2ra-1239/15 — Constatarea încalcarii dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei si încasarea prejudiciuluii moral

Dosarul nr. 2ra-1239/15 prima instanţă - C. Ursachi instanţa de apel – N. Cernat, A.Gavriliţa, A.Pahopol, ÎNCHEIERE 20 mai 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Maria Ghervas Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Budan Oleg împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova privind constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei şi încasarea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 09 decembrie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Ministerul Justiţiei, şi menţinută hotărîrea judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 04 august 2014, c o n s t a t ă ; La 05 iunie 2014, Budan Oleg s-a adresat cu cerere de chemare în judecată în instanţa de judecată împotriva Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova în care a solicitat constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei şi încasarea din bugetul de stat a prejudiciului moral în mărime de 45 000 lei. În motivarea pretenţiilor înaintate a invocat că din anul 2010 pe rolul judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău se află cauza civilă intentată la acţiunea Milaidei Stepanova împotriva lui Budan Oleg privind desfacerea căsătoriei şi partajul averii. Prin actele procesuale emise de către judecătoria Rîşcani mun. Chişinău, cererea a fost primită spre examinare, iar prin încheierea din 24 noiembrie 2010 s-a dispus separarea capătului de cerere privind partajul averii comune în devălmăşie.

Prin hotărîrea judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 24 noiembrie 2011 căsătoria dintre părţi a fost desfăcută, iar capătul de cerere privind partajul averii se află în continuare pe rolul instanţei de fond. Consideră că, termenul stabilit de lege pentru examinarea unei cereri de chemare în judecată a fost încălcat excesiv, fiind încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil a cauzei. Prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a pricinii i-a cauzat un prejudiciu moral substanţial, provocarea stresului psio-emoțional 1 major, iar compensarea va fi una echitabilă, proporţională suferinţelor cauzate şi în măsură să-i aducă satisfacţie, suma de 45 000 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 04 august 2014, a fost admisă parţial cererea de chemare în judecată înaintată de Budan Oleg. S-a constatat încălcarea dreptului lui Budan Oleg la judecarea în termen rezonabil a cauzei civile. S-a încasat din bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova în beneficiul lui Budan Oleg suma de 5000 lei cu titlu de prejudiciu moral. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 09 decembrie 2014, a fost respins apelul declarat de Ministerul Justiţiei şi menţinută hotărîrea judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 04 august 2014. La 26 martie 2015 recurentul Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova a declarat recurs împotriva hotărîrilor judecătoreşti, solicitînd în principal admiterea recursului, casarea acestora, şi emiterea unei noi decizii de respingere a pretenţiilor înaintate, în subsidiar modificarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 09 decembrie 2014 în sensul diminuării sumei acordate cu titlu de prejudiciu moral.

În motivarea recursului a reiterat că, hotărîrile emise de către instanţele ierarhic inferioare sunt neîntemeiate. Instanţa de apel a interpretat eronat dreptul material care reglementează aprecierea prejudiciului moral, deoarece cerinţele înaintate de Budan Oleg sunt nejustificate. Susţine că, examinarea de lungă durată a dosarului a fost determinată şi de comportamentul participanţilor la proces, care au înaintat demersuri cu privire la numirea expertizei, cereri suplimentare de concretizare a pretenţiilor, exercitînd şi căile de atac, prin urmare s-a îngreunat şi examinarea cu celeritate a pricinei. Potrivit jurisprudenţei CEDO prelungirea termenului de examinare a cauzei nu tot timpul duce la încălcarea termenului rezonabil, iar omisiunea reclamantului de a obiecta împotriva amînărilor şedinţelor de judecată nu îi permite să pretindă violarea art. 6 al Convenţiei.

Mai susţine că despăgubirea morală acordată reclamatului nu este una echitabilă reieşind din standardele ce decurg din jurisprudenţă. În speţa dată suma acordată nu constituie o reparație echitabilă în sensul art. 41 din Convenţie deoarece pretenţiile admise de instanţele ierarhic inferioare sunt exagerate. Totodată recurentul indică că, în anumite situaţii acordarea de satisfacţii materiale nu constituie o regulă, iar recunoaşterea oficială şi publică a violării constituie uneori prin sine o satisfacţie. Consideră că nu există temei pentru repararea pecuniară a prejudiciului moral, iar instanţele inferioare nejustificat au dispus încasarea din contul bugetului de stat a sumei de 5000 lei, acordată lui Budan Oleg cu titlu de prejudiciu moral.

Prin urmare, recurentul şi-a întemeiat pretenţiile invocate în recurs prin prisma prevederilor art. 432, alin. (2), lit. a) şi b) Cod de Procedură Civilă, care statuează expres că se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată. Prin referinţa depusă la 14 mai 2015 Budan Oleg a indicat că instanţa de apel corect a aplicat normele de drept material, decizia fiind una legală şi întemeiată. A pledat pentru inadmisibilitatea recursului. 2 În conformitate cu art. 439 alin. (2) şi (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Potrivit scrisorii Curţii de Apel Chişinău, decizia motivată a fost expediată în adresa participanţilor la proces la 20 noiembrie 2014, însă nu există dovada de recepţionare, motiv pentru care instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi recursul declarat la 06 ianuarie 2015 este depus în termen, potrivit prevederilor art.434 Cod de Procedură Civilă (f.d.131).

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de Procedură Civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de Procedură Civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. 3 În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului. Tot odată, Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) Codul de procedură civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Argumentele invocate de către recurent poartă un caracter declarativ, se combat cu probele administrate şi nu au suport legal. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material, procedural şi apreciind corect probele administrate a emis o hotărîre legală, iar argumentele invocate de Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova în cererea de recurs poartă caracter declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 Cod de Procedură Civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de către Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Maria Ghervas Dumitru Mardari 4