2r-437/15 — Încasarea prejudiciului material şi moral

Dosarul nr.2r-437/15 Curtea de Apel Bălţi Judecători: N.Chircu, A.Albu, A.Toderaş Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 20 mai 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii: Iurie Bejenaru, Iuliana Oprea judecînd recursul declarat de către avocatul Covdii Alexandru în interesele lui Stăvilă Veronica, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată lui Stăvilă Veronica împotriva Andrianei Poleacova privind încasarea prejudiciului material şi moral, împotriva încheierii Curţii de Apel Bălţi din 19 februarie 2015, prin care cererea de repunere în termen a fost respinsă, iar apelul a fost restituit ca tardiv, CONSTATĂ : La 10.06.2010, reclamanta Veronica Stavilă a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva lui Poleacova Andriana, solicitînd încasarea prejudiciului material şi moral.

Prin hotărîrea Judecătoriei Drochia din 02 octombrie 2013, acţiunea lui Veronica Stavilă a fost respinsă. La 01.11.2013, în termen, soluţia instanţei de fond a fost atacată cu apel de către Veronica Stavilă, solicitînd admiterea apelului în sensul declarat, casarea hotărîrii Judecătoriei Drochia din 02 octombrie 2013 şi emiterea unei noi hotărîri prin care să fie admisă acţiunea. Totodată a solicitat scutirea de la plata taxa de stat pe motiv că nu dispune de mijloace băneşti. Prin încheierea Curţii de Apel Bălţi din 03 decembrie 2013, a fost respinsă cererea de scutire de la plata taxei de stat şi nu s-a dat curs cererii de apel, acordîndu-i apelantei Stăvilă Veronica termen pînă la 24.12.2013 pentru achitarea taxei de stat.

Prin încheierea Curţii de Apel Bălţi din 24 decembrie 2013, cererea de apel formulată de Stavilă Veronica a fost restituită, pe motiv că apelanta nu a achitat taxa de stat. La 19.01.2015, Stavilă Veronica a înaintat repetat cerere de apel împotriva hotărîrii Judecătoriei Drochia din 02 octombrie 2013, solicitînd admiterea apelului pe motivele invocate. Totodată apelanta a solicitat şi repunerea în termen a cererii de apel, menţionînd că prin încheierea Curţii de Apel Bălţi din 24.12.2013, a fost restituită cererea de apel pe motiv că nu a fost achitată taxa de stat, iar despre 1 emiterea acestei încheieri nu a cunoscut, deoarece s-a aflat peste hotarele ţării. Din acest motiv cănsideră că poate fi restabilită în termenul de atac.

Prin încheierea Curţii de Apel Bălţi din 19.02.2014, s-a respins cererea Veronică Stăvilă privind repunerea în termenul de atac cu apel şi s-a restituit apelantei cererea de apel. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a invocat prevederile art. 369 alit. (1) lit. b) CPC, menţionînd că cererea de apel a fost depusă în afara termenului legal de atac cu apel de 30 zile. Referitor la respingerea cererii de repunere în termen a apelului, instanţa a statuat că apelanta, depunînd anterior o cerere de apel, care a fost restituită din motivul neachitării taxei de stat, nu poate invoca faptul că nu a cunoscut despre soluţia instanţei.

Totodată, a respins şi argumentul apelantei cum că, despre emiterea încheierii Curţii de Apel Bălţi din 24.12.2013, prin care a fost restituită cererea de apel, nu a cunoscut, deoarece s-a aflat peste hotarele ţării, or, încheierea respectivă a fost expediată în adresa ei la 15.01.2014, dar a fost restituită instanţei cu menţţiunea că „a expirat termenul de păstrare”, iar la 06.02.2014, cererea de apel cu anexele la ea au fost expediate de instanţa de apel, fiind recepţionate de Veronica Stavilă la 07.02.2014 şi, prin urmare, ultima a cunoscut că cererea de apel a fost restituită, dar încheierea nu a atact-o şi a declarat apel repetat cu depăşirea termenului de 30 zile de la pronunţatrea hotărîrii.

Nefiind de acord cu încheierea instanţei de apel, avocatul Covdii Alexandru în interesele lui Stăvilă Veronica a contestat-o cu recurs, solicitînd repunerea în termenul de atac cu recurs, admiterea acestuia, casarea integrală a încheierii Curţii de Apel Bălţi din 19.02.2015 şi emiterea unei noi încheieri de repunere în termenul de atac cu apel. În susţinerea recursului, recurenta a invocat faptul că, nu a cunoscut despre respingerea cererii de scutire de la plata taxei de stat la depunerea primei cereri de apel şi nici despre restituirea acesteia, deoarece se afla peste hotarele ţării, iar reprezentantul său nu a fost informat. Potrivit art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva încheirii este de 15 zile de la pronunţarea ei.

În acelaşi timp, potrivit practicii judiciare a Curţii Supreme de Justiţie (hotărîrea Plenului CSJ nr. 5 din 11.11.2013 privind procedura de judecare a cauzelor civile în ordine de recurs), intervalul de timp stabilit de lege în cadrul căruia părţile sunt în drept să declare recurs este de 15 zile din momentul pronunţării încheierii sau primirii încheierii integrale. După cum atestă actele cauzei, în şedinţa instanţei de apel din 19.02.2015, la care apelanta nu s-a prezenzentat, a fost adoptată încheierea de respingere a cererii de repunere în termen şi de restituire a cererii de apel ca fiind depusă tardiv (f.d. 206-211). Încheierea în cauză a fost expediată părţilor şi reprezentanţilor lor la 31.03.2015 (f.d.

219), şi a fost recepţionată la 02.04.2015 şi 03.04.2015 (f.d. 221, 222). Prin urmare, termenul de atac cu recurs începe să curgă din 03.04.3015 şi expiră la 17.04.2015. Avocatul Covdii Alexandru în interesele lui Stăvilă Veronica a depus cererea de recurs la oficiul poştal la 17.04.2015 (f.d. 231), ceea ce potrivit art. 112 alin. (3) CPC, se consideră ca fiind depus în termen. 2 Potrivit art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor. Studiind materialele dosarului în raport cu criticile invocate în recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ consideră recursul neîntemeiat şi pasibil de a fi respins din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să-l respingă şi să menţină încheierea. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ consideră că încheierea recurată este adoptată în conformitate cu normele de drept procedural care reglementează acţiunile instanţei la acea fază a procesului, pornind de la următoarele. Potrivit art. 369 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă apelul a fost depus în afara termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanţa de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen. Pornind de la prevederile normei de drept menţionate, Colegiul conchide că instanţa de apel corect a restituit cererea de apel apelantei Stăvilă Veronica, or, aceasta nu a depus cererea de apel în termenul legal de atac, iar motivele de repunere în termen sunt neîntemeiate.

În conformitate cu prevederile art. 362 alin. (1) şi (3) CPC, termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunţării dispozitivului hotărîrii, dacă legea nu prevede altfel. Repunerea în termen de apel se face de către instanţa de apel în cazurile şi în ordinea prevăzute de art.116. Potrivit art. 116 alin. (1) şi (3) CPC, persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanţă. La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Analizînd circumstanţele speţei prin prisma normelor de drept evocate, Colegiul conchide că recurenta nu a demonstrat prin înscrisuri probatoare imposibilitatea depunerii cererii de apel în termen.

Or, invocarea de către Stăvilă Veronica că s-a aflat peste hotarele ţării şi nu a cunoscut despre restituirea cererii de apel depusă iniţial, Colegiul o apreciază critic, deoarece acest fapt nu constituie temei de repunere în termen a apelului. Mai mult ca atît, această firmaţie este contrară materialelor cauzei, care atestă cu certitudine că încheierea de restituire a cererii de apel din 24.12.2013, a fost recepţionată de Stăvilă Veronica (f.d. 186). În acest sens, aflarea recurentei peste hotarele ţării, nu constituie temei de repunere în termen a apelului, deoarece acest fapt nu a constituit un impediment în disponibilitatea de drepturi procedurale ale recurentei. Astfel, Colegiul conchide că instanţa de apel corect a respins cererea de repunere în termen a apelului.

La caz, Colegiul notează că, o astfel de soluţie este compatibilă cu respectarea garanţiilor unui proces echitabil, în sensul articolului 6 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, avînd în vedere că prelungirea nejustificată a termenului pentru exercitarea apelului ar împiedica rămînerea irevocabilă, ca urmare a expirării termenului de atac, a hotărîrii judecătoreşti emise în instanţa de fond şi ar leza, în acest mod, principiul securităţii 3 raporturilor juridice.

În hotărîrea CEDO pronunţată în cauza Ponomaryov vs Ucraina (3 aprilie 2008), Curtea Europeană a notat că, deşi în speţă nu era vorba despre desfiinţarea unei hotărîri judecătoreşti definitive şi irevocabile în urma admiterii unei căi extraordinare de atac în lumina unor circumstanţe nou descoperite, ci de redeschiderea unui proces prin repunerea în termenul de introducere a unei căi ordinare de atac, totuşi, reînnoirea acestui termen pentru motive neconvingătoare, reprezintă o decizie care ar putea înfrînge principiul securităţii raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac. Curtea a admis că revine în primul rînd instanţelor interne să decidă asupra repunerii în termen de introducere a căii ordinare de atac, dar ele nu se bucură de o marjă de apreciere nelimitată.

Instanţele sunt obligate să indice motivele pentru care au acceptat repunerea în termen. Un asemenea motiv ar putea fi, spre exemplu, necomunicarea hotărîrii luate în proces de către autorităţile competente ale statului. Chiar şi atunci, totuşi, indică Curtea, posibilitatea repunerii în termen nu ar fi nelimitată, dată fiind obligaţia părţilor de a se interesa, la intervale rezonabile, de stadiul procesului de care ele au cunoştinţă. În toate cazurile, instanţele interne ar trebui să verifice dacă motivele de repunere în termen ar putea justifica o ingerinţă în principiul autorităţii de lucru judecat. Reglementări similare au fost statuate de către Înalta Curte şi în cauzele Ceachir vs Moldova, Popov vs Moldova şi Melnic vs Moldova, în care s-a menţionat că prin neaducerea vre-unui motiv pentru prelungirea termenului de depunere de către paraţi a unui act procedural, instanţele judecătoreşti naţionale au încălcat drepturile reclamanţilor la un proces echitabil.

În acest context, argumentele invocate de avocatul Covdii Alexandru în interesele lui Stăvilă Veronica, nu se încadrează în temeiurile de casare a încheierii recurate. În această ordine de idei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată netemeinicia motivelor invocate de către recurentă în cererea de recurs. Ţinînd cont de cele expuse şi în temeiul art. 427 lit. a) CPC al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se respinge cererea de recurs declarată de avocatul Covdii Alexandru în interesele lui Stăvilă Veronica. Se menţine încheierea Curţii de Apel Bălţi din 19 februarie 2015, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată lui Stăvilă Veronica împotriva Andrianei Poleacova privind încasarea prejudiciului material şi moral.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iurie Bejenaru Iuliana Oprea 4