2ra-1101/15 — Radierea bunului imobil din Registrul Bunurilor Imobile

prima instanţă: I. Ţurcan dosarul nr. 2ra-1101/15 instanţa de apel: M. Anton, I. Secrieru, I. Cotruţă ÎNCHEIERE 06 mai 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Dumitru Mardari Maria Ghervas examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Larensia Com” în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată „Larensia Com” împotriva Tatianei Naconecinaia, Veaceslav Şevciuc, Cameliei Rusu cu privire la radierea bunului din Registrul bunurilor imobile împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 decembrie 2014 prin care a fost admis apelul declarat de Tatiana Naconecinaia, casată hotărârea Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 12 august 2013 şi pronunţată o nouă hotărârea prin care a fost respinsă cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Larensia Com” constată: La 07 noiembrie 2012, SRL „Larensia Com” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Tatianei Naconecinaia, Veaceslav Şevciuc, Cameliei Rusu, intervenienţi accesorii Întreprinderii de Stat „Cadastru”, Primăriei mun. Chişinău, Daniel Rusu cu privire la radierea bunului din Registrul bunurilor imobile. În motivarea acţiunii a invocat că deţinea împreună cu Daniel Rusu, Veaceslav Şevciuc, Camelia Şevciuc dreptul de proprietate asupra imobilului din str. Vlăhuţă, mun. Chişinău 1A, în mărime de 1/2 cotă - parte, iar Daniel Rusu – 1/3 cotă – parte, Veaceslav Şevciuc şi Camelia Şevciuc deţineau împreună 1/6 cotă – parte.

Susţine că în anul 2008, în scopul reconstrucţiei acestui imobil, coproprietarii, au convenit să demoleze imobilul deţinut cu drept de proprietate şi să construiască un alt imobil. Astfel, la 27 martie 2008, au obţinut autorizaţia de desfiinţare nr. 54a/08 eliberată de Consiliul municipal Chişinău. Afirmă că la 08 aprilie 2009, a fost încheiat un contract de construcţie pe cotă - parte prin care s-a stabilit că coproprietarii investesc în construcţia noului imobil în mărimea cotei părţi deţinute în imobilul demolat, deci întreprinderea urma să investească banii proprii în construcţia imobilului, să-l construiască potrivit proiectului aprobat de toţi participanţii contractuali. De asemenea, a fost stabilită cota parte a fiecărui participant în parte asupra suprafeţelor locative şi nelocative ale imobilului care urma să fie construit.

1 Indică că în rezultatul demolării imobilului din str. Vlăhuţă, 1A mun. Chişinău, a semnării contractului din 08 aprilie 2009, Primăriei mun. Chişinău au fost prezentate toate actele necesare pentru eliberarea certificatului de urbanism. Concomitent, SC „Larensia Com” SRL, Daniel Rusu şi Veaceslav Şevciuc au depus cereri la Primăria mun. Chişinău cu privire la atribuirea în arendă a terenului cu suprafaţa de 0,0427 ha, cu scopul reconstrucţiei imobilului demolat. Menţionează că la 27 mai 2010, prin decizia nr. 6/8 Consiliul municipal Chişinău a dispus transmiterea în arendă SC „Larensia Com” SRL lui Daniel Rusu şi lui Veaceslav Şevciuc a terenului cu suprafaţa de 0,0427 ha, cu scopul reconstrucţiei imobilului demolat.

Prin urmare, a fost depusă la OCT Chişinău cerere cu privire la radierea din Registrul bunurilor imobile a înscrisului cu privire la imobilul situat în mun. Chişinău str. A. Vlăhuţă nr. 1A cu nr. cadastral 0100419.183.01, ca temei de radiere invocând autorizaţia de desfiinţare nr. 54a/08 din 27 martie 2008 şi actul de inspectare nr. 0100/10/12593 din 28 septembrie 2010. Relatează că OCT Chişinău a declarat că radierea este posibilă numai cu acordul tuturor proprietarilor. Prin urmare, menţionează că potrivit art. 504 Cod Civil, când vreo înscriere din registrul bunurilor imobile nu corespunde situaţiei juridice reale, se poate cere rectificarea înscrierii. Prin rectificare se înţelege radierea, corectarea sau menţionarea oricărei operaţiuni susceptibile de a face obiectul unei înscrieri în registru.

Invocă conţinutul art. 505 Cod civil, care stipulează că orice persoană interesată poate cere rectificarea unei intabulări sau înscrieri provizorii dacă înscrierea sau actul în al cărui temei s-a dispus înscrierea nu a fost valabil, dreptul înscris a fost calificat greşit, nu mai sînt întrunite condiţiile de existenţă a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în al cărui temei s-a făcut înscrierea, există şi alte temeiuri prevăzute de lege. Consideră că nu sunt întrunite condiţiile de existenţă a dreptului înscris, deci radierea imobilului din Registru bunurilor imobile, o consideră întemeiată şi legală. Indică că conform alin. (2) art. 505 Cod Civil în lipsa consimţământului titularului, rectificarea se va încuviinţa numai în temeiul unei hotărâri judecătoreşti irevocabile.

Solicită admiterea acţiunii, radierea din Registrul bunurilor imobile a înscrisului cu privire la imobilul-construcţie situat în mun. Chişinău str. A. Vlăhuţă nr. 1A cu nr. cadastral 0100419.183.01, încasarea de la pârâţi a tuturor cheltuielilor de judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 12 august 2013 a fost admisă acţiunea, radiat din Registrul bunurilor imobile înscrisul cu privire la imobilul-construcţie situat în mun. Chişinău str. A. Vlăhuţă nr. 1A cu nr. cadastral 0100419.183.01, încasată în mod solidar de la pârâţii Tatiana Naconecinaia, Veaceslav Şevciuc, Camelia Rusu în beneficiul SRL „Larensia Com” taxa de stat în mărime de 150 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 decembrie 2014 a fost admis apelul declarat de Tatiana Naconecinaia, casată hotărârea primei instanţe şi pronunţată o nouă hotărâre prin care a fost respinsă cererea de chemare în judecată depusă de SRL „Larensia Com”.

La 18 februarie 2015, SRL „Larensia Com” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admitera acestuia, casarea integrală a deciziei recurate, cu menţinerea hotărârii primei instanţe. 2 În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată, considerând-o ilegală şi neîntemeiată.

Afirmă că prin prisma art. 38 alin. (3) al Legii cadastrului bunurilor imobile, greşelile care nu au caracter tehnic (indicarea greşită a tipului de drept, a denumirii titularului de drepturi, componenţa bunului imobil, denaturarea mărimii cotelor în proprietatea comună, a coordonatelor hotarelor, exceptând transformarea coordonatelor punctelor de hotar dintr-un sistem de coordonate în altul, şi alte greşeli care lezează drepturile şi interesele legitime ale titularilor de drepturi sau ale altor persoane) se corectează cu consimţământul exprimat în scris al fiecărui titular de drepturi ale cărui interese sunt atinse sau în temeiul hotărârii judecătoreşti irevocabile. Remarcă că deşi, instanţa de apel a constatat existenţa legii imperative ce impune obligativitatea existenţei acordurilor tuturor coproprietarilor sau existenţa unei hotărâri irevocabile asupra faptului dat, aceasta o ignoră şi schimbă poziţia, invocând Legea contenciosului administrativ.

Susţine că instanţa de apel, pe de o parte, constată obligativitatea consimţământului tuturor titularilor de drept, iar în cazul lipsei acestora a unei hotărâri judecătoreşti irevocabile, pe de altă parte, obligativitatea organului cadastral de a efectua modificările necesare. Consideră că instanţa de apel urma să facă diferenţa situaţiilor juridice expuse mai sus. Menţionează că aplicabilitatea legii şi anume art. 38 alin. (3) al Legii cadastrului bunurilor imobile, se cer în situaţiile descrise, când există mai mulţi titulari de drept, dar lipseşte acordul unor titulari de drept. Mai indică că în al doilea caz, toţi titularii de drept înaintează cerere spre organul cadastral, iar acesta din urmă refuză în efectuarea modificărilor respective, caz în care intervin prevederile Legii contenciosului administrativ.

Prin urmare, afirmă că decizia instanţei de apel descrie ambele situaţii juridice şi legea aplicabilă acestora, însă până la urmă aplică legea care nu urma a fi aplicată. Relatează că la materialele cauzei au fost anexate cu titlu de probe incontestabile autorizaţia de desfiinţare nr. 54a/08 din 27 martie 2008, eliberată de Primăria mun. Chişinău prin care a fost autorizată executarea lucrărilor de demolare a imobilului litigios şi actul de inspectare nr. 0100/10/12593 din 28 septembrie 2010, prin care se constată că la data inspectării s-a depistat că construcţiile 01 lit. A înregistrate cu nr. cadastral 0100419.183.01 şi construcţiile accesorii lit. 2 şi lit. 3 au fost demolate având la bază autorizaţia de desfiinţare nr. 54a/08 din 27 martie 2008. Deci, pentru a putea efectua lucrări de construcţie a noului imobil, este necesar eliberarea certificatului de urbanism de către Primăria mun.

Chişinău, care poate fi obţinut doar în momentul radierii înscrisurilor cu privire la bunul imobil demolat existente în Registrul bunurilor imobile. Susţine că la moment, intimaţii nu au dat acordul cu privire la radierea inscripţiilor din Registrul bunurilor imobile referitoare la imobilului deja inexistent. Subliniază că imobilul demolat, la moment inexistent, aparţinea cu drept de proprietate comună pe cote părţi mai multor persoane, care iniţial şi-au dat acordul la demolarea imobilului litigios, ulterior îşi manifestă dezacordul vis-a-vis de radierea inscripţiilor Registrul bunurilor imobile. 3 Mai mult, la 08 aprilie 2009, între coproprietari a fost încheiat un contract de colaborare, prin clauzele căruia, aceştia reciproc se obligau de a demola imobilul vechi şi de a investi şi reconstrui un nou imobil.

Prin urmare, consideră că în lipsa consimţământului tuturor coproprietarilor, rectificarea urmează a fi dispusă de instanţa de judecată printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă. Mai indică că la materialele cauzei a fost anexată copia dosarului tehnic al imobilului din str. Vlăhuţa, 1A mun. Chişinău din care cert reiese că dreptul de proprietate a părţilor în proces se răsfrânge asupra a 260 m. p. şi în cumul cu actul de inspectare nr. 0100/10/12593 din 28 septembrie 2010, prin care se constată că la data inspectării s-a depistat că construcţiile 01 lit. A înregistrate cu nr. cadastral 0100419.183.01 şi construcţiile accesorii lit. 2şi lit. 3 au fost demolate având la bază autorizaţia de desfiinţare nr. 54a/08 din 27 martie 2008 şi anume demolate fiind 260 m.p.

În consecinţă, bunul asupra căruia se răsfrângea dreptul de proprietate a titularilor de drept nu există. La 14 aprilie 2015, Tatiana Naconecinaia, reprezentată de avocatul Emil Iorga a depus referinţă la cererea de recurs, solicitând declararea recursului ca fiind inadmisibil. La 24 aprilie 2015, Tatiana Naconecinaia, reprezentată de avocatul Anatolie Donciu a depus o referinţă suplimentară la cererea de recurs, la fel, solicitând declararea recursului ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa părţilor, inclusiv a recurentei, la 23 decembrie 2014, fapt confirmat prin scrisoarea de însoţire anexată (f. d. 200), însă careva date despre recepţionarea acesteia de către recurentă, la materialele dosarului, lipsesc.

Astfel, se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 18 februarie 2015, în termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). 4 Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de SRL „Larensia Com” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de SRL „Larensia Com”, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de SRL „Larensia Com” ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Larensia Com” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Dumitru Mardari Maria Ghervas 5