei, iar în total suma de 11860 lei; - în beneficiul lui Smirnov Boris pentru anul 2008 în sumă de 2148 lei, pentru anul 2009 în sumă de 3892 lei, a dobânzii de întârziere în sumă de 1622 lei, iar în total suma de 7662 lei; - în beneficiul lui Boţorovschi Anatolie pentru anul 2008 în sumă de 36256 lei, pentru anul 2009 în sumă de 65695 lei, a dobânzii de întârziere în sumă de 27374 lei, iar în total suma de 129330 lei; - în beneficiul firmei de producţie şi comerţ ,,Munceşti” pentru anul 2008 în sumă de 12839 lei, pentru anul 2009 în sumă de 23265 lei, precum şi a sumei de 9694 lei – cu titlu de neutilizarea resurselor, iar în total suma de 45797 lei;

2 - în beneficiul societăţii cu răspundere limitată ,,Arivist – Com” pentru anul 2008 în sumă de 17128 lei, pentru anul 2009 în sumă de 31037 lei, a dobânzii de întârziere în sumă de 12932 lei, iar în total suma de 61097 lei; - în beneficiul întreprinderii individuale ,,ANARBO” pentru anul 2008 în sumă de 45261 lei, pentru anul 2009 în sumă de 82018 lei, a dobânzii de întârziere în sumă de 34173 lei, iar în total suma de 161453 lei, cu încasarea cheltuielilor de judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 29 mai 2014, cererea de chemare în judecată înaintată de către Parfenii Valentina, Smirnov Boris, Reabov Loria, întreprinderea individuală ,,ANARBO”, Boţorovschi Anatolie, societatea cu răspundere limitată ,,Arivist – Com” şi firma de producţie şi comerţ ,,Munceşti” a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 10 decembrie 2014, a fost respins apelul declarat de către Parfenii Valentina, Smirnov Boris, Reabov Loria, întreprinderea individuală ,,ANARBO”, Boţorovschi Anatolie, societatea cu răspundere limitată ,,Arivist – Com” şi firma de producţie şi comerţ ,,Munceşti”, fiind menţinută hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 29 mai 2014. La 20 martie 2015, Parfenii Valentina, întreprinderea individuală ,,ANARBO”, Boţorovschi Anatolie, societatea cu răspundere limitată ,,Arivist – Com” şi firma de producţie şi comerţ ,,Munceşti” au declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărârilor judecătoreşti, cu emiterea unei noi hotărâri prin care acţiunea cu privire la încasarea creanţei ce rezultă din neachitarea dividendelor acţionarilor să fie admisă în sensul declarat.

Recurenţii în motivarea recursului au indicat că, nu au fost constatate şi elucidate pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea corectă a litigiului, fiind aplicate şi interpretate eronat normele de drept material. Consideră că, prin înscrisurile prezentate a fost dovedită în totalitate temeinicia pretenţiilor invocate de către reclamanţii – recurenţi, însă instanţele de judecată nu au luat în consideraţie cele invocate şi au făcut concluzii eronate, ceea ce denotă că în prezenta speţă a avut loc încălcarea principiului – egalitatea părţilor faţă de justiţie. În conformitate cu art. 434 al. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

La materialele cauzei lipsesc probe în confirmarea recepţionării deciziei integrale a instanţei de apel de către recurenţi. Astfel, prin prisma art. 434 alin. (1), recursul se consideră depus în termen. Verificînd legalitatea deciziei contestate prin prisma temeiurilor invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul declarat de către Parfenii Valentina, întreprinderea individuală ,,ANARBO”, Boţorovschi Anatolie, societatea cu răspundere limitată ,,Arivist – Com” şi firma de producţie şi comerţ ,,Munceşti” urmează a fi declarat inadmisibil. În favoarea concluziei enunţate se invocă următoarele argumente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. 3 Totodată, conform art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Iar potrivit art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Alin. (4) al articolului enunţat prevede expres că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Sub aspectul acestor prevederi legale, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Parfenii Valentina, întreprinderea individuală ,,ANARBO”, Boţorovschi Anatolie, societatea cu răspundere limitată ,,Arivist – Com” şi firma de producţie şi comerţ ,,Munceşti” este declarativ, or, acesta nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel.

Mai mult decît atît, călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, Colegiul a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume lit. a), care expres prevede că, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Argumentele invocate de Parfenii Valentina, întreprinderea individuală ,,ANARBO”, Boţorovschi Anatolie, societatea cu răspundere limitată ,,Arivist – Com” şi firma de producţie şi comerţ ,,Munceşti” în cererea de recurs poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. Cele relatate mai sus derivă și din dispoziţia articolului 13 din Convenţia Europeană, care reglementează expres că, recursul trebuie să fie unul ,,efectiv”, atît în practică, cît şi în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime" conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII).

4 Astfel, reieşind din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Parfenii Valentina, întreprinderea individuală ,,ANARBO”, Boţorovschi Anatolie, societatea cu răspundere limitată ,,Arivist – Com” şi firma de producţie şi comerţ ,,Munceşti” ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către Parfenii Valentina, întreprinderea individuală ,,ANARBO”, Boţorovschi Anatolie, societatea cu răspundere limitată ,,Arivist – Com” şi firma de producţie şi comerţ ,,Munceşti” se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecător: Ala Cobăneanu Judecători: Tamara Chişca - Doneva Valentina Clevadî 5