2ra-1063/15 — Anularea titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren ş.a.

prima instanţă: V. Stihii dosarul nr: 2ra-1063/15 Instanţa de apel: Al. Gheorghieş, A. Albu, N. Chircu DECIZIE 20 mai 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul – Valeriu Doagă Judecătorii – Ala Cobăneanu, Sveatoslav Moldovan, Nadejda Toma, Liliana Catan examinând recursul declarat de reprezentantul Eugeniei Plugari, avocatul Dudulica Liubomir în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Eugenia Plugari împotriva Oficiului Cadastral Teritorial Teleneşti, Primăriei comunei Mîndreşti şi Iuliei Spînu cu privire la anularea titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren, recunoaşterea dreptului de proprietate, obligarea înregistrării dreptului de proprietate şi eliberarea titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren, şi cererea de chemare în judecată depusă de Spînu Iulia împotriva Eugeniei Plugari, intervenienţi accesorii Stratan Olga şi Gheorghiţa Vasile cu privire la repunerea în termenul de prescripţie, anularea certificatului de moştenitor testamentar şi constatarea faptului acceptării succesiunii, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 27 noiembrie 2014 c o n s t a t ă La 16 mai 2008 Plugari Eugenia a depus cerere de chemare în judecată împotriva Oficiului Cadastral Teritorial Teleneşti,

Primăriei comunei Mîndreşti şi Iuliei Spînu cu privire la anularea titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren şi recunoaşterea dreptului de proprietate. În motivarea acţiunii a menţionat că, prin testamentul nr. 81 din 28 februarie 1995 i-a fost testată toată averea ce aparţinea tatălui său Gheorghiţa Ion Pavel. 1 Susţine că, la data de 01 aprilie 1996 Gheorghiţa Ion Pavel a decedat, iar la 16 iulie 1997 i-a fost eliberat certificat de moştenitor testamentar, conform căruia dînsa a devenit proprietara casei de locuit cu suprafaţa de 75,5 m.p. situată în satul Mîndreşti, raionul Teleneşti, pe o suprafaţă de teren în mărime de 0,1437 ha, a cotei de pămînt în mărime de 0,86 ha şi a cotei de pământ în mărime de 0,06 ha.

Menţionează că, la 01 septembrie 1997 a înregistrat certificatul de moştenitor testamentar la Biroul de Inventariere Tehnică Orhei şi tot atunci au fost întocmite şi eliberate toate actele necesare pentru confirmarea dreptului de proprietate, fiindu-i eliberate titlurile de autentificare a dreptului deţinătorului de teren doar pentru cotele de pământ cu suprafaţa de 0,86 ha şi 0,06 ha.

Afirmă că, la moment nu a verificat care este motivul neeliberării titlului de proprietate pentru terenul pe care este amplasată construcţia locativă, însă ulterior a aflat că titlul a fost eliberat pe numele mamei sale - Gheorghiţa Maria, care a decedat la 18 noiembrie 2007. Consideră că, această eroare a fost efectuată datorită faptului că, după reorganizarea Biroului de Inventariere Tehnică Orhei şi crearea Oficiului Cadastral Teritorial Teleneşti nu s-au păstrat actele de înregistrare din 01 septembrie 1997 a dreptului de proprietate asupra casei de locuit şi a lotului de pământ cu suprafaţa de 0,1437 ha. Denotă că, pe parcursul anilor pe terenul alăturat casei de locuit din satul Mîndreşti raionul Teleneşti a construit încă un spaţiu locativ cu suprafaţa de 44 m.p.

şi un garaj, iar după decesul tatălui a întreţinut-o pe mama sa şi a suportat toate cheltuielilor pentru înmormântarea părinţilor. Solicită anularea titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren cu nr. cadastral 9835209054 din 27 septembrie 2003 eliberat pe numele Mariei Gheorghiţă, recunoaşterea dreptului de proprietate asupra lotului de pământ cu suprafaţă de 0,1437 ha, construcţiilor situate pe acest teren, inclusiv: a casei de locuit cu suprafaţă de 75,5 m.p. şi casei de locuit cu suprafaţă de 44 m.p. cu anexele lor, obligarea Oficiului Cadastral Teritorial Teleneşti de a înregistra dreptul de proprietate asupra terenului cu suprafaţă de 0,1437 şi a construcţiilor: casa de locuit cu suprafaţă de 75,5 m.p.

şi casa de locuit cu suprafaţă de 44 m.p. cu anexele din intravilanul satului Mîndreşti raionul Teleneşti şi eliberarea titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren. Prin hotărârea Judecătoriei Teleneşti din 03 iunie 2008 s-a anulat titlul de autentificare a dreptului deţinătorului de teren cu nr. cadastral 8935209054 din 27 septembrie 2003, eliberat pe numele Mariei Gheorghiţa, s-a recunoscut dreptul de proprietate a Eugeniei Plugari asupra lotului de teren cu suprafaţa de 0,1437 ha şi a construcţiilor situate pe acesta şi anume casa de locuit cu suprafaţă de 75,5 m.p. şi casa de locuit cu suprafaţă de 44.0 m.p. cu anexele din intravilanul satul Mîndreşti raionul Teleneşti, s-a obligat Oficiului Cadastral Teritorial Teleneşti să înregistreze dreptul de proprietate şi să elibereze titlul de proprietate Eugeniei Plugari.

Prin încheierea Judecătoarei Teleneşti din 13 aprilie 2010 s-a respins ca 2 inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către Spînu Iulia. La 26 aprilie 2011, în procedura Judecătoriei Teleneşti s-a intentat pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Spînu Iulia împotriva Eugeniei Plugari, intervenienţi accesorii Stratan Olga şi Gheorghiţa Vasile cu privire la repunerea în termenul de prescripţie, anularea certificatului de moştenitor testamentar şi constatarea faptului acceptării succesiunii. În motivarea acţiunii a menţionat că, părinţii Gheorghiţa Ion şi Gheorghiţa Maria în perioada căsătoriei în anii 1983-1984, au construit 2 case şi anume casa de locuit cu suprafaţă de 75,5 m.p şi casa de locuit cu suprafaţă de 44,0 m.p, ambele pe terenul cu suprafaţa de 0,1437 ha, care au fost supuse regimului juridic de proprietate comună în devălmăşie.

Susţine că, la 01 aprilie 1997 tatăl său a decedat, masa succesorală rămasă după deces constituind 50% din fiecare casă de locuit, iar lotul de pământ pe care erau construite imobilele menţionate nu erau proprietate comună şi nu făcea parte din masa succesorală. Menţionează că, recent i-a devenit cunoscut faptul că, partea ce-i revenea din casa de locuit cu suprafaţă de 75,5 m.p. potrivit testamentului nr.81 din februarie 1995, tatăl său Gheorghiţa Ion a testat-o Eugeniei Plugari, care la 16 iulie 1997 a primit certificatul de moştenitor testamentar nr.1728 pentru întreaga casă de locuit cu suprafaţă de 75,5 m,.p., deşi regimului succesiunii testamentare urma să fie supusă doar partea ce-i revenea tatălui.

Afirmă că, la momentul deschiderii succesiunii Gheorghiţa Maria era pensionară şi conform art. 570 din Codul civil în redacţia anului 1964 avea dreptul la cotă obligatorie în mărime de 2/3 din partea ce i s-ar fi cuvenit în caz de succesiune legală, respectiv 6,66% din partea succesorală, deoarece vocaţia de succesori legali după decesul lui Gheorghiţa Ion pe lîngă soţia acestuia - Gheorghiţa Maria o întruneau şi 4 copii - Spînu Iulia, Gheorghiţa Vasile, Stratan Olga şi Plugari Eugenia. Totodată, Gheorghiţa Maria pe lîngă cota sa obligatorie în mărime de 6,66% a acceptat de una singură întreaga succesiune rămasă după decesul lui Gheorghiţa Ion constituită din 50% din casa de locuit cu suprafaţă de 44 m.p., casă cu suprafaţa de 75,5 m.p.

şi o parte din bunurile din casă, deţinând astfel posesia întregii averi succesorale. Menţionează că, la 14 octombrie 2003 dreptul de proprietate a Mariei Gheorghiţa asupra caselor de locuit, care includea în sine şi cotele succesorale acceptate după decesul lui Gheorghiţa Ion a fost inclus în Registrul Cadastral, la 27 septembrie 2003, Gheorghiţa Maria a primit şi titlul de autentificare a dreptului deţinătorului de teren asupra lotului de teren cu suprafaţa de 0,1437 ha, pe care sunt amplasate casele de locuit, şi la 14 octombrie 2003, au fost înregistrate la Cadastru, iar odată cu înregistrarea în Registrul bunurilor imobile, Gheorghiţa Maria a dobândit şi dreptul de proprietate asupra terenului.

Invocă Spînu Iulia că, la 18 noiembrie 2007, mama sa Gheorghiţa Maria a 3 decedat, iar masa succesorală rămasă după decesul ei a constituit 56,66 % din casa de locuit cu suprafaţa de 75,5 m.p., casa de locuit cu suprafaţa de 44,00 m.p. şi anexele, terenul de pămînt pentru construcţii cu suprafaţa de 0,1437; terenurile de pămînt (grădini) cu suprafeţele totale de 0,0562 ha, de 0,05 ha şi de 0,0929 ha, precum şi terenurile de pămînt agricole cu suprafeţele de 0,3567 ha, de 0,0862 ha de 0,4021 ha şi de 0,0295 ha. Susţine că, pînă la decesul mamei sale i-a acordat întreţinere, suportând astfel cheltuielile pentru înmormântare şi ca moştenitoare legală a întrat în posesia masei succesorale şi până în prezent se foloseşte de bunurile succesorale, cultivă terenurile, achită cheltuielile aferente imobililor, manifestându-şi astfel voinţa de acceptare a succesiunii şi consideră astfel că, prin intrarea în posesie a acceptat succesiunea.

Solicită repunerea în termenul de prescripţie a acţiunii înaintate, anularea parţială a certificatului de moştenitor testamentar din 16 iulie 1997, eliberat pe numele Eugeniei Plugari cu excluderea a 56,66% de proprietate din casa de locuit, constatarea faptului acceptării succesiunii, prin intrarea în posesia masei succesorale, rămasă după decesul Mariei Gheorghiţa, constituită din 56,66% din casa de locuit cu suprafaţa de 75,5 m.p , cu nr. cadastral 8935209.054.01 casa de locuit cu suprafaţa de 44,00 m.p cu nr. cadastral 8935209.054.02 şi anexele, terenul pentru construcţiile cu suprafaţa de 0,1437 ha cu nr. cadastral 8935209.054, terenul de pămînt cu suprafaţa de 0,0562 ha cu nr. cadastral 8935211.251, terenul de pămînt cu suprafaţa de 0,0929 ha, terenul de pămînt agricol cu suprafaţa de 0,3567 ha, terenul de pămînt agricol cu suprafaţa 0,0862 ha, terenul de pămînt cu suprafaţa 0,4021 ha şi terenul de pămînt cu suprafaţa de 0,0295 ha, amplasate în satul Mîndreşti raionul Teleneşti.

La 19 mai 2011, în procesul examinării pricinii civile menţionate supra, Spînu Iulia a declarat recurs împotriva încheierii Judecătoriei Teleneşti din 13 aprilie 2010 solicitând admiterea recursului, casarea încheierii recurate, admiterea cererii de revizuire, casarea hotărârii Judecătoriei Teleneşti din 03 iunie 2008 şi restituirea pricinii spre rejudecare în prima instanţă în alt complet de judecată. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 13 septembrie 2011 s-a admis recursul declarat de Spînu Iulia, s-a casat încheierea Judecătoriei Teleneşti din 13 aprilie 2010, s-a admis cererea de revizuire depusă de Spînu Iulia, s-a casat hotărârea Judecătoriei Teleneşti din 03 iunie 2008 şi s-a restituit pricină spre rejudecare în prima instanţă în alt complet de judecată.

Ulterior prin încheierea Judecătoriei Teleneşti din 27 februarie 2012, cererea de chemare în judecată depusă de Spînu Iulia împotriva Eugeniei Plugari cu privire la repunerea în termenul de prescripţie, declararea nulităţii certificatului de moştenitor testamentar şi recunoaşterea dreptului de proprietate şi cererea de chemare în judecată depusă de către Plugari Eugenia împotriva Iuliei Spînu, intervenient Primăria Mîndreşti cu privire la declararea nulităţii certificatului de moştenitor şi recunoaşterea dreptului de proprietate au fost conexate într-o singură procedură.

Prin hotărârea Judecătoriei Teleneşti din 09 iulie 2013 s-a respins cererea Iuliei 4 Spînu cu privire la repunerea în termen cu privire la anularea parţială a certificatului de moştenitor testamentar nr. 1728 din 16.07.1997 eliberat Eugeniei Plugaru şi constatarea faptului acceptării succesiunii din lipsă de temei, s-a respins cererea Eugeniei Plugari cu privire la anularea titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren cu nr. cadastral 8935209054 din 27.09.2003, recunoaşterea dreptului de proprietate a lotului de teren şi a construcţiilor situate pe el: casei de locuit cu suprafaţa de 75,5 m.p. şi casei de locuit cu suprafaţa de 44 m.p., şi obligarea Oficiului Cadastral Teritorial Teleneşti de a-i înregistra dreptul de proprietate asupra terenului şi construcţiile situate pe el din lipsă de temei.

În motivarea soluţiei adoptate, prima instanţă a considerat imposibilă anularea titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren cu nr. cadastral 8935209054 din 27.09.2003 odată ce decizia Primăriei Mîndreşti nr. 1 din 21.02.1992 în temeiul căreia a fost eliberat actul administrativ contestat nu a fost anulată. De asemenea, s-a constatat că, certificatul de moştenitor testamentar nr. 1728 din 16.07.1997 a fost emis cu respectarea normelor legale. Totodată, prima instanţă a menţionat că, acţiunile executate de către Spînu Iulia nu sunt în măsură să ateste acceptarea succesiunii.

Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 27 noiembrie 2014 s-a admis cererea de apel declarată de Spînu Iulia, s-a casat hotărârea Judecătoriei Teleneşti din 09 iulie 2013 în partea ce ţine de respingerea anulării parţiale a certificatului de moştenitor testamentar, s-a emis în această parte o nouă hotărâre prin care: s-a admis cerinţa de anulare parţială a certificatului de moştenitor testamentar nr. 1728 din 16.07.1997, s-a anulat parţial certificatul de moştenitor testamentar nr. 1728 din 16.07.1997, s-a respins cererea de apel formulată de Eugenia Plugari, în rest hotărârea primei instanţe s-a menţinut. Instanţa de apel a constatat că, certificatul de moştenitor testamentar nr. 1728 din 16.07.1997 a fost eliberat Eugeniei Plugari cu încălcarea termenului de acceptare a succesiunii precum şi eliberat pentru întreg patrimoniul familiar, deşi regimului succesiunii testamentare urma a fi supusă doar cota-parte ce-i revenea lui Ion Gheorghiţa.

La 02 martie 2015 reprezentantul Eugeniei Plugari, avocatul Dudulica Liubomir a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acesteia, casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe în partea respingerii cererii de chemare în judecată înaintată de Plugari Eugenia, şi încetarea procesului intentat la cererea de chemare în judecată înaintată de Spînu Iulia.

În motivarea cererii de recurs reprezentantul Eugeniei Plugari, avocatul Dudulica Liubomir a menţionat că, instanţele ierarhic inferioare au interpretat eronat normele de drept procedural, fapt manifestat prin omisiunea de a înceta procesul intentat la cererea de chemare în judecată înaintată de Spînu Iulia, or prin hotărârea irevocabilă a Judecătoriei Teleneşti din 03 iunie 2008 s-a anulat titlul de autentificare a dreptului deţinătorului de teren cu nr. cadastral 8935209054 din 27 septembrie 2003, eliberat pe numele Mariei Gheorghiţa şi s-a recunoscut dreptul de proprietate a Eugeniei Plugari 5 asupra lotului de teren cu suprafaţa de 0,1437 ha şi a construcţiilor situate pe terenul respectiv.

Totodată, avocatul Dudulica Liubomir a menţionat că, instanţa de apel a omis să indice în dispozitivul deciziei din 27 noiembrie 2014, în care parte a fost anulat certificatul de moştenitor testamentar nr. 1728 din 16.07.1997, fapt ce face imposibilă executarea hotărârii. În conformitate cu art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul neprezentării referinţei în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ prin încheierea din 07 mai 2015 a considerat recursul admisibil fără a prejudicia fondul şi a dispus judecarea acestuia de către completul din 5 judecători. În conformitate cu art. 441 din Codul de procedură civilă, în cazul în care recursul este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului. În conformitate cu art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă, judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanţa verifică, în limitele invocate în recurs şi în baza referinţei depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără a administra noi dovezi. În conformitate cu art. 444 din Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces.

Judecând recursul declarat în limitele invocate pe baza materialelor din dosar, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că acesta este depus în termen, întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea deciziei instanţei de apel şi trimiterea pricinii la rejudecare din următoarele motive. În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. Completul denotă că, la materialele pricinii se regăseşte dovada recepţionării de către reprezentantul Eugeniei Plugari, avocatul Dudulica Liubomir a deciziei instanţei de apel la data de 05 ianuarie 2015, pe care motiv recursul declarat la 02 martie 2015 urmează a fi considerat ca fiind depus în termen (f.d.97 vol. II).

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs. Materialele pricinii denotă că, la 16 mai 2008 Plugari Eugenia a depus cerere de 6 chemare în judecată împotriva Oficiului Cadastral Teritorial Teleneşti, Primăriei comunei Mîndreşti şi Iuliei Spînu cu privire la anularea titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren cu nr. cadastral 9835209054 din 27 septembrie 2003 eliberat pe numele Mariei Gheorghiţă, recunoaşterea dreptului său de proprietate asupra lotului de pământ cu suprafaţă de 0,1437 ha, construcţiilor situate pe acest teren, inclusiv: a casei de locuit cu suprafaţă de 75,5 m.p.

şi casei de locuit cu suprafaţă de 44 m.p. cu anexele lor, obligarea Oficiului Cadastral Teritorial Teleneşti de a înregistra dreptul de proprietate asupra terenului cu suprafaţă de 0,1437 şi a construcţiilor: casa de locuit cu suprafaţă de 75,5 m.p. şi casa de locuit cu suprafaţă de 44 m.p. cu anexele din intravilanul satului Mîndreşti raionul Teleneşti şi eliberarea titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren (f.d. 1-2 Vol.I).

De asemenea, la 26 aprilie 2011 Spînu Iulia a depus cerere de chemare în judecată împotriva Eugeniei Plugari, intervenienţi accesorii Stratan Olga şi Gheorghiţa Vasile cu privire la repunerea acţiunii în termenul de declarare, anularea parţială a certificatului de moştenitor testamentar din 16 iulie 1997, eliberat pe numele Eugeniei Plugari cu excluderea a 56,66% de proprietate din casa de locuit, constatarea faptului acceptării succesiunii, prin intrarea în posesia masei succesorale, rămasă după decesul Mariei Gheorghiţa, constituită din 56,66% din casa de locuit cu suprafaţa de 75,5 m.p , cu nr. cadastral 8935209.054.01, casa de locuit cu suprafaţa de 44,00 m.p cu nr. cadastral 8935209.054.02 şi anexele, terenul pentru construcţiile cu suprafaţa de 0,1437 ha cu nr. cadastral 8935209.054, terenul de pămînt cu suprafaţa de 0,0562 ha cu nr. cadastral 8935211.251, terenul de pămînt cu suprafaţa de 0,0929 ha, terenul de pămînt agricol cu suprafaţa de 0,3567 ha, terenul de pămînt agricol cu suprafaţa 0,0862 ha, terenul de pămînt cu suprafaţa 0,4021 ha şi terenul de pămînt cu suprafaţa de 0,0295 ha, amplasate în satul Mîndreşti raionul Teleneşti (f.d.

1-4 vol. I A). Prin hotărârea Judecătoriei Teleneşti din 09 iulie 2013 s-a respins cererea Iuliei Spînu cu privire la repunerea în termen a acţiunii privind anularea parţială a certificatului de moştenitor testamentar nr. 1728 din 16.07.1997 eliberat Eugeniei Plugaru şi constatarea faptului acceptării succesiunii din lipsă de temei, s-a respins cererea Eugeniei Plugari cu privire la anularea titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren cu nr. cadastral 8935209054 din 27.09.2003, recunoaşterea dreptului de proprietate a lotului de teren şi a construcţiilor situate pe el: casei de locuit cu suprafaţa de 75,5 m.p. şi casa de locuit cu suprafaţa de 44 m.p., şi obligarea Oficiului Cadastral Teritorial Teleneşti de a-i înregistra dreptul de proprietate asupra terenului şi construcţiile situate pe el (f.d.

220-222 Vol. I). Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 27 noiembrie 2014 s-a admis cererea de apel declarată de Spînu Iulia, s-a casat hotărârea Judecătoriei Teleneşti din 09 iulie 2013 în partea ce ţine de respingerea anulării parţiale a certificatului de moştenitor testamentar, s-a emis în această parte o nouă hotărâre prin care: s-a admis cerinţa de anulare parţială a certificatului de moştenitor testamentar nr. 1728 din 16.07.1997, s-a anulat parţial certificatul de moştenitor testamentar nr. 1728 din 16.07.1997, s-a 7 respins cererea de apel formulată de Eugenia Plugari, în rest hotărârea primei instanţe s-a menţinut (f.d. 81-91 Vol. II). Potrivit art. 239 din Codul de procedură civilă, hotărîrea judecătorească trebuie să fie legală şi întemeiată.

Instanţa îşi întemeiază hotărîrea numai pe circumstanţele constatate nemijlocit de instanţă şi pe probele cercetate în şedinţă de judecată. Conform art. 241 alin. (2), (5) şi (6) din Codul de procedură civilă, hotărîrea judecătorească constă din partea introductivă şi partea dispozitivă. În cazurile prevăzute la art.236 alin.(5), hotărîrea judecătorească constă din partea introductivă, partea descriptivă, motivare şi dispozitiv. Fiecare parte a hotărîrii se evidenţiază separat în textul acesteia. În motivare se indică: circumstanţele pricinii, constatate de instanţă, probele pe care se întemeiază concluziile ei privitoare la aceste circumstanţe, argumentele invocate de instanţă la respingerea unor probe, legile de care s-a călăuzit instanţa.

Dispozitivul cuprinde concluzia instanţei judecătoreşti privind admiterea sau respingerea integrală sau parţială a acţiunii, repartizarea cheltuielilor de judecată, calea şi termenul de atac al hotărîrii. Potrivit recomandărilor avizului nr. 11 din 2008 al Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni (CCJE) în atenţia Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei privind calitatea hotărârilor judecătoreşti, o motivaţie şi o analiză clară sunt cerinţele fundamentale ale hotărârilor judecătoreşti şi un aspect important al dreptului la un proces echitabil. Pentru a răspunde cerinţelor procesului echitabil, motivarea ar trebui să evidenţieze, că judecătorul a examinat cu adevărat chestiunile esenţiale ce i- au fost prezentate.

Instanţa de recurs menţionează că, art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului garantează dreptul justiţiabilului la o hotărîre motivată sub aspectul instituirii obligaţiei instanţelor de judecată de a-şi argumenta hotărîrile adoptate din perspectiva unei analize ample a circumstanţelor pricinii. Îndatorirea de a motiva coerent şi unitar hotărârea sub aspectul tuturor cererilor, fără a exista contradicţii între motivare şi dispozitiv, constituie o garanţie pentru justiţiabili, în faţa eventualului arbitrariu judecătoresc, fiind singurul mijloc prin care se dă posibilitatea de a putea exercita un eficient control judiciar. Instanţa de recurs consemnează că, Codul de procedură civilă consacră principiul general după care orice hotărâre judecătorească trebuie să fie motivată şi să reprezinte premisa pentru soluţia din dispozitiv.

Această dispoziţie este edictată atât în interesul unei bune administrări a justiţiei şi încrederii ce trebuie să inspire justiţiabililor cât şi pentru a se da instanţelor superioare posibilitatea de a controla judecata primelor instanţe. Pentru satisfacerea acestui principiu, judecătorii fondului sunt datori sa arate motivele de fapt şi de drept care au format convingerea lor, să enunţe cele constatate şi dovezile care au determinat-o. Verificînd legalitatea deciziei Curţii de Apel Bălţi din 27 noiembrie 2014, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de 8 Justiţie constată că, aceasta a fost adoptată cu încălcarea normelor de drept material şi procedural, iar partea motivată este în contradicţie cu dispozitivul pronunţat.

Colegiul reţine că, din conţinutul cererii de chemare în judecată depusă de Spînu Iulia se desprind următoarele capete de cerere: a) repunerea acţiunii în termenul de declarare, b) anularea parţială a certificatului de moştenitor testamentar din 16 iulie 1997, eliberat pe numele Eugeniei Plugari cu excluderea a 56,66% de proprietate din casa de locuit şi c) constatarea faptului acceptării succesiunii, prin intrarea în posesia masei succesorale, rămasă după decesul Mariei Gheorghiţa. Prima instanţa adoptând soluţia menţionată a considerat fără lipsă de temei şi suport legal cerinţele înaintate.

Instanţa de apel în partea motivată a deciziei sale şi-a argumentat concluzia în sensul admiterii pretenţiei cu privire la anularea parţială a certificatului de moştenitor testamentar nr. 1728 din 16 iulie 1997 pe motiv că, a fost eliberat Eugeniei Plugari cu încălcarea termenului de acceptare a succesiunii precum şi pentru întreg patrimoniu familiar, deşi regimului succesiunii testamentare urma a fi supusă doar cota-parte ce-i revenea lui Ion Gheorghiţa.

Însă contrar argumentelor abordate în susţinerea concluziei şi reliefate în partea motivată a deciziei recurate, instanţa de apel pronunţă dispozitivul în următoarea formulă: se admite cererea de apel declarată de Spînu Iulia, se casează hotărârea Judecătoriei Teleneşti din 09 iulie 2013 în partea ce ţine de respingerea anulării parţiale a certificatului de moştenitor testamentar, se emite în această parte o nouă hotărâre prin care: se admite cerinţa de anulare parţială a certificatului de moştenitor testamentar nr. 1728 din 16.07.1997, se anulează parţial certificatul de moştenitor testamentar nr. 1728 din 16.07.1997, se respinge cererea de apel formulată de Eugenia Plugari, în rest hotărârea primei instanţe se menţine.

Astfel, deşi motivează în actul de dispoziţie adoptat, necesitatea anulării parţiale a certificatului de moştenitor testamentar nr. 1728 din 16 iulie 1997, care a fost eliberat Eugeniei Plugari în partea casei de locuit cu nr. cadastral 8935209.054.01 instanţa de apel, în mod inexplicabil, în partea dispozitivă pronunţă soluţia de anulare în parte a actului juridic menţionat, fără a indica limitele asupra cărora se aplică efectele nulităţii, generând astfel o stare de confuzie în percepţia participanţilor la proces a soluţiei adoptate, precum şi face imposibilă executarea hotărârii.

În conformitate cu art. 74 din Codul civil din 26.12.1964 (în vigoare la momentul eliberării certificatului de moştenitor testamentar nr. 1728 din 16 iulie 1997 ), termenul general pentru apărarea printr-o acţiune a drepturilor încălcate ale unei persoane (prescripţia) este de trei ani, iar în litigiile dintre organizaţiile de stat, colhozuri şi alte organizaţii cooperatiste şi celelalte organizaţii obşteşti – de un an. În conformitate cu art. 83 din Codul civil din 26.12.1964, împlinirea termenului de prescripţie înainte de intentarea acţiunii constituie un temei pentru respingerea acţiunii. Dacă instanţa judecătorească competentă sau arbitrii aleşi constată, că este întemeiat motivul, pentru care termenul de prescripţie a fost depăşit, dreptul încălcat 9 va fi apărat.

Colegiul menţionează că, viabilitatea deciziei recurate nu rezistă criticilor îndreptate în privinţa legalităţii şi temeiniciei constatate de instanţa de recurs, iar caracterul contradictoriu al acesteia se accentuează în momentul în care se remarcă faptul că, soluţia pronunţată de instanţa de apel cu privire la anularea parţială a certificatului de moştenitor testamentar nr. 1728 din 16 iulie 1997, era condiţionată de admiterea cerinţei cu privire la repunerea în termenul de prescripţie a pretenţiei menţionate. Altfel spus, concluzia privind anularea parţială a certificatului de moştenitor testamentar nr. 1728 din 16 iulie 1997 este fundamentată şi indisolubil legată de repunerea în termenul de prescripţie a pretenţiei menţionate supra şi putea fi dispusă doar în contextul constatării împrejurărilor ce ar justifica omiterea termenului de declarare, precum şi indicarea soluţiei adoptate în dispozitivul deciziei.

Colegiul reţine că, instanţa de apel casând hotărârea recurată doar în partea respingerii pretenţiei cu privire la anularea în parte a certificatului de moştenitor testamentar nr. 1728 din 16 iulie 1997, în mod implicit a susţinut concluzia primei instanţe cu privire la respingerea pretenţiei de repunere în termenul de prescripţie extinctivă a cerinţei menţionate, circumstanţă ce denotă suplimentar caracterul contradictoriu a deciziei adoptate, or împlinirea termenului de prescripţie înainte de intentarea acţiunii constituie temei de respingere a acţiunii. Avînd în vedere caracterul devolutiv al apelului, instanţa de apel urma nu doar să caseze parţial hotărîrea primei instanţe, ci este obligată să corecteze greşelile comise prin rejudecarea pricinii.

Astfel, odată ce hotărârea primei instanţe a fost apreciată ca fiind neîntemeiată, instanţa de apel urma să verifice circumstanţele şi raporturile juridice stabilite în hotărîrea primei instanţe, precum şi cele care nu au fost stabilite, dar care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, să aprecieze probele din dosar şi cele prezentate suplimentar de către participanţii la proces şi, drept rezultat, urma să pronunţe o nouă hotărîre întemeiată. În conformitate cu art. 432 alin. (2) lit. a) din Codul de procedură civilă se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată.

Prin urmare, odată ce prima instanţă a supus analizei circumstanţele excepţionale invocate de intimat, în vederea admiterii pretenţiei de repunere a acţiunii în termenul de prescripţie extinctivă, în rezultatul cărui fapt a concluzionat despre netemeinicia acestora, se distinge obligaţia instanţei de apel să se pronunţe referitor la corectitudinea aplicării de către prima instanţă a normelor de drept material ce reglementează instituţia repunerii în termen, precum şi să fundamenteze concluziile şi argumentele în partea motivată a deciziei adoptate, substituind astfel concluziile primei instanţe prin aplicarea art. 83 din Codul civil din 26.12.1964.

Colegiul denotă că, pretenţia cu privire la repunerea în termenul de prescripţie a 10 cererii privind anularea parţială a certificatului de moştenitor testamentar nr. 1728 din 16 iulie 1997 nu a constituit obiect de examinare în instanţa de apel, precum şi despre cerinţa respectivă, în textul decizii recurate careva menţiuni nu se regăsesc, fapt ce determină instanţa de recurs să aprecieze ca fiind imposibilă verificarea legalităţii actului juridic vizat. De asemenea, conform art. 373 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanţa de apel este obligată să verifice legalitatea hotărârii în întregul ei, nefiind legată de motivele apelului.

Colegiul reiterează că, în motivarea soluţiei adoptate, prima instanţă a considerat imposibilă anularea titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren cu nr. cadastral 8935209054 din 27.09.2003 odată ce decizia Primăriei Mîndreşti nr. 1 din 21.02.1992 în temeiul căreia a fost eliberat actul administrativ contestat nu a fost anulată.

Drept urmare, exercitând controlul de temeinicie şi legalitate a hotărârii contestate, instanţa de apel urma să se pronunţe referitor la corectitudinea aplicării de către prima instanţă a normelor de drept material în vederea respingerii pretenţiei cu privire la anularea titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren cu nr. cadastral 8935209054 din 27.09.2003, or omisiunea de a efectua o analiză a regimului juridic şi efectele deciziei Primăriei Mîndreşti nr. 1 din 21.02.1992 în contextul argumentelor de nulitate al actului administrativ vizat, determină instanţa de recurs să considere că, circumstanţele esenţiale ale pricinii nu au fost constatate şi apreciate corespunzător.

Or, în cazul în care instanţa de judecată se abţine de a da un răspuns special şi explicit la cele mai importante întrebări, fără a acorda părţii care a formulat acţiunea posibilitatea de a şti dacă acest mijloc de apărare a fost neglijat sau respins, acest fapt se va considera o încălcare a dreptului la un proces echitabil (speţa Hiro Balani c. Spaniei, hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 09 decembrie 1994). Urmare celor menţionate, instanţa de recurs ajunge la concluzia că, instanţa de apel nu a constatat şi determinat cu certitudine circumstanţele importante ale pricinii, nu a verificat minuţios temeinicia acţiunii şi legalitatea raporturilor juridice care au importanţă pentru soluţionarea pricinii.

Dat fiind faptul că, instanţa de apel a interpretat eronat normele de drept material şi procedural la soluţionarea pricinii precum şi a emis o decizie a cărei motivare contravine dispozitivului acesteia precum şi nu a supus analizei toate pretenţiile înaintate, iar lichidarea acestor lacune în cadrul procedurii de examinare în recurs nu este posibilă, cauza urmează a fi rejudecată de Curtea de Apel Bălţi de un alt complet de judecată. La rejudecarea pricinii, instanţa de apel urmează să ţină cont de cele menţionate şi reexaminând pricina să emită o hotărâre legală şi întemeiată cu respectarea drepturilor procedurale ale părţilor. În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit. c) din Codul de procedură civilă, Colegiul 11 civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e Se admite recursul declarat de reprezentantul Eugeniei Plugari, avocatul Dudulica Liubomir.

Se casează decizia Curţii de Apel Bălţi din 27 noiembrie 2014, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Eugenia Plugari împotriva Oficiului Cadastral Teritorial Teleneşti, Primăriei comunei Mîndreşti şi Iuliei Spînu cu privire la anularea titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren, recunoaşterea dreptului de proprietate, obligarea înregistrării dreptului de proprietate şi eliberarea titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren, şi cererea de chemare în judecată depusă de Spînu Iulia împotriva Eugeniei Plugari, intervenienţi accesorii Stratan Olga şi Gheorghiţa Vasile cu privire la repunerea în termenul de prescripţie, anularea certificatului de moştenitor testamentar şi constatarea faptului acceptării succesiunii, cu restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Bălţi, de un alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Ala Cobăneanu Sveatoslav Moldovan Nadejda Toma Liliana Catan 12