- Dosarul nr.
- 2ra-961/15
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
- Data
- 7 mai 2015
- Părțile
- Vieru Nicolae vs Darii Vitalie, Osadcii Oleg, intervenienţi accesorii Ministerul Dezvoltării Informaţionale, SÎTCCA Otaci, Apostoliuc Marin, executorii judecătoreşti Stoianov Viorel, Gîlca Iurie
- Pe scurt
- Temeiurile declarării recursului
2ra-961/15 — Recunoaşterea contractului de vînzare-cumpărare valabil şi a calităţii de cumpărător de bună credinţă
prima instanţă: Gh. Grib dosarul nr: 2ra-961/15 Instanţa de apel: Iu. Grosu, A. Corcenco, D. Corolevschi ÎNCHEIERE 07 mai 2015 mun.
Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul: Valeriu Doagă Judecătorii: Sveatoslav Moldovan şi Galina Stratulat examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de Vieru Nicolae în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Vieru Nicolae împotriva lui Darii Vitalie, Osadcii Oleg, intervenienţi accesorii Ministerul Dezvoltări Informaţionale, executorul judecătoresc Stoianov Viorel şi executorului judecătoresc Gîlca Iurie cu privire la recunoaşterea valabilităţii contractului de vânzare-cumpărare şi recunoaşterea ca fiind cumpărător de bună-credinţă, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 04 decembrie 2014 c o n s t a t ă La data de 11 martie 2014 Vieru Nicolae a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Darii Vitalie, Osadcii Oleg, intervenienţi accesorii Ministerul Dezvoltări Informaţionale, executorul judecătoresc Stoianov Viorel şi executorului judecătoresc Gîlca Iurie cu privire la recunoaşterea valabilităţii contractului de vânzare-cumpărare şi recunoaşterea ca fiind cumpărător de bună-credinţă.
În motivarea acţiunii Vieru Nicolae a menţionat că, la data de 02 iulie 2011 a încheiat în mod verbal cu Darii Vitalie contractul de vânzare-cumpărare a automobilului de model RENAULT KANGO cu numărul de înmatriculare COV 584. Menţionează că, odată cu recepţionarea automobilului a transmis lui Darii Vitalie suma de 2750 Euro în rezultatul cărui fapt, prin procura din 02 iulie 2011 eliberată de notarul public Soltan Roman a fost împuternicit de către Osadcii Oleg să-l reprezinte pe proprietarul automobilului Darii Vitalie, la încheierea contractelor de vânzare- cumpărare a bunului mobil menţionat. Denotă că, ulterior a plecat peste hotarele ţării fără a încheia careva acte de înstrăinare a autoturismului.
1 Odată ce a revenit în ţară, i-a devenit cunoscut faptul că, mijlocul de transport de model RENAULT KANGO cu numărul de înmatriculare COV 584, a fost sechestrat în vederea achitării datoriilor proprietarului Darii Vitalie. Consideră că, este dobânditorul de bună-credinţă a mijlocului de transport, pe care motiv solicită recunoaşterea ca fiind valabil contractul de vânzare-cumpărare din 02 iulie 2011 şi recunoaşterea ca fiind cumpărător de bună-credinţă. Prin hotărârea judecătoriei Ocniţa din 24 aprilie 2014 acţiunea s-a respins ca neîntemeiată. În motivarea soluţiei adoptate, prima instanţă a menţionat că la încheierea contractului de vânzare-cumpărare a automobilului de model RENAULT KANGO cu numărul de înmatriculare COV 584 nu a fost respectată forma prevăzută de lege.
Totodată, procura din 02 iulie 2011 eliberată de notarul public Soltan Roman nu denotă faptul încheierii raportului juridic de vânzare-cumpărare. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 04 decembrie 2014 s-a respins apelul declarat Vieru Nicolae şi s-a menţinut hotărârea judecătoriei Ocniţa din 24 aprilie 2014. Instanţa de apel a reiterat argumentele menţionate de prima instanţă. La 02 martie 2015 Vieru Nicolae a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe cu pronunţarea unei noi hotărâri prin care acţiunea înaintată să fie admisă. În motivarea cererii de recurs Vieru Nicolae a menţionat că, instanţa de apel nu a determinat pe deplin circumstanţele pricinii şi a interpretat eronat normele de drept material.
În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. Completul denotă că, la materialele pricinii se regăseşte dovada recepţionării de către Vieru Nicolae a deciziei instanţei de apel la data de 26 decembrie 2014, pe care motiv recursul declarat la 24 februarie 2015 urmează a fi considerat ca fiind depus în termen. Examinând temeiul recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.
În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sa aplicarea eronată a normelor de drept material sa a normelor de drept procedural. (2) Se consideră că normele de drept material a fost încălcate sa aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sa analogia dreptului.
(3) Se consideră că normele de drept procedural a fost încălcate sa aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; 2 b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii a fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu a fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.
(4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea a dus sa ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sa în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sa în cazul în care erorile comise a dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se ia în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. În conformitate cu art.433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.
Completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră, că recursul declarat nu se încadrează în temeiurile prevăzute la normele de drept citate. Argumentele invocate în recurs precum că, instanţa de apel nu a determinat pe deplin circumstanţele pricinii şi a interpretat eronat normele de drept material, nu pot fi reţinute pe motiv că, circumstanţele cauzei au fost determinate de instanţele de judecată şi apreciate corect cu argumentări adecvate bazate pe normele de drept ce reglementează raportul juridic în litigiu. Totodată, Completul menţionează că, forma actului juridic este o condiţie de valabilitate a actului juridic privind înstrăinarea mijlocului de transport, condiţie ce nu a fost respectată la încheierea raportului juridic din 02 iulie 2011, fapt ce justifică soluţia adoptată.
Astfel, instanţa de recurs notează că, Vieru Nicolae nu a invocat nici un argument în vederea ilegalităţii deciziei instanţei de apel. În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CtEDO, fosta Comisie a arătat că “... art.6 paragraf l din Convenţie, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (caza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995) Colegiul conchide, că din conţinutul cererii de recurs nu rezultă existenta unuia din temeiurile legale de recurs.
Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul, că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial 3 şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Vieru Nicolae ca inadmisibil. În conformitate cu art. 432, art. 433, art. 440 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de Vieru Nicolae se consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul: Valeriu Doagă Judecătorii: Sveatoslav Moldovan Galina Stratulat 4