2rc-349/15 — Declararea nulităţii contractului de locaţiune şi a acordurilor adiţionale

dosarul nr. 2rc-349/15 prima instanţă: L. Holeviţcaia instanţa de apel: E. Fistican, V. Negru, Iu. Cotruţă DECIZIE 13 mai 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iuliana Oprea, Ion Corolevschi examinând recursul declarat de către Societatea cu răspundere limitată „Sofos Agro”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu răspundere limitată „Sofos Agro” împotriva Întreprinderii de Stat „Administraţia de Stat a Drumurilor” şi Societăţii cu răspundere limitată „Neodinium”, intervenienţi accesorii Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor şi Întreprinderii de Stat „Cadastru” cu privire la declararea nulităţii contractului de locaţiune şi a acordurilor adiţionale, împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 12 martie 2015, prin care a fost restituită cererea de apel depusă de către Societatea cu răspundere limitată „Sofos Agro” şi împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 26 februarie 2015, prin care nu a fost dat curs cererii de apel depusă de către Societatea cu răspundere limitată „Sofos Agro”, c o n s t a t ă: La 18 iulie 2013, SRL „Sofos Agro” a depus o cerere de chemare în judecată împotriva ÎS „Administraţia de Stat a Drumurilor” şi SRL „Neodinium”,

intervenienţi accesorii Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor şi ÎS „Cadastru” cu privire la declararea nulităţii contractului de locaţiune şi a acordului adiţional. În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că procurat la licitaţia organizată de Primăria com. Stăuceni un teren agricol cu suprafaţa de 0,082 ha în extravilanul com. Stăuceni. Menţionează că în baza procesului-verbal nr. 5 din 10 iunie 2005 privind rezultatele negocierilor la licitaţia de vânzare-cumpărare a lotului de pământ, a fost întocmit contractul de vânzare-cumpărare a terenului din 11 iulie 2005, care a fost autentificat notarial la 11 iulie 2005 şi înregistrat la 13 iulie 2005 la organul cadastral teritorial.

Susţine că conform planului general de dezvoltare a com. Stăuceni, terenului agricol procurat de reclamantă urma să-i fie schimbată destinaţia, iar pe acest teren urma să fie construit un centru public-comercial. Afirmă că în acelaşi timp, ÎS „Administraţia de Stat a Drumurilor” a transmis SRL „Neodenium” în posesie şi folosinţă temporară terenul cu suprafaţa de 1000 m. p., situat în zona de protecţie a drumului M2 Chişinău-Soroca-frontiera cu Ucraina, km+280 (partea dreaptă) şi km 6+050 (partea stîngă) pentru amplasarea a două spălătorii auto.

Invocă că transmiterea terenului menţionat în posesia şi folosinţa temporară a SRL „Neodenium” a avut loc în baza contratului de locaţiune nr. 164 din 27 septembrie 2010, înregistrat la 27 septembrie 2010 la Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor, iar la 18 februarie 2011, a fost înregistrat la OCT Chişinău, precum şi în baza acordului adiţional nr. 2 nr. 02-12/133 din 17 aprilie 2012. Mai invocă că terenul menţionat se află în imediata vecinătate cu terenul procurat de reclamantă de la Primăria com. Stăuceni, iar efectuarea lucrărilor de construcţie şi amplasarea spălătoriilor auto poate împiedica pe viitor autorizarea edificării centrului public-comercial preconizat. Menţionează că contractul de locaţiune nr. 164 din 27 septembrie 2010, precum şi acordul adiţional nr. 2 nr. 02-12/133 din 17 aprilie 2012 la acest contract au fost încheiate în privinţa unui bun, care nu exista la momentul semnării acestor acte juridice.

Consideră că înaintea semnării contractului de locaţiune enunţat urma a fi format bunul imobil, care ar figura în calitate de obiect al acestuia. Susţine că la momentul semnării actelor juridice enunţate, Agenţia Relaţii Funciare şi Cadastru nu a executat lucrările stipulate în art. 9 din Legea nr. 91/2007 privind terenurile proprietate publică şi delimitarea lor. Afirmă că planul geometric al terenul în cauză a fost întocmit de o companie privată – SRL „Geoinfoproiect”, necătând la faptul că lucrări de identificare şi delimitare a terenurilor proprietate publică se execută de către Agenţia Relaţii Funciare şi Cadastru direct sau prin intermediul instituţiilor sale subordonate, cum ar fi ÎS „Institutul de proiectări pentru organizarea teritoriului”.

Invocă că primarul com. Stăuceni nu era în drept să contrasemneze planul geometric, odată ce nu a fost adoptată o decizie a Consiliului com. Stăuceni în acest sens. Mai invocă că aprobarea suprafeţei terenului transmis în locaţiune de ÎS „Administraţia de Stat a Drumurilor” urma a fi efectuată prin decizia Consiliului com. Stăuceni, iar în lipsa unei astfel de decizii nu este posibilă efectuarea lucrărilor de delimitare a terenului şi, respectiv, întocmirea planului geometric al terenului. Reţine că transmiterea terenului în locaţiune de către ÎS „Administraţia de Stat a Drumurilor” pentru amplasarea a două spălătorii auto nu a fost coordonată cu Consiliul com. Stăuceni.

Menţionează că ÎS „Administraţia de Stat a Drumurilor” a transmis terenul în locaţiune în baza dreptului său de gestiune economică, iar acest drept a luat naştere la 18 februarie 2011, odată cu înregistrarea terenului în cauză în Registrul bunurilor imobile şi, prin urmare, aceasta nu era în drept la 27 septembrie 2010 să transmită în locaţiune terenul în cauză, odată ce acest teren nu exista şi nici nu avea drept de gestiune economică a acestuia. Susţine că transmiterea în locaţiune a terenului situat în zona de protecţie a drumului M2 Chişinău-Soroca-frontiera cu Ucraina, în vederea edificării unei staţii de alimentare cu produse petroliere şi gaze lichefiate, putea avea loc doar în baza unei licitaţii publice, organizate în condiţiile legii.

Afirmă că nici unul din documentele stipulate în pct. 12 din Regulamentul cu privire la licitaţiile cu strigare şi cu reducere, aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr. 136/2009 nu exista la momentul încheierii contractului de locaţiune nr. 164 din 27 septembrie 2010, odată ce terenul în cauză nu era înregistrat în Registrul bunurilor imobile. Prin urmare, solicită declararea nulităţii contractului de locaţiune nr. 164 din 27 septembrie 2010, încheiat între ÎS „Administraţia de Stat a Drumurilor” şi SRL „Neodenium” şi a acordului adiţional nr. 2 nr. 02-12/133 din 17 aprilie 2012 la acest contract şi radierea înregistrării contractului de locaţiune nr. 164 din 27 septembrie 2010 şi a acordului adiţional nr. 2 nr. 02-12/133 din 17 aprilie 2012 la acest contract din registrul bunurilor imobile.

Ulterior, SRL „Sofos-Agro” a depus o cerere de chemare în judecată suplimentară, prin care a solicitat declararea nulităţii acordului adiţional nr. 3 din 29 octombrie 2012 la contractul de locaţiune nr. 164 din 27 septembrie 2010. Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 30 septembrie 2014 acţiunea a fost respinsă ca fiind nefondată. Au fost încasate de la SRL „Sofos Agro” în beneficiul SRL „Neodinium” cheltuielile de asistenţă juridică în sumă de 7000 lei. La 27 octombrie 2014, SRL „Sofos Agro” a depus o cerere de apel împotriva hotărârii primei instanţe, solicitând admiterea acesteia, casarea hotărârii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la admiterea acţiunii.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 26 februarie 2015 nu a fost dat curs cererii de apel depusă de către SRL „Sofos Agro”, fiindu-i acordat un termen rezonabil pînă la 12 martie 2015 pentru depunerea apelului motivat. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 12 martie 2015 a fost restituită cererea de apel depusă de către SRL „Sofos Agro”. La 30 martie 2015, în termenul prevăzut de lege, SRL „Sofos Agro” a declarat recurs împotriva încheierii instanţei de apel, cerând admiterea acestuia, casarea încheierii instanţei de apel şi restituirea pricinii în instanţa de apel pentru judecarea apelului în fond.

Totodată, a solicitat repunerea în termen a recursului declarat împotriva încheierii instanţei de apel din 26 februarie 2015 din motivul că a luat cunoştinţă cu încheierea menţionată la 17 martie 2015. Recurenta SRL „Sofos Agro”, în motivarea recursului, a indicat că nu este de acord cu încheierile instanţei de apel, deoarece prin aceste încheieri a fost limitat dreptul său la justiţie. Menţionează că instanţa de apel nu a informat recurenta despre adoptarea încheierii, prin care nu a fost dat curs cererii de apel. Afirmă că încheierea instanţei de apel, prin care a fost restituită cererea de apel, este ilegală, deoarece cererea de apel depusă de către recurentă nu poate fi considerată nemotivată, deoarece conţine trimiterea la un şir de acte normative, care, după părerea sa, au fost încălcate de către prima instanţă la adoptarea hotărârii.

Invocă că propoziţia „că alte argumente de motivare vor fi prezentate după ce vor lua cunoştinţă cu hotărârea completă” nu permite instanţei de apel de a considera apelul prezentat drept unul nemotivat, deoarece este dreptul apelantului de a adăuga alte argumente în susţinerea apelului, la cele invocate deja în apel, după ce a luat cunoştinţă cu hotărârea motivată a primei instanţe. Susţine că la 12 martie 2015, instanţa de apel nu a avut temei legal pentru adoptarea încheierii privind restituirea cererii de apel, deoarece la acel moment, nu a avut confirmarea faptului că încheierea din 26 februarie 2015 a fost adusă la cunoştinţă recurentei. Prin referinţa depusă la 28 aprilie 2015 SRL „Neodinium” a solicitat respingerea recursului şi menţinerea încheierilor instanţei de apel.

Prin referinţa depusă la 12 mai 2015 ÎS „Administraţia de Stat a Drumurilor” a solicitat respingerea recursului şi menţinerea încheierilor instanţei de apel. În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea încheierilor instanţei de apel din următoarele considerente. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea.

Actele pricinii denotă faptul că prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun.Chişinău din 30 septembrie 2014 a fost respinsă acţiunea SRL „Sofos Agro” ca fiind neîntemeiată. Nefiind de acord cu hotărârea primei instanţe, la 27 octombrie 2014, SRL „Sofos Agro” a depus o cerere de apel, însă fără a indica motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază apelul şi probele invocate în susţinerea apelului în conformitate cu art. 365 alin. (1) lit. lit. d) şi e) CPC, care prevede că în cererea de apel se indică motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază apelul şi probele invocate în susţinerea apelului. În conformitate cu art. 368 alin. (1) CPC, dacă cererea de apel nu întruneşte condiţiile prevăzute la art.364 şi 365 şi dacă cererea este depusă fără plata taxei de stat, instanţa de apel dispune printr-o încheiere să nu se dea curs cererii, acordând apelantului un termen pentru lichidarea neajunsurilor.

Reieşind din prevederile legale menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că instanţa de apel temeinic şi legal nu a dat curs cererii de apel depusă de către SRL „Sofos Agro”, fiindu-i acordat un termen de pînă la 12 martie 2015 pentru prezentarea apelului motivat.

Argumentul invocat de către recurentă precum că instanţa de apel nu a informat-o despre încheierea, prin care nu a fost dat curs cererii de apel, nu poate fi reţinut, deoarece din materialele dosarului rezultă că la 06 martie 2015, instanţa de apel a expediat în adresa recurentei încheierea menţionată (f. d. 174). Mai mult ca atît, la 25 februarie 2015, recurenta SRL „Sofos Agro” a înaintat un demers, în care a invocat că la 26 februarie 2015, a fost numită prima şedinţă de judecată a instanţei de apel şi a solicitat acordarea unui termen suplimentar pentru pregătirea apelului motivat (f. d. 164), fapt ce confirmă că recurenta a cunoscut despre şedinţa de judecată din 26 februarie 2015 şi, prin urmare, urma să se intereseze de soarta dosarului.

La caz, se mai reţine că actele pricinii denotă faptul că în termenul stabilit, SRL „Sofos Agro” nu a înlăturat neajunsul respectiv şi, anume, aceasta nu a prezentat apelul motivat. În conformitate cu art. 369 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă apelantul nu a îndeplinit în termen indicaţiile instanţei de apel din încheierea emisă în conformitate cu art. 368 alin. (1). În asemenea împrejurări se constată drept temeinică soluţia instanţei de apel cu privire la restituirea cererii de apel, deoarece în termenul stabilit SRL „Sofos Agro” nu a prezentat apelul motivat, iar argumentele invocate de către recurenta SRL „Sofos Agro” în cererea de recurs nu pot fi reţinute, deoarece sunt neîntemeiate.

Astfel, din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine încheierile instanţei de apel. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se respinge recursul declarat de către Societatea cu răspundere limitată „Sofos Agro”. Se menţin încheierile Curţii de Apel Chişinău din 12 martie 2015 şi 26 februarie 2015 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu răspundere limitată „Sofos Agro” împotriva Întreprinderii de Stat „Administraţia de Stat a Drumurilor” şi Societăţii cu răspundere limitată „Neodinium”, intervenienţi accesorii Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor şi Întreprinderii de Stat „Cadastru” cu privire la declararea nulităţii contractului de locaţiune şi a acordurilor adiţionale.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Iulia Sîrcu judecătorul Judecătorii Iuliana Oprea Ion Corolevschi