- Dosarul nr.
- 2r-329/15
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
- Data
- 20 mai 2015
- Părțile
- Levinţa Ion vs Ministerul Justiţiei
- Pe scurt
- Restituirea cererii de apel, citaţia şi înştiinţarea judiciară
2r-329/15 — Constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești și repararea prejudiciului moral
prima instanţă: M. Muruianu dosarul nr.2r-329/15 instanţa de apel: V.Pruteanu, A.Gavrilita, L.Popova DECIZIE 20 mai 2015 mun.
Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, Judecător: Ala Cobăneanu Judecători: Tamara Chişca-Doneva, Valentina Clevadî examinînd recursul declarat de către Levinţa Ion, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Levinţa Ion împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenient accesoriu executorul judecătoresc Doroftei Igor privind constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești și repararea prejudiciului moral cauzat prin această încălcare, împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 21 ianuarie 2015, prin care cererea de apel a fost restituită, c o n s t a t ă La data de 25 iulie 2014, Levinţa Ion s-a adresat cu o cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenient accesoriu executorul judecătoresc Doroftei Igor privind constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești și repararea prejudiciului moral cauzat prin această încălcare.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul a indicat că, prin hotărîrea irevocabilă a Judecătoriei Orhei din 11 februarie 1998, s-a dispus încasarea din contul Ministerului Afacerilor Interne al R.M. în beneficiul său a sumei de 4949 lei – cu titlu de restanţe salariale. Afirmă reclamantul că, la data de 14 martie 1998, a înaintat spre executare titlul executoriu la Oficiul executorilor judecătorești. Susţine că, timp de 6 ani executorii judecătoreşti nu au întreprins nici o măsură pentru executarea documentului executoriu, motiv pentru care s-a adresat de nenumărate ori cu cereri şi petiţii atît Ministerului Justiţiei cît şi Departamentului de executare a deciziilor judecătoreşti, însă careva răspuns în acest sens nu a primit.
În acest context remarcă că, s-a adresat personal la oficiul de executare, care i-a comunicat că în legătură cu reorganizarea Departamentului, titlu său executoriu s-a pierdut. Din aceste considerente, la data de 23 noiembrie 2006, s-a adresat Judecătoriei Orhei cu o cerere, solicitînd eliberarea copiei titlului executoriu, care a fost repetat prezentat la executare, însă fără careva rezultat. Invocă reclamantul că, s-a adresat cu o cerere la Curtea Europeană, iar în luna martie 2011, Curtea Europeană a comunicat Guvernului despre cererea sa, propunînd totodată ultimului să depună observaţiile sale. Menţionează că, după aceasta executorul judecătoresc Igor Doroftei a preluat titlul executoriu şi a început executarea documentului executoriu, încasînd suma dispusă din hotărîrea judecătorească.
1 Remarcă că, la data de 29 septembrie 2011 a fost informat de Curtea Europeană că în Republica Moldova a întrat în vigoare Legea nr.87 şi înainte de a se adresa Curţii, urmează să treacă procedura prevăzută de aceasta lege. Specifică că, pînă în prezent, dobînda de întîrziere precum şi celelalte plăţi suplimentare solicitate, nu au fost încasate, iar executarea nu este pe deplin terminată.
Consideră reclamantul că, conduita executorilor care pe parcurs a 13 ani nu au întreprins nici o măsură de executare, au pierdut originalul titlului, apoi în 2011 au încasat suma de baza şi din nou 3 ani nu întreprind nici o măsură pentru executarea dobînzii de întîrziere, nu suportă nici o critică, iar în rezultatul unui atare comportament a suportat un profund simţ de umilinţă şi înjosire, a pierdut speranţa în capacitatea statului de a-şi executa hotărîrile propriilor instanţe de judecată, ceea ce a dus la discreditarea imaginii Republicii Moldova în ochii săi, fiind suportate profunde suferinţe psihice. Solicită reclamantul Levinţa Ion, în urma concretizării acţiunii, constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești şi încasarea din contul bugetului de stat în beneficiul său a prejudiciului moral în sumă de 156670,61 lei.
Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 20 octombrie 2014, acţiunea înaintată de către Levinţa Ion a fost respinsă ca fiind depusă tardiv. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, la data de 18 noiembrie 2014, Levinţa Ion a declarat apel, solicitînd admiterea apelului, casarea hotărîrii instanţei de fond, cu emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie admisă în sensul declarat. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 29 decembrie 2014, nu s-a dat curs cererii de apel depusă de către apelantul Levinţa Ion, pe motiv că, nu a fost prezentată cererea de apel motivată, apelantului fiindu-i fixat un termen pînă la data de 21 ianuarie 2015, ora 10:00, pentru a lichida neajunsul menţionat și anume pentru a prezenta cererea de apel motivată.
Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 21 ianuarie 2015, cererea de apel declarată de către Levinţa Ion a fost restituită, pe motiv că, nu a lichidat neajunsul constatat prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 29 decembrie 2014. Invocînd ilegalitatea acestei încheieri, la data de 19 februarie 2015, Levinţa Ion a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea încheierii contestate, cu restituirea pricinii pentru examinare din faza primirii cererii de apel. În motivarea cererii de recurs, s-a invocat dezacordul cu încheierea contestată, considerînd-o ilegală şi neîntemeiată pe motiv că a fost emisă cu încălcarea normelor de drept procedural. Susţine recurentul, că instanţa de apel urma să ţină cont de normele de drept naţionale, cît şi de practica CEDO, în vederea neîngrădirii dreptului privind accesul liber la justiţie.
Instanţa de recurs reiterează prevederile art. 425 CPC, care statuează expres că, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunţarea ei. Din actele pricinii rezultă că încheierea recurată a fost pronunţată la 21 ianuarie 2015 (f.d.168-170), iar recursul înaintat de către Levinţa Ion a fost depus la 19 februarie 2015 (f.d.175-177), însă, la dosar nu există careva probe care să confirme faptul că, recurentul ar fi recepționat încheierea Curţii de Apel Chişinău din 21 ianuarie 2015. 2 Astfel, prin prisma art. 425 CPC, instanţa de recurs constată că recursul a fost declarat în termen. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea integrală a încheierii instanţei de apel şi restituirea pricinii spre judecare în instanţa de apel de la faza primirii apelului.
În favoarea concluziei enunţate se invocă utmătoarele argumente. În conformitate cu art. 427 lit. b) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial încheierea, restituind pricina spre rejudecare. Înaintînd prezenta cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenient accesoriu executorul judecătoresc Doroftei Igor, reclamantul în urma concretizării acţiunii a solicitat constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești şi încasarea din contul bugetului de stat în beneficiul său a prejudiciului moral în sumă de 156670,61 lei (f.d.f.d.1-5,95- 98). Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun.
Chişinău din 20 octombrie 2014, acţiunea înaintată de către Levinţa Ion a fost respinsă ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripţie (f.d.150-154). Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, la data de 18 noiembrie 2014, Levinţa Ion a declarat apel nemotivat (f.d.156). Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 29 decembrie 2014, nu s-a dat curs cererii de apel depusă de către apelantul Levinţa Ion, pe motiv că, nu a fost prezentată cererea de apel motivată, apelantului fiindu-i fixat un termen pînă la data de 21 ianuarie 2015, ora 10:00, pentru a lichida neajunsul menţionat și anume pentru a prezenta cererea de apel motivată (f.d.159-161). Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 21 ianuarie 2015, cererea de apel declarată de către Levinţa Ion a fost restituită, pe motiv că, ultimul nu a lichidat neajunsul constatat prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 29 decembrie 2014 (f.d.168-170).
Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, concluzia instanţei de apel despre necesitatea restituirii cererii contravine circumstanțelor cauzei. Astfel, într-adevăr, conform art. 369 alin. (1) lit. a) CPC RM, instanţa de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă apelantul nu a îndeplinit în termen indicaţiile instanţei de apel din încheierea emisă în conformitate cu art. 368 alin. (1) CPC.
Totodată, instanța de recurs menționează că, referirea instanţei de apel la această prevedere legală nu este relevantă în prezenta speţă, în situaţia în care, instanţa de judecată avea obligația de a comunica recurentului Levinţa Ion în cel mai scurt timp posibil încheierea din 29 decembrie 2014, fapt ce la caz nu se atestă, or, copia încheierii Curţii de Apel Chişinău din 29 decembrie 2014, prin care nu s-a dat curs cererii de apel și prin care s-a stabilit recurentului termenul limită de lichidare a neajunsului, a fost recepţionată de către ultimul în ajunul şedinţei de judecată din 21 ianuarie 2015, la data de 20 ianuarie 2015, ora 19:00, ceea ce se confirmă prin avizul de recepţie anexat la dosar (f.d.163).
Astfel, dînsul nu a avut timp suficient pentru a lichida neajunsul respectiv. 3 În condițiile respective şi în situaţia în care neînlăturarea neajunsului nu este imputată reclamantului – recurent Levinţa Ion, prin restituirea cererii de apel în prezenta speţă, s-ar putea înfrânge principiul echităţii procedurii civile şi îngrădi în mod inacceptabil dreptul subiecţilor la un proces echitabil. Mai mult decît atît, instanța de recurs reține că, soluţionarea chestiunii privind punerea pe rol a cererii de apel a avut loc în absența reclamantului-recurent, care nu s-a prezentat în şedinţa de judecată din motive ce nu-i pot fi imputate și anume pentru că nu a fost legal citat despre data, ora și locul ședinței de judecată.
Or, potrivit art. 102 alin. (4) CPC, citaţia se înmînează părţii cu cel puţin 3 zile înainte de data judecării, iar din actele cauzei rezultă că, acesta a fost citat pentru ședința de judecată din 21.01.2015 la data de 20.01.2015, la ora 19:00, ceea ce se confirmă prin avizul de recepţie anexat la dosar (f.d.163). În atare împrejurări, instanţa de apel nu a asigurat respectarea principiului disponibilităţii în drepturi a părților la proces. Or, recurentul Levinţa Ion a fost privat de posibilitatea de a-şi formula, argumenta şi dovedi poziţia procesuală în cadrul şedinţei de judecată. În susținerea opiniei enunțate, instanţa de recurs reiterează și prevederile art. 6 CEDO, care stipulează că, orice persoană are dreptul la judecarea pricinii ”în mod echitabil”, ceea ce implică, inclusiv, o procedură contradictorie şi egalitatea armelor ale părţilor litigante.
Respectarea principiului egalităţii armelor presupune că fiecare parte trebuie să obţină o posibilitate rezonabilă de a-şi prezenta cauza într-o situaţie egală în raport cu adversarul său, astfel încît între părţi să se menţină un echilibru corect. Aceste principii includ şi dreptul părţii de a fi reprezentată în proces de către o persoană calificată în domeniul dreptului, cu atît mai mult că legislaţia procesuală naţională declară acest drept. În speță, aceste rigori ale legislației naționale și internaționale lipsesc, fapt ce impune admiterea recursului, cu casarea încheierii instanţei de apel şi remiterea cauzei la rejudecare sub aspectele sus – menţionate. În conformitate cu art. 427 lit. b) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e : Se admite recursul declarat de către Levinţa Ion.
Se casează încheierea Curţii de Apel Chişinău din 21 ianuarie 2015, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Levinţa Ion împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenient accesoriu executorul judecătoresc Doroftei Igor, privind constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești și repararea prejudiciului moral cauzat prin această încălcare, cu remiterea cauzei la rejudecare, în Curtea de Apel Chişinău, în acelaşi complet de judecată de la faza primirii apelului. Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele completului, Judecător: Ala Cobăneanu Judecători: Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî 4