2ra-1045/15 — Repararea prejudiciului moral şi încasarea cheltuielilor de judecată

prima instanţă: G. Moscalciuc dosarul nr: 2ra-1045/15 Instanţa de apel: D. Manole, Iu. Cotruţă şi N. Traciuc ÎNCHEIERE 14 mai 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul: Valeriu Doagă Judecătorii: Sveatoslav Moldovan şi Galina Stratulat examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de Ţîbîrnă Petru în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Ţîbîrnă Petru împotriva Comisiei Administrative de pe lîngă Primăria satului Baccealia, Inspectoratului de Poliţie Căuşeni, Ministerului Justiţiei, intervenienţi accesorii Procuratura Generală şi Carauş Alexandru cu privire la repararea prejudiciului moral şi încasarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 noiembrie 2014 c o n s t a t ă La 26.01.2011 Ţîbîrnă Petru a depus cererea de chemare în judecată împotriva Comisiei Administrative de pe lîngă Primăria satului Baccealia, Inspectoratului de Poliţie Căuşeni cu privire la încasarea în mod solidar a sumei de 50000 lei cu titlu de reparare a prejudiciului moral şi a cheltuielilor de judecată în sumă de 1000 lei.

În motivarea acţiunii Ţîbîrnă Petru a menţionat că, la data de 15.10.2009 agentul constatator al Comisariatului de Poliţie Căuşeni, Alexandru Carauş a întocmit în privinţa sa procesul-verbal cu privire la contravenţia administrativă prevăzută de art. 181 din Codul Contravenţional pe motiv că, a depozitat în stradă, în nemijlocita apropiere a domiciliul său, grămezi de gunoi, încâlcînd astfel regulile de asigurare a curăţeniei în localitate, în rezultatul cărui fapt prin hotărârea Comisiei administrative de pe lângă Primăria satului Baccealia din 26.10.2009 a fost sancţionat cu amendă în sumă de 400 lei.

Denotă că, procesul-verbal menţionat precum şi hotărârea Comisiei administrative de pe lângă Primăria satului Baccealia din 26.10.2009 i-au devenit cunoscute la data de 11.01.2010, în procesul examinării de către Judecătoria Căuşeni, 1 a demersului Comisiei administrative cu privire la înlocuirea sancţiunii contravenţionale, pe care motiv a solicitat suspendarea examinării demersului, pentru a exercita calea de atac împotriva procesului-verbal contravenţional din 15.10.2009. Susţine că, în ziua respectivă, fiind sub influenţa evenimentelor negative ce i s-au întâmplat, a suferit o cădere nervoasă gravă, astfel încît a solicitat asistenţă medicală de urgenţă. Concomitent cu acordarea primelor îngrijiri medicale din partea asistentei medicale din localitate, a solicitat ajutorul fiicei sale, care locuieşte în oraşul Căuşeni, să-l transporte la Secţia de urgenţă a Spitalului raional Căuşeni.

Ca urmare a consultaţiei medicului neurolog, a primit tratament complex pentru depresia în care se afla. Denotă că, starea de sănătate precară i-a fost provocată de faptul că, procesul- verbal contravenţional din 15.10.2009 a fost întocmit ilegal, şi în lipsa suportului factologic. Menţionează că, prin hotărârea Judecătoriei Căuşeni din 11.02.2010 s-a anulat procesul-verbal contravenţional din 15.10.2009 şi hotărârea Comisiei Administrative de pe lîngă Primăria satului Baccealia din 26.10.2009 şi s-a încetat procesul contravenţional. De asemenea, prin hotărârea Judecătoriei Căuşeni din 26.05.2010 s-a respins ca neîntemeiat demersul Comisiei Administrative de pe lingă Primăria Căuşeni cu privire la înlocuirea sancţiunii contravenţionale.

Consideră Ţîbîrnă Petru că, prin acţiunile menţionate i-a fost cauzat prejudiciu moral pe care îl estimează la 50000 lei. La data de 28.02.2013 Ţîbîrnă Petru a suplimentat pretenţiile înaintate solicitând încasarea din contul Comisiei Administrative de pe lîngă Primăria Baccealia a cheltuielilor de asistenţă juridică în mărime de 1000 lei (f. d. 122, voi. I). La data de 12.02.2014 Ţîbîrnă Petru a concretizat pretenţiile înaintate menţionând că îşi întemeiază acţiunea în temeiul Legii nr. 1545 din 25.02.1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 05 martie 2014 acţiunea s-a respins ca neîntemeiată. În motivarea soluţiei adoptate, prima instanţă a concluzionat despre inaplicabilitatea la caz a Legii nr. 1545 din 25.02.1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, or sancţiunea contravenţională în formă de amendă a fost aplicată de către Comisia Administrativă de pe lîngă Primăria Căuşeni şi nu de instanţa de judecată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 noiembrie 2014 s-a respins apelul declarat de Ţîbîrnă Petru şi s-a menţinut hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 05 martie 2014. Instanţa de apel a reiterat argumentele menţionate de prima instanţă.

La 05 martie 2015 Ţîbîrnă Petru a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe cu pronunţarea unei noi hotărâri prin care acţiunea înaintată să fie admisă. În motivarea cererii de recurs Ţîbîrnă Petru a menţionat că, instanţa de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată şi a interpretat eronat Legea nr. 1545 din 2 25.02.1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti. În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. Completul denotă că, la materialele pricinii nu se regăseşte dovada recepţionării de către Ţîbîrnă Petru a deciziei instanţei de apel. Totodată, în motivarea recursului Ţîbîrnă Petru menţionează că, a recepţionat decizia recurată la 15 ianuarie 2015, pe care motiv recursul declarat la 05 martie 2015 urmează a fi considerat ca fiind depus în termen. Examinând temeiul recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sa aplicarea eronată a normelor de drept material sa a normelor de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material a fost încălcate sa aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sa analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural a fost încălcate sa aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii a fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu a fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea a dus sa ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sa în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sa în cazul în care erorile comise a dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se ia în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. În conformitate cu art.433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; 3 d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră, că recursul declarat nu se încadrează în temeiurile prevăzute la normele de drept citate. Argumentele invocate în recurs precum că, instanţa de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată şi a interpretat eronat Legea nr. 1545 din 25.02.1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, nu pot fi reţinute pe motiv că, circumstanţele cauzei au fost determinate de instanţele de judecată şi apreciate corect cu argumentări adecvate bazate pe normele de drept ce reglementează raportul juridic în litigiu.

Totodată, Completul reiterează că, Legea nr. 1545 din 25.02.1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti nu este aplicabilă la caz, or sancţiunea contravenţională în formă de amendă a fost aplicată de către Comisia Administrativă de pe lîngă Primăria Căuşeni şi nu de instanţa de judecată, după cum prevede art. 3 alin. (1) lit. (d) din Legea menţionată. Astfel, instanţa de recurs notează că, Ţîbîrnă Petru nu a invocat nici un argument în vederea ilegalităţii deciziei instanţei de apel.

În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CtEDO, fosta Comisie a arătat că “... art.6 paragraf l din Convenţie, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (caza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995) Colegiul conchide, că din conţinutul cererii de recurs nu rezultă existenta unuia din temeiurile legale de recurs.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul, că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Ţîbîrnă Petru ca inadmisibil. În conformitate cu art. 432, art. 433, art. 440 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de Ţîbîrnă Petru se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul: Valeriu Doagă Judecătorii: Sveatoslav Moldovan Galina Stratulat 4