2rac-550/15 — Recepţionarea lucrărilor şi încasarea sumei

prima instanţă: N. Arabadji dosarul nr. 2rac-550/15 instanţa de apel: V. Pruteanu, A. Gavriliţa, L. Popova ÎNCHEIERE 06 mai 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Dumitru Mardari Maria Ghervas examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Societatea pe Acţiuni „Art – Vest” în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată „V & E Construct” împotriva Societăţii pe Acţiuni „Art – Vest” cu privire la recepţionarea lucrării şi încasarea sumei împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 04 februarie 2015 prin care a fost respins, ca neîntemeiat, apelul declarat de Societatea pe Acţiuni „Art – Vest” şi menţinută hotărârea Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 11 august 2014, prin care acţiunea a fost admisă constată: La 27 decembrie 2011, SRL „V & E Construct” a depus cerere de chemare în judecată împotriva SC „Art – Vest” SA cu privire la recepţionarea lucrării şi încasarea sumei. În motivarea acţiunii a invocat că la 31 martie 2011 a încheiat cu SC „Art – Vest” SA contractul de antrepriză nr. 31032011, având ca obiect realizarea lucrările de reconstrucţie şi construcţie a acoperişului între axele 4A - 10A, la obiectul „reconstruirea spaţiului deţinut cu renovarea faţadei (cu extinderea parţială), extinderea în dimensiuni prin construirea unei anexe în partea nordică a blocului şi amenajarea complexă a terenului aferent”, situat pe bd.

Moscova, 2, mun. Chişinău. Susţine că prin acest contract, antreprenorul s-a obligat să efectueze lucrarea menţionată anterior, iar beneficiarul – să achite lucrarea executată. Afirmă că conform pct. 5 din contract, preţul contractului conform volumului stabilit în anexa nr. 1 la contract este de 194585,76 lei, inclusiv TVA în sumă de 32430,96 lei. Menţionează că pe parcursul executări lucrării, s-au depistat careva neregularităţi în proect, în urmă cărora a fost modificat proiectul şi volumul lucrărilor prevăzute în contract, fiind modificat şi preţul lucrărilor efectuate. 1 Indică că în urma efectuării lucrărilor prevăzute în contract şi acordului adiţional nr. 1 din 30 iunie 2011 la contract, SC „Art – Vest” SA, refuză să semneze procesul - verbal de recepţie a lucrărilor.

Remarcă că potrivit pct. 8.4 din contract, beneficiarul este obligat să-i transmită antreprenorului procesul-verbal de recepţie a lucrărilor semnat sau refuzul motivat de la recepţionarea lucrărilor cu includerea obiecţiilor concrete. Dacă în termenul susmenţionat de 5 (cinci) zile lucrătoare, procesul - verbal de recepţie a lucrărilor sau refuzul motivat de la recepţionarea lucrărilor nu vor fi primite de către antreprenor, lucrările se consideră recepţionate şi urmează a fi achitate de către beneficiar. Susţine că la solicitările adresate pârâtului de a remite procesul-verbal sau refuzul motivat cu indicarea obiecţiilor concrete, nu a primit nici un răspuns. Subliniază că au purces la negocieri, în vederea soluţionării conflictului pe cale amiabilă şi la 18 octombrie 2011, părţile contractante s-au adunat în şedinţă şi au creat o comisie de constatare a volumelor lucrărilor efectuate.

Indică că în conformitate cu Actul de Constatare nr. 1 din 18 octombrie 2011, s-a constatat că preţurile unitare de măsură rămân cele prevăzute în contractul de antrepriză nr. 31032011 din 31 martie 2011 şi au convenit asupra volumelor de lucru executate. Relatează că la 19 octombrie 2011, a expediat în adresta SC „Art – Vest” SA procesul-verbal de recepţie a lucrărilor executate, efectuat în conformitate cu preţul şi volumul stabilit conform contractului şi actului de constatare nr. 1 din 18 octombrie 2011. La primirea - predarea procesului-verbal sus indicat, SC „Art – Vest” SA, a refuzat recepţionarea lucrărilor, din motive că nu s-a prezentat formularul nr. 3, nu se acceptă preţul şi cantitatea la piatră spartă, forarea mecanică nu corespunde contractului, la fel, nu se acceptă preţul la cofraje din panouri refolosibile.

Consideră aceste menţiuni ca fiind neîntemeiate şi lipsite de temei legal, din considerentul că pentru stabilirea valorii lucrărilor executate nu este obligatoriu prezentarea formularului nr. 3, preţurile fiind prezumate acceptate în conformitate cu contractul de antrepriză încheiat şi Actului de Constatare nr. 1 din 18 octombrie 2011, stratul pregătitor pentru fundaţie din piatră spartă în volum de 21,15 metri cubi a fost calculat şi acceptat conform Actului de Constatare nr. 1 din 18 octombrie 2011, preţul unitar conform pct. 9 din procesul-verbal nr. 1 de recepţie a lucrărilor executate din 19 octombrie 2011, coincide cu preţul unitar stabilit în anexa nr. 1 la contractul de antrepriză, formularul nr. 7, poziţia nr. 10, pag.

2, care este în valoare de 22,229 lei/bucată, preţul unitar conform pct. 6 din procesul-verbal nr. 1 de recepţie a lucrărilor executate din 19 octombrie 2011, coincide cu preţul unitar stabilit în anexa nr. 1 la contractul de antrepriză, formularul nr. 7, poziţia nr. 6, pag. 2, care este în valoare de 120,876 lei/m2. Invocă prevederile art. 957 alin. (1) şi (3) Cod civil, care stipulează că după executarea lucrării, clientul este obligat să recepţioneze lucrarea în modul, la locul şi în termenul stabilit de legislaţie sau de contract. Recepţionării i se asimilează situaţia în care clientul nu preia lucrarea în termenul stabilit în acest scop de antreprenor. 2 Face referire şi la conţinutul art. 966 alin. (1) Cod civil, care prevede că după recepţionarea lucrării, clientul este obligat să plătească retribuţia convenită de părţi, dacă legislaţia sau contractul nu prevăd plata în rate, sau în alt mod.

Menţionează că potrivit pct. 13.1 din contract, în cazul în care una din părţi nu îşi îndeplineşte obligaţiile contractuale nemotivate sau şi le îndeplineşte în mod necorespunzător, se obligă să plătească celeilalte părţi penalităţi în valoare de 0,1 % zilnic din valoarea obligaţiei neexecutate sau executate în mod necorespunzător, dar nu mai mult de 50 % din valoarea obligaţiei neexecutate, conform legislaţiei în vigoare. Susţine că la 19 octombrie 2011, a predat administratorului SC „Art – Vest” SA, Valentina Harţi, procesul-verbal de recepţie a lurărilor executate pe obiectul situat pe bd. Moscovei, 2, mun. Chişinău. Consideră că penalitatea de întârziere, urmează a fi încasată din 19 octombrie 2011 până la 27 decembrie 2011, data depunerii acţiunii în judecată.

Afirmă că penalitatea s-a format pentru 65 de zile, deci 0,1 % zilnic din valoarea obligaţiei de 144895, 29 lei - constituie 144, 89 lei, 70 zile x 144,89 lei = 10142,30 lei suma totală a penalităţii. Îşi întemeiază pretenţiile în baza dispoziţiilor art. 166-167 CPC, art. 946, 957, 966 Cod civil. Solicită admiterea acţiunii, obligarea pârâtului să recepţioneze lucrările efectuate prin semnarea procesului – verbal de recepţie a lucrării şi achitarea preţului conform procesului-verbal de recepţie a lucrării, încasarea din contul pârâtului a cheltuielilor de judecată, sumei de 10142,30 lei ce constituie 0,1 % penalitate pentru 70 zile, din valoarea obligaţiei neexecutate în mărime de 144895, 29 lei.

La 10 aprilie 2012, SRL „V & E Construct” a depus o cerere de concretizare a pretenţiilor, prin care a solictat obligarea pârâtului să recepţioneze lucrările efectuate prin semnarea procesului – verbal de recepţie a lucrării şi achitarea preţului conform procesului-verbal de recepţie a lucrării în mărime de 144895,29 lei, încasarea din contul pârâtului a cheltuielilor de judecată, sumei de 10142,30 lei ce constituie 0,1 % penalitate pentru 70 zile, din valoarea obligaţiei neexecutate în mărime de 144895, 29 lei. La 18 septembrie 2013, SRL „V & E Construct” a depus o altă cerere de concretizare, solicitând admiterea acesteia, încasarea din contul SC „Art – Vest ” SA a sumei de 114895,29 lei pentru lucrările de construcţie executate, 20680,20 lei cu titlu de penalităţi contractuale, precum şi cheltuielile de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 11 august 2014 a fost admisă cererea SC „V & E Construct” SRL, încasată de la SC „Art – Vest” SA în beneficiul SC „V & E Construct” SRL suma de 114895,29 lei cu titlu de datorie, 20680,20 lei cu titlu de penalitate pentru 180 zile, 4346,86 lei cheltuieli de judecată, 5000 lei cheltuieli pentru asistenţă juridică, în total suma de 144922,35 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 04 februarie 2015 a fost respins ca neîntemeiat apelul declarat de SC „Art – Vest ” SA şi menţinută hotărârea primei instanţe. 3 La 11 martie 2015, SC „Art – Vest ” SA a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei recurate şi a hotărârii primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărâri prin care acţiunea să fie respinsă.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată, considerând-o ilegală. Susţine că potrivit contractului lucrările constau din 3 etape. Afirmă că întru executarea lucrărilor etapei I, care trebuiau să aibă loc până la 31 mai 2011, adică în 60 de zile de la momentul încheierii contractului, a fost întocmit devizul de cheltueli în valoare de 69620,25 lei, inclusiv TVA. Din suma dată, în avans, a fost achitată suma de 30000 lei, deci suma restantă este de 39620, 25 lei şi urma să fie achitată la prezentarea facturii TVA şi în termenul prevăzut. Consideră că intimatul induce în eroare beneficiarul şi instanţa de judecată din considerentul că potrivit scrisorii nr. 21 din 5.04.2011, Vitalie Darii solicită proiectantului soluţii în legătură cu necorespunderea realităţii în execuţie a cotei de nivel 0.000 în legătură cu plasarea obiectului reconstruit mai jos cu 60 cm.

Prin nota prezentată în baza scrisorii, proiectantul recomandă fără ca să opereze modificări la proiect să fie mărită adâncimea şanţului de la 1 m până la 1,56 m şi să fie pusă piatră spartă corespunzător volumului acestor modificări. Concretizează că diferenţa de 0,5 m din adâncimea şanţului recomandată prin notă de proiectant este prevăzută şi iniţial în devizul local cu valoarea de 69620,25 lei, unde de la bun început s-a introdus săpatul fundaţiei nu de 1,ci de 1,5 m, în avans, şi deoarece în devizul local cu valoarea de 69620,25 lei este prevăzut săpatul de 1, 5 m tot aici este prevăzut şi astuparea lui, corespunzător adâncimii. Menţionează că volumul lucrărilor nu s-a mărit şi prin urmare suma devizului local de 69620,25 lei nu trebuie să aibă careva modificări.

Mai indică că lucrările suplimentare de săpătură a şanţului de 0,5 m, indicate prin nota proiectantului au fost efectuate şi în afara devizului local achitate de beneficiar în numerar conform procesului verbal nr. 1 din 13 mai 2011 şi conform procesului verbal nr. 2 din 18 iunie 2011, anexate la dosar cu semnătura antreprenorului care confirmă că este deacord.

Afirmă că lucrările achitate în baza procesului verbal nr. 1 din 13 mai 2011 şi nr. 2 din 18 iunie 2011, constitue scoaterea pavajului, stratului de nisip, ciment şi stratului de beton, ceea ce constitue o adâncime de 0,5 m, parte componentă a părţii superioare a şanţului cu adâncimea de 1, 56 m, însă necătând la faptul că această adâncime de 0, 5 m este inclusă în devizul local pentru I etapă, şi încă odată a fost achitat în baza proceselor verbale nr. 1 şi nr. 2 menţionate mai sus, se constată, că Vitalie Darii, reeşind din procesul verbal nr. 1 de recepţie a lucrărilor executate cu valoarea de 144895,29 lei cere achitarea dublă pentru aceleaşi lucrări.

Susţine că instanţele ierarhic inferioare trebuiau să se conducă de prevederile pct. 7.1 din contractul de antrepriză, potrivit căruia antreprenorul îl informează pe beneficiar despre efectuarea pe etape a lucrărilor finisarea lor urmând să fie confirmată prin procese verbale intermediare de recepţie a lucrărilor executate. Despre transmiterea cărorva procese-verbale de recepţie a lucrărilor cu refuzul motivat în pct. 7.1 a contractului nu se vorbeşete.

4 Consideră că procesul-verbal nr. 1 de execuţie a lucrărilor prezentat de antreprenor la 19 octombrie 2011, reprezintă lucrările de la I etapă, prin urmare, acesta nu este un act de dare în expluatare a lucrărilor la toate 3 etape, dar numai la I etapă, iar prevederile pct. 8.2, 8.3, 8.4 şi 8.5 din contract se referă la darea în exploatare a volumului de lucru în întregime după finisarea lucrărilor conform proiectului întreg şi anume după construirea anexei în partea nordică a blocului care în prezent nici nu este începută. Remarcă că nici prima instanţă şi nici instanţa de apel nu au luat în consideraţie că conform contractului indicat lucrările primei etape urmau să fie predate în termen de 60 de zile din momentul încheierii contractului, adică la 31 mai 2011. Însă potrivit actului de primire - predare prezentat de antreprenor la 19 octombrie 2011, a fost prezentat cu aproape 4 luni mai târziu.

Mai notează că la 19 octombrie 2011, benefeciarul a respins actul de predare – primire, refuzul fiind semnat de benefeciarul Valentina Harti şi contrasemnat de antreprenorul Vitalie Darii, fapt ce demonstrează acordul în acest sens. Remarcă că la baza deciziei recurate a stat şi actul de constatare invocat de intimat şi susţinut de instanţe. Invocă că un astfel de act în contactul încheiat între părţi nu este prevăzut mai mult ca atât, el vine şi în contradicţie şi cu prevederile art. 949 Cod civil, potrivit căruia în cazul necesităţii depăşirii esenţiale a devizului, antreprenorul este obligat să informeze imediat clientul despre acest fapt. Nerespectarea unei astfel de obligaţii acordă clientului dreptul de a cere rezilierea contractului şi repararea prejudiciului cauzat sau eliberarea lui de obligarea acoperirii cheltuelilior ce depăşesc devizul convenit.

Menţionează că actul nu a fost întocmit în formă de acord adiţional, precum prevede pct. 7.2 din contract între antreprenor şi beneficiar, el a fost întocmit în ordin de lucru cu participarea mai multor persoane, dar nu strict de către părţi, nu are putere de probaţine şi nu poate fi pus de instanţă în temeiul hotărârii. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa părţilor, inclusiv a recurentului, la 17 februarie 2015, fapt confirmat prin scrisoarea de însoţire anexată (f. d. 115), însă careva date despre recepţionarea acesteia de către recurent, la materialele dosarului, lipsesc.

Astfel, se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 11 martie 2015, în termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în 5 măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de SA „Art – Vest” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de SA „Art – Vest”, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de SA „Art – Vest” ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Societatea pe Acţiuni „Art – Vest” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Dumitru Mardari Maria Ghervas 6